Arhive pe etichete: arta

ganduri

portie de desavarsire

Am gasit acest clip prin peregrinarile mele internautice. Putine cuvinte pot adauga dar va invit, va rog sa va oferiti 20 de minute din viata voastra pentru a experimenta o mica minune. Pentru ca o minune este performanta acestei femei, atat de incarcata de viata, de bunatate, de entuziasm, de tinerete, de talent, de arta, de atat de multa frumusete umana. Este un exemplu a ceea ce pot numai un om implinit.


Sarah Kay: If I should have a daughter … – un moment TED.

Am ramas cu aceasta fraza in minte:

I keep trying, hoping that one day I’ll write a poem I can be proud to let sit in a museum exhibit as the only proof I existed.

Cand vom ajunge sa intelegem puterea acestor cuvinte, cand astfel de ganduri ne vor influenta deciziile, lumea asta va fi cu mult mai frumoasa. Pana atunci, nu putem decat sa continuam sa incercam ;).

PS – imi doresc din tot sufletul sa gasesc si in Romania astfel de reprezentatii de poezie interpretata, caci alt termen nu gasesc pentru a traduce: spoken word poetry. Daca stiti de astfel de intamplari, rogu-va dati informatia mai departe. Multam mult. Pont: pe site-ul ei gasiti multe alte inregistrari video care sunt absolut savuroase.

Link-ul original se afla aici.

Standard
Afis Romanian Papergirl
cu bicla, evenimente

dam cu arta in voi

Nu, nu glumesc, zau ca nu 😛 Spuneam acum catva timp de un proiect foarte fain, anume Papergirl, care a ajuns si pe la noi.

Ei bine, dupa ce casa din Matasari 17 a gazduit o minunata expozitie de lucrari, care mai de care mai faine si mai interesante, dupa nopti si nopti minunate petrecute impreuna cu lucrarile si nu numai, a venit timpul evenimentelor. Adica, iesim in strada 😀 Asa cum ziceam in prima parte, daca tot abia asteptam sa treaca vara sa se intample minunea asta de proiect, uite ca dorinta mi-a fost indeplinita 😛

Afis Romanian Papergirl

Iesim in strada 😀 Cand si unde nu va pot spune exact ca stric supriza dar … iesim … curand 😉

Standard
cu bicla, evenimente

arta si pedale

Daca tot vorbeam ieri ca unii se plictisesc, iata ca altii, fara oprire parca, vin si ne aduc idei si proiecte care mai de care mai frumoase si mai pline de entuziasm. De data asta, vorbim de un eveniment in care vom da cu arta in trecatori. La modul cat se poate de concret, din mersul bicicletei se vor distribui lucrari de arta, autentice si in original, trecatorilor intalniti pe strada. Suna bine? Stati sa vedeti cat de bine va fi cand se va intampla.

Afis Papergirl RomaniaPapergirl este un proiect de artă iniţiat în Berlin de Aisha Ronniger în anul 2006.

În stilul băieţilor care distribuie ziare în SUA, lucrări de artă sunt rulate şi distribuite de pe bicicletă pe stradă, în mod aleator, trecătorilor.

Între timp, proiectul a fost adoptat şi de alte oraşe din lume: Albany-NY, San Francisco, Cape Town, Portland, Charlotte, Sao Paulo şi Northampton.

Anul acesta, Bucureştiul li se alătură. În septembrie, ieşim cu bicicletele şi distribuim gratis, lucrările pe care le vom primii până la 1 iulie din partea artiştilor de pretutindeni.

romanian papergirl = DISTRIBUŢIE GRATUITĂ A ARTEI ÎN STRADĂ

Dacă vă place să faceţi cadouri, vă aşteptăm alături de noi, fie ca artişti participanţi, fie ca „papergirls &boys” în ziua distribuţiei.

PS.Banii nu sunt o problemă pentru că nu vor fi implicaţi în proiect. Adică, toate lucrările trimise vor fi incluse în role şi dăruite oamenilor pe stradă în ziua distribuţiei. Pentru aceasta, artiştii vor trimite lucrările în forma lor finală şi nu le vor mai primii înapoi.

Preluat de la Papergirl Romania

Ca sa va faceti o idee despre cum arata un asa eveniment, iata cateva imagini de anul trecut:

De cand am aflat de proiect voiam sa scriu despe el. Acum, scriind, am o stare de agitatie si anticipare minunata, tot zambesc gandindu-ma la tot felul de probleme ce vor trebui rezolvate dar in acelasi timp la cat de frumoasa va fi acea ora in care vom iesi pe strazi cu rolele de lucrari frumos legate 🙂 Si la chipurile suprinse ale oamenilor care vor primi un cadou din senin. Zau ca imi doresc sa treaca vara mai repede 😀

Standard
ca-n viata, evenimente

din strada curvelor

Un loc cu multa si veche istorie in peisajul acestui batran oras, loc cantat de unii si hulit de multi, loc ce pare ca nu inceteaza sa-mi aduca trairi si amintiri dintre cele mai frumoase. Vorbesc acum de un bine-cunoscut loc al Bucurestilor, renumita strada Matasari, strada ce multa vreme a fost cunoscuta si recunoscuta a principalul loc al caselor de toleranta (mai neaos bordeluri). A fost o destinatie cautata mult timp in lumea de noapte a vechilor bucuresteni, acum desi doar ca amintire, este inca o prezenta in multe din istoriile vechi.

Intamplarea face ca aceasta sa fie strada unde mi-am petrecut primii trei ani de studentie si de viata de Bucuresti. Fara legatura cu faima sus mentionata, s-a dovedit a fi un loc frumos si darnic pentru un student boboc, loc al multor amintiri ce le voi pastra aproape pentru foarte mult timp.

A trecut ceva vreme dar iata ca acest nume revine in viata mea, de data asta cu o alta dar nu mai putin promitatoare semnificatie. Ati auzit de proiectul Matasari 17? Daca inca nu, va promit ca veti auzi curand 😉 Nu vreau sa va spun eu acum prea multe, il las pe secretosul Iulian sa va povesteasca ce si cum, toate insa la timpul lor.

Matasari 17, seara de TangoSeara de tango. Foto: Matasari17

Pot insa sa spun ca o seara petrecuta aici inseamna o mina de aur pentru suflet. Inseamna sa fii alaturi de oameni care isi aleg pasiunea si drumul lor liber zi de zi si seara de seara. Pentru care arta, creativitatea, libertatea, frumosul inseamna totul. In seara asta aici s-a cantat cum de mult nu am mai avut ocazia sa ascult – cu drag, cu chemare, cu entuziasm. In seara asta s-a cantat nu pentru public ci pentru cantareti, pentru cei care devin din ce in ce mai fericiti in timp ce ridica notele in aer. In seara asta am simtit cum clapele si corzile si tamburinele si arcusurile stiu sa se joace, sa zburde, sa pluteasca si sa ne ia cu ele sus, sus de tot, in plutirea lor. Sa nu uit (ca tot se intampla asta in timp ce scriu) ca am servit si o masa regala, ce-i drept imaginara, alaturi de trubadurii nostrii din asta seara, ce mi-au devenit tare dragi.

Cumva, iarasi, viata ne arata ca are felul ei sublim de a echilibra balanta si de a ne invata ca nimic nu e permanent, ca este nevoie de doar putin efort si ceva pasiune ca totul in jur sa se transforme. Pe strada in care acum nu mult timp se pierdeau suflete si tinereti acum alte suflete invata sa zboare, alte tinereti cresc si bucura cu caldura si joaca lor alte si alte suflete.

Va las acum, ma intorc sa-mi bucur auzul, mintea si sufletul pe muzica si veselia de aici. Va astept si pe voi caci se pare ca voi fi din ce in ce mai des prezent pe aici 😉

Matasari-17-Catel-SevenCatelul Seven, rezident. Foto: Matasari17

PS – Randurile de mai sus sunt scrise chiar la fata locului, undeva intre doua discutii si o cana cu vin fiert, dupa ce am preluat carnetul pe care Andreea tocmai desenase fara oprire doua teme noi. Intre timp, Ioana era lansata in discutii aprinse despre cartea la care tocmai lucreaza. Cum sa poti sta linistit in asa companie? Pur si simplu nu ai stare acolo, simti nevoia sa faci ceva, sa contribui cumva la ceea ce se intampla acolo. Chiar si cu niste randuri scrise pe o foaie de carnetel. Si le-am pomenit pe cele doua prietene pentru ca tocmai le pasez aceasta leapsa, mi-ar placea sa le citesc parerea despre o seara petrecuta acolo, in Matasari 17. Si nu numai pe a lor, leapsa este adresata oricui vrea sa povesteasca despre acel loc minunat.

Standard