Baietii buni si nebuni ne-a vizitat iarasi, in The Silver Church, Joi 10 Noiembrie 2011 . Vizita fiind insa un termen putin prea sarac pentru iuresul de senzatii si emotii lasate in urma de un concert Travka. Dupa ce acum cateva zile au lansat o noua piesa – Iubire – cu tot cu povestea asociata, acum au venit sa ne-o prezinte si pe viu. Tare bine au facut.

Scena a fost decorata in mod special, cu multe voaluri albe desfasurate peste instrumente, peste bucati din scena, pe tavan, peste tot. In fapt albul a fost culoarea serii – pe ecranul din spatele scenei au fost adaugate opt patrate albe, formand cateva grupaje foarte interesante. Desi initial de-un alb imaculat, pe parcursul concertului pe aceste patrate au fost proiectate diverse imagini, distribuite in mod foarte inteligent pe o suprafata sau alta. Desi in spate era un singur proiector care s-a ocupat de aceasta transmisie, imaginile au fost distribuite perfect independent, realizand un foarte placut efect.

Tarziu, (ca de obicei, as putea sa spun) si intr-o sala plina ochi (tot ca de obicei, as indrazni sa spun) cei patru au sarit pe scena fiind intampinati (cum altfel oare?) de o sala plina de aplauze si entuziasm. Desi sunt de ceva vreme in turneu, baietii sunt intr-o forma excelenta asa ca George Gadei – voce, Alexei Turcan – chitara, Misha Galca – chitara, Mizdan – bass si Cristian Chirodea – tobe au facut ca seara sa fie greu de uitat.

Un George parca mai atent, mai alert dar in acelasi timp mai profund. Un Alexei incredibil, inconfundabil, interminabil. Un Mizdan pus pe sotii, pus pe distractie, pus pe joaca. Un Misha vesel si atent mereu catre public. Un Cristian neobosit pana la ultima nota. O Travka ce nu ne-a lasat deloc sa respiram, ce nu ne-a lasat deloc aer si liniste – dealtfel, pentru asta am si fost acolo, toti cei peste 800 de fani.

Daca ar fi sa aleg doar un singur lucru pe care Travka il face extraordinar este modul in care transforma tot publicul intr-o singura fiinta. Cand am auzit aplauzele de dupa prima piesa, fiind si undeva foarte in fata, am incremenit – cele 800 de perechi de palme au sunat ca una – imensa, adanca, puternica. Este un sentiment dincolo de cuvinte. Daca va uitati la pozele de la concert veti gasi multe persoane cu ochii inchisi, cuprinsi de visare. Travka aduce un altfel de traire, o vibratie de care nu vrei sa te desparti. La piesele cele mai cunoscute – Cum te simti, Intr-un fel, Urban Violent, Sunt un erou, Vreau sa simt Praga, Zambetul Tau – cantarea si strigatul celor din jur capatau mai multa forta decat vocea lui George. Este atat de placut sa te lasi purtat de acest val de entuziasm, de bucurie, de traire atat de intensa. Prin versuri, prin acorduri, prin vocea imensa a lui George Gadei Travka face un pic de magie la fiecare concert.

Am avut parte de multe piese noi, semn ca deja viitorul album este aproape – Aici sunt eu, E cineva in orasul acesta, Iubire, Atentie Atentie, Fetele-n luna, Vremea ocheadelor au sunat toate, fara exceptie, superb. Iar publicul deja le stie, dupa cat de multa lume am auzit cantand alaturi de ei – iar cei care nu le stiu deja, le invata de la prima strofa.

La fel de poetic si introvert ca de obicei George ne-a tinut cateva scurte grairi, in stilul lui propriu – intrerupt, reflexiv, neterminat, intrebator. Introducerea piesei Iubire a fost facuta de-un indemn: „Dezobisnuiti-va. Dezobisnuiti-va de traire, de dragoste, de iubire. Pentru a putea iubi, avem nevoie sa ne dezobisnuim de ea„. Frumos spus, merita analizat mai pe larg.

A profitat din plin de-a lungul concertului de o extensie a scenei catre public, loc de care s-a folosit cat de mult. Printre altele a facut si-o vizita prin public, un pasaj de piesa fiind interpretat din mijlocul multimii. Spre final a fost imitat si de Mizdan care n-a mai rezistat si a venit si el in public pentru o scurta repriza de pogo – in picioarele goale :D.

Bis-ul a fost cat se poate de darnic, cu Vremea Ocheadelor, Zambetul tau, Ceva mi s-a rupt si Ochiul cere lumina. Dar asta n-a fost de ajuns. Desi nu mai speram, publicul nu s-a miscat din loc si intr-un tarziu, obositi si transpirati, deja fara tricouri pe ei, Traka au revenit pe scena. Cadoul oferit pentru insistenta a fost unul minunat – Corabia nebunilor, piesa ce initial nu facea parte din lista de piese. Au facut ca seara sa aiba un final pe masura concertului.

Multumesc Travka.

PS – Din pacate nici de aceasta data n-am avut parte de Inger sedat – ramane sa sper ca ma voi bucura de aceasta piesa la unul din concertele viitoare.

Credit foto: Mahmur.info