Am dat peste imaginea asta, salvata in zona pentru pus pe blog – asa ca m-am conformat. Tare mi-a adus aminte de inceputul de Septembrie al anului trecut cand inca totul era nou pe aici pe langa mine :).
Arhive pe etichete: apus de soare
picnic la inaltime
Sunt perioade cand imi este greu sa-mi gasesc ritmul. Cand orice as face, am impresia ca nu-i destul, ca nu fac de ajuns, ca nu ma implic, ca ce fac e fara spor si asa mai departe. Solutia – incerc sa fac si mai multe, cu evident acelasi rezultat. Cantitatea de frustrare acumulata creste si tot creste si nu gasesc acel ritm care sa-mi ofere mult necesara gura de aer. Presupun ca starea este cunoscuta, de atat de multe ori alergam tot mai repede si mai mult, mai departe si tot mai sus doar pentru ca nu realizam propriul progres. Pentru ca pierdem contactul ce propriul ritm.
Este una din cele mai inselatoare stari pentru ca iesirea din acest ciclu presupune exact ceea ce ne ferim sa ne oferim – o pauza. Caci pauza, schimbarea de ritm, oprirea din fuga sunt starile care ofera suficienta detasare incat sa ne permitem sa observam, la rece, ca situatia nu-i deloc asa de dramatica. Ca ritmul alert nu-i asa de fara spor cum credeam initial dar ca alergarea sub presiune tinde sa creeze exact starea pe care doreste s-o inlature. Aparent insa, greu de pus in practica.
De cele mai multe ori, o pauza nu-i deloc o catastrofa si nicidecum nu cere atat de multe resurse pe cat ar parea la prima vedere. O simpla iesire din ritm de cateva ore poate face mult bine la echilibrare si la regasirea unei linisti si a unei energii de nebanuit cu numai putin timp inainte.
Sa iei o carte, o patura, o salata incropita in 2 minute, doua cutii de bere si sa dai o fuga sus pe terasa blocului este atat de usor de facut incat de cele mai multe ori uitam ca avem o astfel de optiune. La nici doi pasi de casa, literalmente. Un apus tarziu de soare, savurat pana la ultima raza de lumina intr-o seara calda de vara este tamaduitor pentru un suflet agitat. Caldura din aer este deja dusa si adie placut vantul de seara, in timp ce plafonul radiaza incet din caldura acumulata de-a lungul zilei – minunata senzatie ce alinta un corp obosit. Iar placerea unei carti savurate pe indelete, in lumina calda de amurg este greu de pus in cuvinte – dar face minuni pentru a ne schimba pe nesimtite agitatia in placuta fascinatie.
Recomand cu multa caldura. Pe langa obtinerea foarte rapida a unei stari de bine, o escapada pe terasa blocului va poate ajuta si la gasirea unei noi relationari fata de imobilul in care locuiti. Va poate arata un punct de vedere cu totul nou si poate neasteptat de placut fata de imaginea pe care o aveati anterior. Merita incercat ;).
cina la palat
E Luni, dupa un sfarsit de saptamana mai mult decat plin 😀 Am avut o zi incarcata si mai ales intensa si am reusit sa nu mai ocolesc orasul de doua ori, sa mai trec si pe la birou, asa ca pe la ora sase dupa-masa sunt pe drum catre casa. Dar parca ar fi loc de facut ceva – ceva care sa nu implice statul intre patru pereti, mai ales pe o vreme asa frumoasa.
Si-mi pica fisa ca un apus pe treptele de la Palatul Mogosoaia nu suna deloc rau 😛 Asa ca-mi fac repede planul: ma opresc in drum la magazin, iau cate ceva cat sa incropesc de-o cina din zbor, ajung acasa, pun camera, cele cumparate plus doua beri in rucsac si hop pe bicla. O iau frumos prin toate hartoapele caci sunt satul de trafic si pe la sase si jumatate sunt deja in parc, la palat.
Cum a fost, se vede din pozele de mai jos.
Pozele la o calitate mai buna sunt aici.
Tu ce faci intr-o seara in care ai la dispozitie mai mult timp liber decat de obicei? Cum o umpli?
baloti de soare
La apus, in lumina calda, un vraf de baloti se bucura de lumina calda si moale a unui soare ce peste zi ne-a ars si ne-a facut sa ne ascundem grabiti.
Acum totul e molcom, e liniste, e plimbare si zare.
Este bine.
bucurii de biciclist
Pe langa multe alte motive placute, a merge pe bicicleta iti ofera si posibilitatea sa admiri ce se intampla in jurul tau cu mult mai multa atentie. Poti alege mai usor drumul pe care sa-l strabati, fara grija traficului sau al restrictiilor de aproape orice fel. Si te poti opri oricand, oriunde, sa te bucuri de ceea ce vezi langa tine.
Asa a fost acum doua seri, cand am trecut pe langa Arcul de Triumf in drum catre casa. Traseul meu nu trece in mod obisnuit pe acolo dar aveam chef de bantuit, ca tot a fost ziua cea mai lunga 😀 Ajuns acolo, am avut parte de un apus de poveste. Imi pare rau ca nu am avut camera la mine dar … e bun si telefonul:
notele lui Vulupe 