din Vama

prima Vama

M-a starnit Andreea cu povestea ei din Vama de ieri si nu-mi ies din cap propriile amintiri legate de felul in care am m-am intalnit si eu cu Vama in primele vizite. Asa ca e timpul sa le pun pe hartie, se pare.

Nu stiu cum am facut eu dar la vremea la care lumea umbla in lung si-n lat, adica prin facultate, numai de plimbari nu m-am tinut. Am avut altele de facut, credeam eu pe atunci. Asa ca am ajuns prima oara in Vama undeva prin 2004, dupa ce terminasem cu facultatea de ceva vreme si eram om cu servici. Dar mai bine mai tarziu decat deloc, vorba cantecului. Prima senzatie pe care am simtit-o a fost ca sunt acasa. Astea mi-au fost si vorbele, dupa ce am apucat sa ma dezmeticesc oleaca. Am stat o saptamana, la o gazda pe care inca o mai sun cand ajung in Vama si nu pot sa stau la cort, dintr-un motiv sau altul. In anii trecuti doar ii spuneam ca vin si-mi spunea in ce camera sa intru – nu conta ora la care ajungeam sau daca mai era sau nu acolo. Ne vedeam la plecare, schimbam cateva vorbe si asta era de ajuns.

Tin minte entuziasmul unei adolescente, cred ca prin anii de final de liceu, care undeva pe strada mare comenta cu voce tare catre prietenii ei: „Unde ma uit, numai plete. In fata pleata, in spate pleata, in stanga pleata, in spate pleata. Ma simt acasa, locul asta este minunat.” Si exact astea erau si sentimentele mele. M-am intors cu o suvita impletita care mi-a stat in par vreo 2 ani si am simtit ca am rupt ceva din mine cand am dat-o jos. A durat cred ca doua ore sa fie impletita si cel care mi-a facut-o n-a vrut sa-mi ceara mai multi bani decat oferta initiala, desi el nu s-a prins de la bun inceput ca pentru mine era cererea :D.

Am stat pe plaja si intr-o zi vad doi punkeri, in cel mai agresiv aspect cu putinta, intanzand un cearceaf de cativa metri lungime. Mi-am spus in gand ca urma sa vina o gasca foarte mare si ca sigur vor agita atmosfera si eram destul de nemultumit. Insa dupa ce s-au asezat si n-a mai venit nimeni altcineva dupa ei, un vecin de plaja i-a intrebat de ce acest cearceaf imens. Raspunsul a fost pe atat de simplu pe cat de puternic: „Pai, noi tot il aveam si am zis ca poate mai stau si altii, care nu au adus cearceaf cu ei„. Mi-am inghitit gandurile si cu ele multe dintre prejudecati.

M-am dus sa iau o cafea, la unul din micile barulete de pe plaja care acum nu mai exista. In timp ce se pregatea, ascultam muzica de la bar, ceva in stil symphonic metal si clatin usor din cap, imi placea ce aud fara sa am habar cine canta. Barmanul ma intreaba daca-mi place si-i raspund ca suna bine dar ca ar merge si o voce feminina, ar completa stilul trupei. La care el imi prezinta pe domnisoara din bar, care tocmai pregatea cafeaua comandata, si-mi spune ca el este chitaristul si vocea masculina din trupa si ca din toamna, dupa ce se intorc din Vama, domnisoara ii va insoti ca voce feminina.

La 4 si ceva dimineata, in asteptarea rasaritului, pe terasa demult disparuta de la Jack, barmanul imi pune un pahar plin ochi de cafea si-n loc de 2,5 lei imi cere doar 2, „de ce sa ne mai complicam cu marunt la ora asta matinala„. Apoi la masa vine un tip, se aseaza langa noi, ciocnim berea si ne intreaba ce album Metallica ne place si de ce. Doua ore mai tarziu inca discutam despre muzica si nu numai. Nici acum nu stiu cum il cheama sau ce face – dar stiu ca avea gusturi muzicale foarte faine.

Corturi in Vama VecheAnul urmator ne-am hotarat sa lasam gazda sa se odihneasca si sa venim cu cortul – desi nu mai dormisem la cort din scoala generala. Ne-am apucat sa montam cortul, dupa ce de fapt am descoperit ca cel imprumutat de noi nu era complet si a trebuit sa cumparam cu 80 lei fix acelasi cort care in Metro era 45. N-am terminat bine ca langa noi s-a asezat, pe nisip, o domnisoara care ne-a oferit un borcan de miere. Ei tocmai plecau si s-au gandit ca noua nu va fi de mai mult ajutor, doar ce ne instalam. Pe seara, in aceeasi zi, cineva ne bate la usa cortului. Cum ies, dau de un tip care ne oferea doi stiuleti de porumb copt. La privirea mea mirata mi-a raspuns ca „noi am facut un foc si am copt stiuletii pe care-i aveam dar nu-i putem manca pe toti, sunt prea multi. Dar sunt buni tare, luati si voi. Pe seara o sa iesim si cu o chitara, daca vreti sa veniti va asteptam„. Si asa am descoperit magia unei seri pe plaja, langa un foc facut din te miri ce, cu o chitara si cateva voci impletite cu sunetul valurilor.

Stuful, cu ale sale dansuri pe plaja, langa eternul stalp/totem, ne-a gazduit intr-o seara furtunoasa, trei prieteni la o masa undeva langa izvorul fericirii, la o lunga noapte de povesti soptite printre Led Zepellin, Deep Purple, Pink Floyd si alti vechi prieteni. Era frig si foarte umed, asa ca perspectiva cortului nu ne imbia prea tare – dar Stuful a fost o buna gazda si acea noapte n-am s-o uit vreodata.

O amintire unica, tot din acel al doilea an, cand, dupa un mic dejun copios si fericit, am avut parte de vizita delfinilor. Trei, jucausi dar nu foarte activi, ne-au intampinat la putina vreme dupa rasarit si dupa cateva ture de onoare au plecat inspre larg.

Incepand din acel prin an si pana acum nu tin minte sa fi ajuns in Vama fara sa primesc – fara sa cer – cate ceva de la vreun strain. Ba un covrig, o gura de bere, o mana de pufuleti, o sticla de vin (da da, una intreaga, cu un vin de casa din zona Moldovei de ne-am lins pe bot dupa el :D), ba te miri ce alte bunatati. Toate doar pentru simpla bucurie a gestului. Este, intr-un fel, modul Vamii de a-mi spune bun venit.

Da, mi-e dor sa ma pierd pe plaja de acolo, sa uit de lume si de timp si sa fie totul simplu si firesc.

Anunțuri
Standard
ca-n viata, din Vama, evenimente, ganduri

2011

Mi-am propus sa nu scriu nimic pe blog despre anul ce-a trecut. Dar de, vorba ceea, inca un prieten – doi ca cei pe care-i am si nu mai am nevoie de dusmani toata viata :P. Andreea si-a propus sa ma faca sa scot frumosul dintr-un 2011 aparent sec si nu prea o pot refuza.

Fara sa scriu pe puncte, fara sa iau zilele la daracit, gasesc potrivite pentru anul ce tocmai a trecut doua cuvinte:

Inceput si Prieteni!

Atat. Fara ele insa, acest an ar fi fost cu mult, mult, mult mai greu. Asa, cu adevarat, a fost un an frumos. Un an pe care l-am incheiat cu nerabdare, nu pentru ca nu-l mai vreau ci pentru ca mi-a aratat ceea ce poate fi. Mai trebuie putina munca, ceva noroc si oleaca de incredere. Dar va fi ;).

Si ca sa fie totul si mai frumos, va arat si cum am inceput anul cel nou.

Vama Veche de 1 Ianuarie 2012

Undeva pe plaja din Vama :). Multam ABogdan pentru foto.

Ce s-a intamplat cu putine ore inaintea acestui moment, ramane insa doar intre cei mentionati mai sus. Stiu ei bine de ce ;).

Standard
de pe drum, din Vama, ganduri, poz(n)e

rasarit de Vama Veche

N-am apucat sa zic prea multe dar pe fuga, printre planuri si alergaturi, am reusit sa ajungem cateva zile in Vama. Scurte, putine si prea reci, prea ude, prea fierbinti sau prea aglomerate – dar totusi in Vama.

Album foto Rasarit in Vama VecheAcolo unde acum cativa ani, cand am ajuns prima oara, cu picioarele in nisipul si praful de pe strada mare spuneam ca sunt acasa. Acum insa mi-e cam/prea greu sa mai spun ca-s acasa dar cumva, asa, in ultimele ore petrecute acolo, a avut ea grija sa-mi aduca aminte ca inca este un loc unic. Ca inca acel rasarit ramane Rasaritul. Ca Bolero-ul este acolo pentru un motiv.

Asa ca trec peste alte plangeri si lamentari si va arat cateva poze de acolo, de la Rasarit, de la Bolero.

Si ca sa mai treaca oleaca reveria, sa va arat care sunt consecintele unui cort fara foaie exterioara Smile with tongue out.

Haine la uscat dupa ploaie la cort

Revin cat de curand cu poze si povesti dintr-o tura de-o zi, scurta dar intensa, pe malul bulgaresc. La o aruncatura de bat de Vama Veche am gasit liniste, caldura, zambete, apa de cristal si o mare fara de fund – a meritat sa stam pentru asta cateva ore bune in soare, va spun din tot sufletul.

Standard
din Vama, poz(n)e

o luna de Vama Veche

Foto luna si mare, la Vama Veche

Undeva, in Vama, in fata la Stuf, cu mine si cu gandurile mele. O noapte incheiata frumos, cu o baie prelungita in mare, chiar la rasarit, acompaniat de Bolero.

Cat stateam la umbra unei umbrelute, o tipa a venit si m-a intrebat daca-s trist 🙂 Nu eram, dar ca sa fie sigura m-a luat in brate si mi-a spus ca nu-i bine sa stau pe plaja singur si sa fiu trist. Apoi si-a luat prietenul de mana si au mers mai departe, catre corturi. Si de asta iubesc Vama Veche 😉

Standard
din Vama, poz(n)e

am plecat sa-mi caut calul

Foto calut de mare in Vama Veche, la rasarit

Da, sunt plecat, iarasi. Ma duc acasa, in Vama Veche, sa-mi caut calul. Sa fiu cavaler cu armura lucitoare, calare pe un cal magic si focos 😀

PS – Calutul de mare din fotografie a fost salvat printr-o trimitere catre apa marii, imediat dupa ce am facut poza. Provine din larg, a fost adus de barca de pescari la rasarit, asa cum povesteam aici. Prin urmare, nici un animal nu a fost ranit la producerea imaginii de mai sus 😛

Standard
Foto rasarit si pescari in Vama Veche
din Vama, poz(n)e

un alt rasarit

Vara de vara, in preumblarile prin Vama cea draga, rasaritul este fara discutie unul din momentele pe care le caut cu mult dor. Cele mai multe dintre ele se intampla in fata la Stuf, pe notele minunatului si binecunoscutului Bolero. De fiecare data, aproape simultan cu rasaritul, barcile pescarilor de la cherhana ajung la plasele lor intinse in larg, peisajul clasic al Vamii. De multe ori mi-am dorit sa-i stiu mai bine, sa le vad barcile si sa le privesc munca, de ce nu sa merg cu ei macar o data.Foto rasarit si pescari in Vama Veche

Nu i-am insotit nici de data asta, dar macar am reusit sa-i intampin 😀

Standard
Fotografie rasarit de soare in Vama Veche
din Vama, ganduri, poz(n)e

miroase a mare – tare

Nu mai am stare. Deloc. Nu mai am loc. De nici un fel. Tot ce fac este fara spor, fara entuziasm. Fara inspiratie. E clar, nu mai este aici locul meu. Am nevoie de alt aer. De un anumit aer. A venit, iarasi, timpul de Vama. De Vama Veche.

Cel mai simpatic e ca de fapt mie nu-mi place la mare. Ma simt bine dar nu ma atrage in mod deosebit. Prefer fara retinere un apus la munte. Dar un rasarit in fata la Stuf, pe acordurile Bolero-ului, cu tipetele pescarusilor pe fundal … asta este altceva. Asta nu e mare – asta e o stare. Greu de prins in cuvinte dar si mai greu sa nu o simti odata ce ai ajuns acolo.

Fotografie rasarit de soare in Vama Veche

Si dincolo de toate transformarile din Vama, dincolo de critici si regrete, dincolo de tot, soarele rasare atat de departe de mal incat nimic nu poate schimba acel moment. Nimic in afara de cel care-l priveste. Si care este, la randul sau, transformat de acel rasarit magic. Si totul revine la o stare de firesc. Mi-e dor de acea stare. Mi-e dor de Vama Veche.

PS – Randurile de mai sus erau scrise de ieri dar parca lipsea ceva, asa ca am amanat publicarea. Dupa cum ziceam, sunt intr-o stare mai agitata decat de obicei. Asa ca aseara m-am suit in sa si in loc s-o iau pe drumul obisnuit catre casa, am bantuit pe stradutele Bucurestiului. De undeva din zona Foisorul de foc am mers numai pe stradute, multe cu sens interzis – deh, cu bicla se poate 😛 – pana am iesit in Lahovari. Pe drum, fara sa am nici cea mai mica intentie, am ajuns aici:

Foto restaurantul Vama Veche din Bucuresti

Acum articolul e complet 😛 Cum ziceam, e cazul sa o iau din loc 😀 Mai e putin 😉

Vama VecheVama Veche

Se poate sa fie zi…
Se poate sa fie noapte…
Se poate sa fie vara…
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa…mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche…
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche…
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche.

Standard