Sus-numitul este poate cel mai energic artist roman. Si folosesc termenul artist pentru ca cel de cantaret nu-l mai incape de multa, de foarte multa vreme. Cu o activitate muzicala si artistica cat o viata de om, Ovidiu Lipan Tandarica si-a incununat cariera de peste 45 de ani printr-un concert imposibil de uitat. Duminica 27 Noiembrie 2011, pe scena Salii Palatului, concertul intitulat “Ovidiu Lipan Tandarica and The Balkanic Explosion” si organizat de Phoenix Entertainment a reusit sa stabileasca un nou nivel pentru scena muzicala romaneasca.

Un astfel de eveniment nu se intampla de prea multe ori intr-o viata, este nevoie de multa, extraordinar de multa energie si vointa pentru a reusi o asemenea performanta. Ovidiu Lipan Tadarica, energic si cald asa cum il stim de atatia ani, a reusit in lungile sale turnee sa cunoasca si sa-si apropie foarte multi oameni, in special muzicieni. Dincolo de orice poate acesta este cel mai important lucru de spus despre concertul “Ovidiu Lipan Tandarica and The Balkanic Explosion” – a fost o reunire cu prietenii, cunoscuti sau doar intuiti, pe scena sau in sala, de aici sau de oriunde – noi toti am fost prietenii lui “Tandarica”. Este greu de povestit, greu de pus in cuvinte energia si apropierea din concertele lui Ovidiu Lipan, cu atat mai putin in aceasta ocazia – dar sa incercam totusi.

Locatie: Sala Palatului este, prin definitie, una dintre cele mai clasice si cunoscute scene din Romania. Cu o istorie cat se poate de bogata, ramane scena principala pentru evenimentele de interior. Spatiul pus la dispozitie este mai mult decat generos iar acustica este buna. Nu ideala, din pacate, dar nu le poti avea pe toate. Singurul mare repros ce i se poate aduce este ca nu ai unde sa te misti, nu ai unde sa dansezi. Iar Duminica seara asta chiar a fost o problema – era greu (si pentru unii imposibil) sa stai in scaun.

Sunet: La momentul proiectarii, cerintele de sonorizare (precum si destinatia) Salii Palatului au fost mult altele. Asta nu inseamna ca acum nu are o acustica buna – doar ca nu este foarte buna. S-a auzit bine, peste pragul de multumitor dar fara alte pretentii.

Public: Desi in mod evident obisnuiti cu concerte mai “cuminti”, cei prezenti Duminica la concertul lui Ovidiu Lipan Tandarica au facut cu adevarat parte din spectacol. S-a cantat, s-a dansat, spatiile dintre scaune au fost, pe alocuri, complet neincapatoare – sa asculti “Kalashnikov” stand pe scaun este o imposibilitate fizica.

Concertul: Ovidiu Lipan Tandarica and The Balkanic Explosion a fost, cum spuneam, o experienta rara. Trecut printr-o istorie cat pentru zece vieti, dupa ce a cantat alaturi de trupe precum Rosu si Negru, Phoenix, Madhouse si apoi Lipan Connection, Ovidiu Lipan este un spectacol in sine. Desi mic de statura, are capabilitatea de umple scena, atat la propriu cat si la figurat. A fost, pe parcursul concertului, prezent in aproape toate locurile de pe scena – a fost tobosar, vocal, dirijor, dansator, instrumentist – toate cu o pofta de cantec si de viata incat parea ireal. Nu odata mi-am adus aminte de povestirea celor de la Phoenix care, mai in gluma mai in serios isi reaminteau ca la solo-urile de toba ale lui Tandarica puteau linistiti sa iasa de pe scena si sa mearga vis-à-vis de sala de concert, la o ciorba .

De data asta insa a fost insotit pe scena de: Fanfara 10 prajini, Grupul Balkano, Rona Hartner, Delia Matache, Stelu Enache, percutionisti si instrumentisti din Egipt, Columbia si Rwanda. Un invitat cu adevarat special a fost chiar fiul sau – Alexander Lipan – alaturi de care Ovidiu Lipan a cantat cu aceasta ocazie pentru prima intr-un concert atat de larg. Mandria si bucuria lui Ovidiu, cantand alaturi de fiul sau, au fost fara limite.

De altfel, fara limite a fost intreaga seara. Tandarica si-a propus – si a reusit – sa ne duca pe toti dincolo de limitele clasice ale muzicii. Multitudinea de stiluri, de sunete, de intrumente, de voci, de interpretari, inspirate din atat de multe surse diferite de cultura si obiceiuri s-au supus toate talentului incredibil de agregator al lui Ovidiu Lipan. Pe langa talentul sau nativ de muzician, usurinta cu care stabiliteste conexiuni, cu care leaga elemente atat de diferite la origini il pozitioneaza pe Ovidiu Lipan ca pe un centru multi-cultural in muzica balcanica. Piese atat de populare cum este binecunoscuta “Ciocarlia” cat si “Tango Toledo”, “Ave Maria”, “Trandafirul”, “Armana mea”, “Nafoara” si “Natalis” au aratat ca atat Ovidiu Lipan cat si invitatii sai merita oricand sa cante pe cele mai mari scene ale lumii, fara nici o retinere. Sunt extraordinari de buni. Iar “Calusarii”, framantand scena Salii Palatului, au fost o surpriza imensa.

La final, dupa mai bine de trei ore de concert, mi-au ramas in minte cuvintele lui Tandarica: “Daca voi mai stati … Noi mai cantam!”. Ah, de-ar fi viata mereu asa de frumoasa. Multumim Ovidiu Lipan “Tandarica”.