evenimente, ganduri

despre cadouri de Craciun

Una din primele amintiri legate de Craciun este legata de o confuzie foarte grava, din fericire rezolvata cu succes. Se intampla la prima vizita oficiala a lui Mos Craciun, in vremea cand acesta era inca un personaj real pentru mine. Evident ca bucuria nu ne-a  lasat loc si pentru Mos Ene, asa ca tarziu in noapte am adormit iepureste, asteptand marele eveniment, deja anuntat de parinti. Toate bune si frumoase, Mosul a venit si bucuria nici ca putea fi mai mare. Pana cand am ajuns langa bradul de Craciun, sub care erau, evident frumos asezate in jurul Mosului, cadourile. Toate bune numai ca unul dintre cadouri semana ingrozitor de mult cu o masina de cusut in miniatura (deci de jucarie, deci un cadou de Craciun). Problema era ca in familie suntem doi baieti, nicidecum vreo fata. Si cumva eram convins ca acela era cadoul adresat mie.

campania „Traieste spiritul Craciunului”  - ILux.roNu va pot povesti ce dramatic a fost momentul in care am realizat CONFUZIA. Era clar, Mosul a gresit destinatarul si cadoul vreunei fetite oarecare m-a gasit pe mine. Tocmai pe mine. „Nuuuu” era tot ce-mi trecea prin cap. Duse pe copca au fost si bucuria Craciunului si emotia asteptarii lui Mos Craciun, in balarii si recitarea poeziei, tot. Eu nu ma gandeam decat la destinatia cadoului, ce sa ma fac eu cu o masina de cusut. Ce?!

Finalul, evident dramatic, a  venit odata cu oferirea cadourilor. Cu groaza am asteptat clipa cand Mosul  s-a intins spre mult temuta cutie, cu clasica intrebare: „Oare ce avem noi aici pentru Marian?!” Mie aproape ca imi venea sa plang de ciuda, desi am tacut malc.

Spre marea (si placuta) mea surprindere am descoperit ca eroarea mi se datora numai mie. In cutie se afla un tanc teleghidat, o minunatie de jucarie ce mi-a bucurat multe ore ale copilariei mele razboinice. Numai oboseala si emotia mea au transformat antenele, senilele si turela in ace de cusut si alte accesorii mult prea feminine la acea varsta. Din fericire, totul e bine cand se termina cu bine.

Dintre toate cadourile de Craciun acesta este cel care mi s-a intiparit cel mai bine in amintire. Acesta este momentul la care ma intorc cel mai adesea atunci cand doresc sa-mi reamintesc caldura Craciunului si bucuria unui cadou primit din tot sufletul.

Mai tarziu, pe masura ce anii s-au mai adunat, cadourile si-au pierdut din stralucire. Au inceput mult prea obisnuitele cadouri „utile”: camasi, pulovere, tricouri si asa mai departe. Apoi, cand varsta era deja potrivita, eternele – setul de spuma de ras, after-shave si deodorant pentru domni. Le recunoasteti, cred, se gasesc in orice magazin si sunt solutia „ideala” pentru a „rezolva problema” cadourilor de Craciun. Mai frumos ar fi sa alegem cadouri pentru barbati care sa le placa si sa le aduca o bucurie, nu credeti? La fel si in cazul doamnelor, unde toti stim de trusele de farduri „gata ambalate” sau cele cu aer mai familial, setul de cozonac si eventual o sticla de vin. Asta ca sa-i impacam pe amandoi dintr-o singura lovitura. Credeti-ma, ele ar aprecia mai mult daca ar primi cadouri pentru femei alese in functie de preferintele si necesitatile lor.

Si mai tarziu, cu mult mai relevanta a devenit aglomeratia urbana din preajma sarbatorilor. Pe ultima suta de metri toata lumea alearga disperata pentru a cumpara cadouri – „prea putin timp”, se spune, pentru a mai cauta si alege cadoul potrivit pentru cei dragi.

Numai ca, din pacate, aceste „cadouri” nu vor aduce niciodata nimic mai mult decat un amabil „multumesc” si-un zambet de complezenta. Cam atat. Vor disparea din amintire la fel de repede pe cat a durat „alegerea” lor din raftul magazinului aflat cel mai in drum.

Si totusi, poate nu asta ne dorim sa primim, nu-i asa? Poate, la fel, si cei de langa noi isi doresc sa primeasca un cadou din suflet,  nu unul cumparat de la „automatele de cadouri”. Poate, anul acesta, ne vom gandi de doua ori inainte sa amanam pe ultima suta de metri cadourile pentru cei dragi. Poate ne amintim sa daruim un zambet, o amintire calda, nu doar un simplu pachet. Poate putem sa transformam „corvoada cadourilor”  intr-o placuta re/descoperire a celor dragi. Si de ce nu, un magazin pentru cadouri de Craciun online ne poate ajuta.

Poate ;).

 

Nota – acest articol face parte din campania „Traieste spiritul Craciunului” de promovare a magazinului de cadouri online: ILux.ro. Campania incearca sa readuca in atentie placerea oferirii de cadouri personalizate, combatand clasicele cadouri „la pachet”.

Reclame
Standard
Foto caise si samburi de caise
ganduri

samburi de caise

Cand eram ceva mai mic la ani (ca la minte nu s-au schimbat prea multe) una din bucuriile primaverii si ale inceputului de vara era spartul si evident mancatul de samburi de caise 😀 Am avut norocul sa-mi petrec copilaria si adolescenta intr-o casa la curte, in care bunicul a avut mereu grija sa existe cate putin din toate: zmeura, capsuni, cirese, dude, nuci si alte bunatati de prin gradina.

Astazi mi-am adus aminte de placerea cu care adunam samburii caiselor din curte.

Foto caise si samburi de caiseFoto: Bucataria Ta

Caise care erau tare bune, mai ales cele care erau cu adevarat coapte – caci deh, nu mereu aveam rabdare sa le lasam pana sa dea in parg 😛 Dupa care, cu multa grija, puneam deoparte sambure cu sambure, pentru placerea poate chiar si mai mare de a-i sparge mai tarziu, dupa ce adunam o cantitate suficient de mare.

Procesul de spargere era unul foarte laborios, un mic ritual. Cum incalzirea casei si gatitul in bucataria de vara sa facea cu sobe cu lemne, aveam mereu cate un butuc pregatit. Butuc care, ca orice lemn cinstit, avea mereu unele mici iregularitati pe fata superioara. Niste mici gropite, care erau numai bune pentru plasat samburii in ele, caci altfel, cand ii loveam cu ciocanul ar fi sarit care-ncotro – cum multi au si facut-o, de-a lungul timpului. Asa ca vanam cu multe consideratie aceste mici lacasuri, care cu timpul se si largeau si deveneau un instrument perfect pentru niste copii pofticiosi 😀 Nu se compara cu nimic placerea pe care ne-o dadea un sambure spart cu succes si recuperarea lui dintre cojile imprastiate. Mmmm, placuta amintire.

Foto samburi de caiseFoto: Bucataras.ro

Cam asa ne petreceam noi, cand si cand, zilele de joaca prin curtea bunicilor. Nu stiam de Eco si de E-uri dar savuram cu multa placere bunatatile oferite de curtea ingrijit a de bunicul si praduita cu sarg de noi 😀

Sa mai spun oare de dulceata de caise, provenite din acelasi pom din curte, pe care o facea bunica? Cu caisele fara coaja, intregi si cu samburi dulci in interior. Mmmmm, imi lasa gura apa si acum la amintirea gustului 🙂

Acum cumparam samburi de migdale de la mini-market, sigilate frumos la cutie si numaram cu grija numarul de calorii. Parca ceva lipseste, sincer …

Voi ce amintiri aveti din curtea bunicilor?

Standard