Mi-am propus sa nu scriu nimic pe blog despre anul ce-a trecut. Dar de, vorba ceea, inca un prieten – doi ca cei pe care-i am si nu mai am nevoie de dusmani toata viata :P. Andreea si-a propus sa ma faca sa scot frumosul dintr-un 2011 aparent sec si nu prea o pot refuza.
Fara sa scriu pe puncte, fara sa iau zilele la daracit, gasesc potrivite pentru anul ce tocmai a trecut doua cuvinte:
Inceput si Prieteni!
Atat. Fara ele insa, acest an ar fi fost cu mult, mult, mult mai greu. Asa, cu adevarat, a fost un an frumos. Un an pe care l-am incheiat cu nerabdare, nu pentru ca nu-l mai vreau ci pentru ca mi-a aratat ceea ce poate fi. Mai trebuie putina munca, ceva noroc si oleaca de incredere. Dar va fi ;).
Si ca sa fie totul si mai frumos, va arat si cum am inceput anul cel nou.
Undeva pe plaja din Vama :). Multam ABogdan pentru foto.
Ce s-a intamplat cu putine ore inaintea acestui moment, ramane insa doar intre cei mentionati mai sus. Stiu ei bine de ce ;).
notele lui Vulupe 
No, acum ce sa mai zic … va trebui sa ma multumesc cu asta. Recunosc ca mi-ar fi placut sa cauti ceva mai tare si sa gasesti lucrurile alea aparent de suprafata, dar care acopera din rele. Speram sa iti amintesti de numarul incredibil de concerte pe care l-ai vazut, de cele care chiar au contat, de calatorii, de Vama de asta vara cu scufundat in Bulgaria si calcan la cherhana, despre cate carti ai citit (ca pe mine m-ai speriat :P), despre lucrurile pe care le-ai invatat despre tine privind viata ceva mai serios etc. Pe mine cel putin m-a ajutat sa mi le aduc aminte bine, nu vag cum imi pluteau in minte. M-am reconectat si incarcat cu ele.
Dar inceput si prieteni suna bine. S-avem un an bun!
Si uitasem si eu: Bucuresti-Vama pe bicla, marsurile prin Bucuresti pe bicla, berbeciuc …
Andreea, sunt multe, n-am uitat deloc de ele. Doar ca au fost insotite prea des de evenimente negative, sa nu mai spun starile asociate (sau nu). Cum am spus, a fost un an greu – foarte greu. Insa are cu adevarat sanse sa fie peste timp un an bun. Ramane de vazut, totusi.
Da, daca ma apuc sa le iau la puricat, am ce scrie – stiu asta si multumesc pentru reamintire >:D<. Doar ca mi-as fi dorit sa nu fie, cele mai multe dintre ele, atat de chinuite, de strecurate, de muncite. Daca n-as fi asa capos cum ma stii si m-as fi lasat luat de val, cred ca multe din cele ce au fost bune nu s-ar fi intamplat, pur si simplu din lipsa de energie ;).
Bine, cum zici tu.
Mai, pana sa te superi, uite ca am rasfoit oleaca blogul – la indemnul matale 😉 – si am gasit asta: https://vulupe.com/2011/02/17/normalitatea-este-o-lupta/.
Tot eu am scris asta si la fel de mult o cred si acum, la fel ca si atunci – nu mi-a trecut, stai linistita ;).