He he, am facut-o si pe asta :D. Acum vreo 2 luni am zarit la cineva, pe contul de RunKeeper (multam pentru idee), un traseu interesant – o tura completa a drumului de centura al Bucurestiului si mi s-a parut foarte tentant. Asa ca am profitat de-o zi cu vreme numai buna si am purces la drum. Cum in ultima vreme am tot fost agitat prin mai toate partile, am vrut sa am parte de putina solitudine asa ca mi-a rezervat aceasta tura doar pentru mine. In plus bicla a fost putin plecata saptamana trecuta, fiind data in incredintare lui GabiGMC care a luat parte la startul de la Triathlon Challenge Mamaia 2011. Asa ca aveam nevoie de putin timp impreuna, sa ne povestim ce si cum a fost 😉

Mno, zis si facut, cu noaptea-n cap (oarecum, sa n-o luam chiar literalmente) am facut hop in sa si da-i bice. Am avut bafta de vreme aproape perfecta – temperatura ideala – 30 de grade, cer senin si (cel putin la inceput :P) fara vant. S-au mai schimbat putin conditiile pe parcurs, adaugandu-se ceva vant si ceva grade in plus dar per total a fost excelent. Am plecat cu ideea de a face 2 pauze, cate una la fiecare 25 de Km parcursi si un timp estimat de 4-5 ore. Initial nu stiu cum am reusit sa incurc in mintea mea turele, aveam impresia ca-i un traseu de mai multi Km, spre 130 – dar cand am facut traseul pe bikemap de dimineata am vazut ca sunt in total doar 75 Km – perfect pentru o plimbare de Duminica ;). Am vrut sa parcurg intreaga centura – cu ocazia asta am aflat ca se numeste DNCB.

Mno, pe scurt, traseul in date tehnice: 2.54 ore de pedalare la care se adauga aproximativ 20 min de pauza, temperatura medie 31 grade, vant moderat, viteza medie 26 Km/h, viteza maxima 45,7 Km/h, distanta totala parcursa 75.42 Km. Pe seara am mai adaugat inca 12 Km dar de plimbare – cu ocazia asta am depasit si primii 1000 Km monitorizati cu RunKeeper – recomand aceasta aplicatie, este foarte utila si placut de utilizat ;). Am facut numai o pauza pana la urma pentru ca am simtit ca se putea si asa – cred ca la o conditie fizica mai buna traseul se poate face fara nici o oprire. Eu am oprit foarte scurt pentru realimentare cu apa fix la jumatatea traseului, la iesirea dinspre Popesti-Leordeni catre Oltenita si apoi o pauza de masa la Km 63, imediat dupa iesirea catre Bragadiru – Alexandria.

Ganduri si impresii:

Se vede ca m-am lenevit si ca in ultima vreme am iesit mai rar cu bicla – ma cam intreaba de sanatate genunchiul stang si la fel a facut si pe traseu. Mersul constant, chiar daca nu pe distante lungi, este al dracului de important la astfel de trasee. Sa nu mai zic si de sa, mai exact de urmele lasate :P.

Am mare nevoie de trasee de anduranta – imi par cel mai bun tratament pentru spiritul competitiv pe care, vreau nu vreau, il am. Am plecat pe traseu pornit sa scot un timp foarte bun si pe primii 20 de Km am tras destul de tare, lucru care s-a simtit repejor :|.  Nu prea am vazut mai nimic pe drum, atentia imi era concentrata mai mult la kilometraj, din pacate. In plus, cand am simit oboseala cam prea devreme, am inteles ca nu-i cazul sa exagerez – apoi totul a fost mai lin si mai placut si chiar m-am bucurat de drum. La turele lungi, in mod clar conteaza nu cand ajungi ci cat de placut e drumul si, mai ales, sa ajungi la destinatie.

Traseul in sine merita facut din pacate doar de palmares – zona de centura a Bucurestiului este atat de saraca in cam orice altceva in afara de campuri virane, unitati militare, depozite si … cam atat. Pacat.

Am observat ca in cea mai mare parte a soselei de centura, avem in paralel cu drumul si o cale ferata care cu usurinta poate descrie un cerc complet al Bucurestiului. Ma intreb cat de greu ar fi de proiectat si pus in functiune un sistem de transport in comun paralel, bazat pe aceasta cale ferata plus cateva curse de autobuz/microbuz care sa faca legatura intre centru si cercul exterior. Cred ca am castiga foarte mult timp iar investiile nu ar trebui sa fie deloc mari. Numa’ zic …

Fata de acum doi ani, se pare ca s-a schimbat ceva apropos de cadavrele de animale (roadkill) de pe marginea drumului :P. Daca atunci m-au insotit pe tot traseul, acum, pe o distanta similara, am vazut doar vreo 3 – si nu erau prea vechi, maxim cateva zile. Se pare ca exista totusi cineva care face curat – un progres binevenit. Si tot la capitolul animale, ca tot s-a ridicat problema intr-o discutie pe facebook, pe tot traseul nu am avut nici o problema cu vreun caine sau alt animal. Si nici de vazut nu prea am vazut, sincer sa fiu.

In ce priveste traficul, nu recomand acest traseu in alta zi decat Duminica, preferabil in prima jumatate. Mai ales daca nu aveti experienta in mersul pe drumuri cu trafic intens. Asfaltul este bun in cea mai mare parte, spre perfect in bucata Mogosoaia – Stefanesti, dar si cu ceva zone cu sleauri, mai ales in zona de sud si sud-vest, unde trebuie mers mai cu atentie.

In zona Jilava, fara sa gasesc nici o explicatie, exista foarte multe omizi sinucigase care aleg ca solutie terminala traversarea soselei. Unele dintre ele au fost chiar greu de evitat :P. Si ca veni vorba de insecte, dor cam tare la impactul cu craniul, mai ales cand nu ai casca la tine. Si zau ca nu glumesc.

Faptul ca stau in Chitila a fost un avantaj – practic n-am avut de ce sa fac vreun ocol sa ajung pe traseu, eram deja de la start pe drumul potrivit :P.

Ca traseu de Duminca, merita facut – dar doar odata, nu simt deloc nevoie sa-l refac – deloc :P. Cea mai placuta zona, de departe, a fost cea dinspre Fundeni, la trecerea peste lacuri – zona care clar merita cercetata mai cu atentie – sper cat mai curand ;).