Motivele de bucurie marunte sunt cateodata cele care-ti aduc cele mai frumoase zambete. Asa a fost aseara si nu ma pot abtine sa nu redau si aici intamplarea.

Dupa o seara foarte agitata, cu multe alergaturi si vizionari la apartament pentru inchiriere (fara rezultat) ma intorceam catre casa, undeva in jur de 9 seara. Cum vremea inca tine cu mine, am scos bicla la plimbare, ca nu se mai poate, se simte nevoia de miscare.

Buuun, ma apropiam de intersectia de la Dristor, venind dinspre Dudesti – semaforul rosu si o coloana chiar lunga de masini, in ciuda orei tarzii. Ca de obicei, am continuat sa rulez pe marginea din dreapta, langa bordura, pe langa coloana de masini. Pana cand m-am apropiat de una care era oprita prea aproape de marginea drumului, in asa fel incat era dificil de strecurat pe langa – ceea ce de obicei fac – mai ales ca eram si destul de obosit. Asa ca am incetinit pana aproape sa ma opresc – moment in care vad cum masina respectiva se misca usor catre stanga, facandu-mi loc :D. Am zambit si dupa ce am trecut de masina, am facut semnul de OK catre sofer, obicei pe care incerc sa-l pun in practica in astfel de intamplari de trafic. Si mi-am continuat drumul. Cum imediat dupa s-a facut verde, la putin timp dupa intersectia respectiva masina m-a depasit la randul ei, facandu-mi semn din luminile de avarie :D. Pentru cei care nu stiu, respectivul dialog s-ar traduce prin: multumesc, urmat de cu placere. Este un limbaj de trafic auto, in special.

Ei bine, dincolo de politetea in sine, tocmai asta m-a bucurat atat de mult. Practic, respectivul sofer m-a considerat (in mod firesc, ar trebui) drept un partener de trafic absolt egal unei masini – si s-a comportat ca atare. Ii multumesc, desi sunt convins ca sansele de a citi multumirile mele sunt destul de mici – dar nu chiar zero. Da, cu o floare nu se face primavara, stiu – dar face ca peisajul sa arate ceva mai bine ;). Singura parte mai putin vesela este ca, dupa gestul mentionat, m-am uitat si pe placuta de inmatriculare iar numarul nu era de Bucuresti, ci de Vrancea. Poate totusi au ceva de invatat soferii bucuresteni si de la colegii lor din provincie, ma gandesc ;).