ca-n viata, cu bicla

o bataie, asta-ti trebuie

Ies de pe o strada laterala si fac dreapta. Nu ai cum sa te inscrii in situatia asta decat mergand foarte aproape de marginea drumului si incet – asa dicteaza fizica si traficul. Imediat dupa curba, vad o masina parcata pe partea dreapta. In masina lumina, asa ca vad soferul cum se pregateste sa iasa din masina si-s pe faza. El chiar iese, eu chiar fandez si scap fara probleme. Ma opresc dupa cativa metri si ma intorc inspre sofer:

– Buna seara, nu prea va asigurati – zic eu

– Poftim?

– Era sa ma daramati, nu v-ati asigurat.

– Cand, acum?

– Da, acum cand ati iesit din masina.

– Pai … nu te-am vazut, cu asta (si arata catre far, care este pe LED, pus pe iluminare intermitenta – mult mai eficient si sigur decat un halogen chior)

– Este regulamentar, zic.

– Nu este.

– Ba este, l-am cumparat din magazin autorizat, am si factura.

Se uita in lungul bicicletei, vede ca am catadioptrii pusi, apoi zice:

– Si asta la fel (aratand spre stop, la fel pe LED si intermitent)

– Si asta este regulamentar, zic. Este pacat, dupa cate actiuni am avut cu colegii dumneavoastra, sa ma daramati chiar asa. Ar fi bine sa fiti mai atent. Buna seara – zambesc si plec.

– O bataie, asta-ti trebuie …

Ultima fraza am auzit-o cand deja ma miscam, am crezut initial ca nu am auzit bine, apoi nu am stiut cum sa reactionez. Apoi mi-am spus ca nu merita efortul de a ma intoarce. Acum fierb.

Discutia de mai sus a avut loc acum 20 de minute, intre mine si un politist aflat in misiune, pe masina de radar, in centrul orasului Chitila.

Acum sunt plin de nervi, in special pe mine. Ar fi trebuit sa ma intorc, sa-l iau la intrebari, sa-i notez numele si sa-i fac reclamatie. Nu ar fi patit nimic – cel mai probabil – dar macar ar fi avut parte de ceva frecus. O merita.

Si chiar nu am, acum, starea si energia necesare sa pot dizolva o asa poveste. Chiar nu am si-mi pica prost, tare prost.

Inca am in urechi „O bataie, asta-ti trebuie” …

Reclame
Standard