Foto tablou Visator / Daydreamer - Staniceck
ganduri

somnambuli

Stiam demult ca multi dintre prietenii mei sunt visatori. Din cei profesionisti vreau sa zic, au acte in regula si martori cat cuprinde. Bine, nu ca m-as exclude dar … sa vorbim despre ei 😀 Visatori de categorie grea, cand stai de vorba cu ei iti spun numai povesti potrivite mai repede unui Lewis Carroll decat unui om normal 😛 De curand insa am ajuns la concluzia ca da, sunt ei visatori dar nu-i deajuns termenul pentru a-i descrie intrutotul. Mult mai bine s-ar potrivi definirea lor ca somnambuli.

Foto tablou Visator / Daydreamer - StaniceckVisator / Daydreamer de Jon Stanicek


De ce somnambuli? Pai, din ce povesti si planuri au, asa cum am spus, sunt evident visatori. Asta este clar, nici un dubiu. Dar ei nu se multumesc sa viseze. Nu, dimpotriva, fac planuri si le pun in aplicare. Planurile fiind, evident, creatie a viselor lor. Pai daca ei si viseaza si pun in aplicare planuri, cum ar putea fi posibila o alta explicatie? Clar, sunt somnambuli.

Sunt somnambuli ce-si traiesc visele. Ei se poarta in lumea reala asa cum au descoperit ca se intampla in visele lor. Viata este doar o prelungire a viselor in ceea ce-i priveste. Pentru ei, totul sau aproape totul este realizabil, posibil, este la indemana. Somnul lor devine contagios chiar, prin refuzul de a se trezi si de a se conforma unei realitati reci si gri care, din fericire, le ramane distanta. Prin entuziasmul lor, prin culoarea lor, prin firescul lor, acesti dragi somnambuli ajung sa creeze o lume ca cea din vis. O lume care nu crede ca nimic nu se poate face, care nu accepta ca nu are rost sa te zbati, ca un zambet nu-ti aduce nimic si deci nu are rost sa-l oferi. Iar cei de langa observa cu surprindere ca se poate si altfel decat au fost invatati sa creada pana acum. Si dupa surpriza intiala, se lasa contaminati de povestile somnambulilor. Si incep sa le creada visele. Unii chiar incep sa le viseze la randul lor.

Cum arata visele lor? Iata doar cateva dintre ele, unele mai mari altele mai mici, toate insa la fel de frumoase: Lecturi Urbane, Bicla.ro, Let’s do it Romania, Pasi catre viataCivika.ro,  Lume buna, Bikewalk, GloryBox, Matasari 17, Soup NightsArtTweetMeet, Let’s Bike it Romania si multe multe altele. Acestea sunt doar cateva dintre cele care au crescut repede si s-au facut mari. Dar pe langa ele, sunt si apar mereu alte si alte vise care prind aripi si devin planuri. Iar de acolo, toata lumea este a lor.

Candva, nu vor mai avea nevoie sa doarma pentru a visa o lume frumoasa. Candva, cu totii vom avea acelasi vis si acesta va fi realitatea de langa noi. Pana atunci insa, hai sa visezi si tu cu noi. Vino si tu sa fii un somnambul si lasa-ti visele sa-ti transforme lumea.

Reclame
Standard
evenimente

martisor cu dragoste

Intalnirile de joaca de-a arta devin din ce in ce mai dese si mai faine. Iata ca se facu luna de la ultima editie de ArtTweetMeet si ne regasim iarasi cu chef de culoare. De data asta, avem si motive (nu ca am fi avut nevoie :P) – facem martisoare si contribuim pentru Daniel Raduta.

Afis ArtTweetMeet 2 Martisoare

De data asta, intalnirea se intampla intr-un loc special si anume pe Matasari 17. Mai multe pe site-ul oficial ACart si la Andreea Badragan. Confirmari de participare  pe Twtvite sau pe Facebook.

Dupa prima editie de Lecturi Urbane de anul asta, acum ArtTweetMeet – iata o saptamana faina. La cat mai multe 😉

Ne vedem la colorat de martisoare 😉

Standard
evenimente

am trait in culori

Ca un inceput numai bun pentru un an ce se anunta plin de culoare, sambata am fost, pentru deja a doua oara, la #arttweetmeet. Ce inseamna aceasta denumire criptica? Nimic altceva decat o foarte placuta intalnire intre maini si culori, intre palme si lut, intre visare si creare. Este un proiect al celor de la ACart care au fost ajutati si de catre Andreea Badragan, aflat inca la inceput dar care promite ca se va face mare si destept mai ceva ca un Fat-Frumos 😉 Si zau ca eu cred ca asa va fi. Deh, nu degeaba imi plac mie povestile.

Buuuun, zis si facut, pus ceasul la o ora mult prea matinala pentru o sambata si in plus rugat de ceva asistenta la trezire – adica apelat la cineva drag pentru un apel de urgenta, in cazul, foarte probabil, in care nu as fi auzit ceasul. Si uite asa, chior de somn si cu chiu cu vai (evident ca vineri noaptea nu prea am stat pe acasa, cum bine stiu ceva prieteni 😉 ) am purces catre Verde Cafe, locul de intalnire al micilor artisti. Loc fain unde, spre rusinea mea, intram pentru prima oara 🙂 Si spun intram anume pentru ca de vizitat i-am mai vizitat dar numai cat era terasa deschisa. Daca vreti ceva timp de liniste si pur si simplu stare de bine, va invit sa incercati o vizita la Verde – nu veti regreta.

Art Tweet Meet

Foto: Andreea Badragan

Cum am ajuns evident cam tarziu, lumea era deja in focul creatiei – asa ca am profitat de ceva timp liber pentru o cana maaaaare de cafea si ceva harjoana cu Obama. Cum care Obama? Nu stii cine e Obama? Este grav. Foarte grav (si cam asa aratau si mainile mele dupa cam 15 minute de vecinatate cu el). Prin urmare, Obama, pisica cea mai cunoscuta din lume, singurul motan cu blog, este el:

Pisica ObamaFoto: valherru

Dupa ce conflictele cu Obama s-au stins si am ajuns la un armistitiu, am purces si eu la treaba. De data asta, cu avantul cunoscatorului, m-am repezit la o cana si hop la masa, in fata culorilor. Numai ca sa-mi dau seama ca habar nu am ce picta 😀 Asa ca stai si gandeste-te, stai si viseaza, mai o vorba, mai un zambet, nimic. Am rasfoit un catalog cu elemente decorative de inspiratie indiana, tot nimic. Pana cand am luat o pensula intre degete si am inceput sa ma joc cu tuburile de culoare. Am ales prima culoare ce m-a atras si am pus pensula pe cana. Dupa asta, totul a mers de la sine. In 10 – 15 minute cana era gata iar eram tare mandru de ea 😀

Cana decorativa in lucru

Foto: Dani Mocanu

Si numai bine ca dupa ce am gatat canuta am prins curaj si cum necum, am mai dat iama si in farfurii si am mai mazgalit vreo doua. Ce a iesit e tare frumos, ca-i facut de mine si ca m-am simtit extraordinar pictandu-le, jucandu-ma, intreband acolo unde nu stiam ce e bine si ce nu, ascultand si privind in jurul meu cum toti erau prinsi de acelasi joc – jocul de-a creatia. Pana la a spune ca am facut arta, mai e cale lunga dar cu siguranta am creat ceva. Si mai mult decat atat, am invatat ceva nou despre mine – ca nu sunt chiar complet pierdut atunci cand am in fata o plansa alba pe care trebuie sa astern ceva, in afara de litere. Si e bine sa stiu asta, imi da un sentiment tare placut.

In jurul meu s-au pictat tricouri, s-au continuat operele incepute la prima intalnire (si am terminat si eu decoratia de pom de Craciun in forma de vulpe :P), s-au facut cercei, brose, medalioane, s-au pictat rame in fel si fel de culori. A fost o intalnire cum mi-as dori sa-mi fie fiecare zi.

Marian Vulpe pictura pe canaFoto: Dani Mocanu

Au mai scris:

CezarV

ACart

Andreea

Foto:

Andreea

Dani Mocanu

Valherru

Update: la cerere 😛 adaug si poze cu rezultatul final. Farfuria din stanga este facuta la prima editie de ArtTweetMeet iar poze cu canuta inca nu am pentru ca asteapta sa fie lacuita 😉
Farfurie pictata, hand madeFarfurie pictata, hand madeFarfurie pictata hand made

Standard