ganduri

cele 5 din 2010

Afis filmul 9 - personajul 5M-a ploconit nenea Toma cu o leapsa. Cica sa-i spun 5 lucruri facute in 2010. Nu stiu ce-i pasa lui dar pentru ca-i un om tare de treaba, nu-l pot refuza. Ce nu stie el este ca mi-a dat cea mai usoara leapsa din cate pot exista. De ce? Pai la cate s-au intamplat anul asta, zau ca nu ma pot opri doar la 5 😉

Sa incepem dara, intr-o ordine perfect aleatoare:

1 – Serile de muzica folk – Casa cu Cantec de la Matasari. Desi doar doua, inca ma mai intreaba cate cineva cand le vom relua caci s-au simtit tare bine. Supriza si secret, le vom relua pe 14 Ianuarie 2010 (shhh, revin cu detalii)

2 – Festivalul Sonisphere – inca am in urechi acordurile celor 4 si per total cele trei zile de festival n-am sa le uit niciodata. Cele patru pene de chitara ma vor ajuta sa fac asta 😀 Si daca tot sunt aici, nu pot sa nu-mi aduc aminte si de concertul marelui Ozzy Osbourne. A fost o seara uriasa pentru mine.

3 – Am petrecut un an intreg alaturi de una dintre cele mai frumoase echipe – Lecturi Urbane. Alte cuvinte nu-si mai au rostul.

4 – Impreuna cu alti oameni minunati, am pus umarul la fiintarea primului mars de biciclete periodic si complet legal din Romania – Bikewalk. A fost o nebunie completa iar la anul va fi si mai mare. Pe langa, nu mai spun de alte multe marsuri si iesiri cu bicla. Da, sunt fanatic, stiu. Dar ma bucur de fiecare pedala de care am parte 😀

Continuă lectura

Reclame
Standard
Foto Bikewalk Seara pe strada
cu bicla, evenimente, ganduri

orasul imi zambeste

Am povestit aseara cat de fain este sa te plimbi cu o mana de prieteni, noaptea, pe strazile orasului. Bikewalk aduna oameni si aduna zambete – despre asta vreau sa va povestesc acum.

Am inceput plimbarea un pic strans in umeri pentru ca era prima editie de Bikewalk nocturn la care eram si insarcinat – ca organizator, sa nu existe dubii 😛 Dar dupa doua trei semafoare, am simtit ca mai toata lumea era relaxata si nimeni nu avea chef de incurcaturi asa ca am preluat si eu starea si m-am linistit. Total. Drept pentru care am avut timp si ochi sa ma uit in jur. Desi ma asteptam ca participantii sa se simta bine si sa fie veseli, nu la acelasi lucru ma asteptam de la colegii de trafic, in speta soferii grabiti sa ajunga mai repede la destinatie, mai ales avand in vedere ora lejer mica 😛

Nu mica mi-a fost supriza sa vad ca, in afara unui BMW M5 care a tinut mortis sa ne arate ce bine suna evacuarea lui, undeva la inceput de Stirbei Voda (mila mi-e de suspensia acelei masini caci la mica distanta erau niste gropi cam urate :P) nu am avut nici un alt incident. Ba dimpotriva. Pe Stirbei Voda masinile claxonau ritmic, facandu-ne galerie si aveau avariile puse, in semn de salut. Si nu doar o masina ci multe. Am ramas masca sa vad un SUV ce voia sa iasa din parcarea de la Ateneu cum asteapta cuminte sa ne regrupam si sa-i facem loc – asta timp de cateva minute. Si aceeasi masina a asteptat apoi toata coloana sa faca stanga pe Magheru – fara nici un claxon.

Foto Bikewalk Seara pe stradaFoto: Ionut

Ma uitam si nu-mi venea sa cred cum, la Piata Romana, o coloana de vreo 4-5 masini ce voiau sa vireze dreapta catre Dorobanti au asteptat sa trecem, toti, la fel fara un claxon sau vreun semn de nerabdare. Pur si simplu. La fel, dupa ce ne-am balbait noi putin in Piata Victoriei si am pierdut momentul initial de traversare catre Kiseleff, cateva masini ajunse la semafor, desi aveau verde, au asteptat sa treaca grupul cu biciclete fara sa ne grabeasca in vreun fel.

Este minunat desi, sunt nevoit s-o spun, putin ciudat. Sunt invatat cu soferi agresivi si care nu rateaza nici un spatiu liber daca le permite sa mai castige cativa metri la un semafor, sunt obisnuit cu claxoanele declansate cu viteza lumii cand se schimba culoarea in verde – nu ma asteptam deloc la o asa reactie calma si permisiva, culmea chiar generalizata.

In plus, nu putini au fost cei care ne-au salutat si ne-au zambit in mod evident, pe strada, incurajandu-ne. Asta imi spune ca, usor usor dar din ce in ce mai vizibil, orasul asta incepe sa se deschida. Incepe sa se relaxeze si sa capete curajul de a zambi. Aseara, la Bikewalk – Seara pe strada, am desenat zambete – si asta ma face foarte fericit. Am glumit spunand ca Bucurestiul se civilizeaza, e cazul sa emigrez 😛 Dar sincer, am simtit orasul altfel.

Asta inseamna ca ceea ce visam, ceea ce ne dorim, ceea ce incercam sa facem noi e bine, e bun pentru oras. Orasul incepe sa ne primeasca in mod firesc. Odata cu naturaletea mersului pe bicicleta sunt multe alte detalii care se intampla. Trebuie doar sa ai ochi sa le vezi si, cateodata, curaj sa le ajuti, sa le dai putere. Orasul nu are nevoie de revolutie, are nevoie de evolutie – si nu e prima oara cand spun asta, stiu, dar chiar o cred foarte valabila. Fiecare poate evolua, se poate dezvolta atat pe sine cat si spatiul din jurul sau. Atat e suficient, restul va veni de la sine.

Foto Bikewalk seara pe stradaFoto: Ionut

Haideti sa evoluam impreuna si, mai mult, haideti sa ne bucuram impreuna de acesti pasi. Uneori, un picnic si o plimbare cu biciclete seara pe strada pot muta muntii – pentru cateva ore si pentru cativa oameni, chiar au facut-o 😉

Standard
Foto Bikewalk in miez de noapte
cu bicla, evenimente, ganduri

Bikewalk – seara pe strada

Complet din senin si fara sa am in plan, aseara am ajuns la a nu mai stiu cata editie de Bikewalk – de data asta si nocturn. Cum Iulian nu stie ce-i aia linistea, a dat sfoara-n tara si a adunat o mana de oameni – cam spre o suta de biciclisti – pentru o plimbare si un picnic in miez de noapte. Ce-a iesit a fost mult peste ce aveam eu in plan pentru aseara 😀

Am inceput partea de bikewalk a serii dupa ce am rupt ritmul impreuna cu Gabi Macovei cu o mult dorita pauza, asezati intr-un loc ferit si discret – adica pe ghizdurile fantanilor din fata Casei Poporului 😛 Era racoare de la jeturile fantanilor si desi eram practic in mijlocul traficului, ne simteam complet izolati si relaxati. Multam pentru discutia avuta, a picat la tanc.

Foto pauza inainte de Bikewalk, la fantani

La ceva vreme au aparut eroinele serii, anume Mihaela si Ana-Maria care au venit calare pe bicle, dimpreuna cu Iulian. Asa ca am facut pe cavalerii si am escortat domnitele cele incarcate cu daruri, caci ele sunt autoarele proverbialelor clatite cu branza, mere si dulceata de care s-a tot vorbit pe facebook cam toata ziua 😀 Si acum imi ploua in gura cand ma gandesc la cele clatite, ca tare bune au ma fost 😀

Dupa ce am clatit clatitele cu o gura doua de bere si ne-am pus in miscare zburand printre noi o minge de rugby, am incropit un traseu care a sunat cam asa: Parc Izvor, caci acolo s-a sunat adunarea, Facultatea de Drept, Casa Radio, Stirbei Voda si o pauza de regrupare la Ateneu. E frumoasa cladirea Ateneului in orice conditii dar zau, parol, cu atat de multe bicle si biciclisti pe treptele ei parca e si mai frumoasa 😉

Foto Bikewalk la AteneuFoto: Cristian Bordei

Exista pe undeva si o poza de grup, toti sus pe trepte dar inca nu am dat de ea – daca o gaseste cineva, rog sa ma anunte si pe mine, multam fain 🙂

De aici am iesit frumusel pe Magheru si prin Piata Victoriei, Kiseleff si Arcul de Triumf am ajuns la destinatia finala, parcul Herastrau. Un traseu lejer, de seara de vara calduroasa, parcurs in tihna, sa ne pice bine clatitele 😀 La final, dupa ce unii au plecat (deh, noi mai aveam ceva de pedalat pana la tara :P) cea mai mare parte s-a intins la bere, tura unu in Herastrau si cei mai rezistenti au mai facut o pauza de hidratare in Parcul Izor pana spre 3 dimineata. Deh, caldura mare, mon cher 😛

Foto Bikewalk in miez de noapteFoto: Ionut

As spune eu ca nu-i chiar un mod neplacut de a petrece o seara de Miercuri, mijloc de saptamana, nu-i asa? Mai multe poze de la Bikewalk seara pe strada gasiti aici si aici si aici. A mai scris si GabiC.

Promit ca urmeaza si o parte a doua, in care am sa va povestesc de ce orasul imi zambeste 😉

Standard
cu bicla, evenimente

video de la Bikewalk

Mai vechiul prieten Kerucov ne-a pregatit un excelent colaj de film si fotografie de la Bikewalk. Ii multumesc mult pentru ca asa am si eu ocazia sa vad cum s-a simtit evenimentul din postura de participant 😀

Si pentru ca mai devreme inca eram sub influenta emotiilor, acum pot sa trag o gura de aer si sa zic: Multumesc participantilor care au fost minunati. Au inteles ce trebuie facut si au demostrat ca suntem in stare sa avem o plimbare ordonata, lejera, fara eroi sau viteji care sa faca demonstratii inutile. Si a fost bine.

Ma inclin si le multumesc ca au aratat cine suntem 🙂

Standard
Foto la final de Bikewalk
cu bicla, evenimente

astazi am trait istorie

Da, sunt cuvinte mari dar se intampla. Chiar daca incet si rar, se misca ceva in orasul acesta. Care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. Cantecul de la Travka isi gaseste din ce in ce mai des raspuns 😛

Pe scurt, astazi s-a intamplat primul mars cu adevarat oficial al biciclistilor din Bucuresti. Si cand spun cu adevarat oficial, spun ca a fost dupa toata regula. Cu participarea primariei si a politiei, cu traseu mediu ca lungime, s-a circulat pe carosabil si am avut prioritate in cele mai multe dintre intersectii. Sa vezi intreaga Piata Romana oprita si privind lungul sir de biciclete cum o traverseaza este ceva minunat. Iar participantii au simtit asta, dupa povestile de la sfarsit 😀

Astazi la Bikewalk au fost aproximativ 250 de participanti care au aratat ca nu mai suntem o mana de ciudati intr-un oras al traficului salbatic ci ca avem locul nostru si aceste este pe sosea, nu altundeva. Si a iesit bine 😀 Nu am avut nici un incident, oamenii au fost calmi si s-a pedalat lejer, fara sa alergam (poate e loc de mai bine aici, data viitoare o sa marim putin ritmul 😉 ) si cel mai fain a fost cand i-am auzit spunand ca s-au simtit in siguranta. Cuvintele astea mi-au mers la inima pentru ca tocmai asta este ceea ce ne dorim – sa circulam in siguranta pe carosabil, sa ne integram natural in trafic. Deci, se poate 😀

Foto la final de BikewalkFoto: astamicu

La final de Bikewalk ne-am strans si am sarbatorit pe iarba, in parcul Izvor, la o gura de apa si un pahar de vorba. Si am primit nistre tricouri foarte faine 😉

Dupa ce a trecut entuziasmul si incordarea, ne-am adus aminte ca azi se mai intampla ceva minunat in lumea biciclistilor de Bucuresti. Incepand de azi, Sambata, Duminica si in sarbatorile legale se poate intra cu bicicleta, la orice ora, la metrou. Asa ca am luat bicicletele in brate si am intrat subit la statia Izvor. Minune, am putut intra fara nici o problema 😀 Sa circuli cu bicicleta la metrou e ceva rupt din Alice in Tara Minunilor – nu ne venea sa credem.

Foto cu bicicleta la metrou

Stati asa ca nu am terminat 😀 Ca sa fie totul extraordinar pana la final, am dat o fuga si pana pe Bulevardul Kiseleff, care la sfarsit de saptamana capata o noua identitate – Via Sport. Sa vezi tot acel bulevard fara nici o masina si plin de mese de tenis, de cosuri de baschet, de biciclete si multe alte minuni este magic. Magica – nu cred ca pot gasi un termen mai bun – a fost toata aceasta zi.

Bucurestiul incepe sa devine un oras frumos. Incet dar sigur 😉 Abia astept sa vad pozele de la Bikewalk.

Standard
Foto Afis Bikewalk 24 Iulie
cu bicla, evenimente

Bikewalk sau mars pe biciclete

Intre criza economica, investitii care nu exista, fonduri care dispar, canicula verii, strazi pline de gropi si infrastructura aproape inexistenta, exista oameni care-si fac loc si razbat in sistem ca sa faca lucruri MARI.

Unul dintre ele este – sau va fi cat de curand – Bikewalk – marsul biciclistilor urbani care vor sa iasa in strada cu un motiv: Pentru ca suntem multi. Ariel, am zis bine?

Pe scurt – o mana de oameni au reusit sa-i puna la masa cu realitatea pe mai marii urbei noastre. Si i-au convins ca bicicleta nu mai este doar o amintire de la tara ci este prezenta in tot ce inseamna mediul urban in Romania. Ca un mars regulat al biciclistilor nu este utopic, este vital. Asa ca Bikewalk s-a facut mare:

Foto Afis Bikewalk 24 Iulie

Mai multe detalii, traseul si regulamentul pe pagina Bikewalk.

Asa ca ne vedem Sambata, 24 Iulie 2010, ora 18.00 la intrarea in Parcul Tineretului pentru o zi memorabila. Hai sa aratam ca putem mai mult decat cred altii despre noi.

Update: Vor fi disponibile si 50 de biciclete gratuit, oferite de Cicloteque 😉

Standard
Foto tablou Visator / Daydreamer - Staniceck
ganduri

somnambuli

Stiam demult ca multi dintre prietenii mei sunt visatori. Din cei profesionisti vreau sa zic, au acte in regula si martori cat cuprinde. Bine, nu ca m-as exclude dar … sa vorbim despre ei 😀 Visatori de categorie grea, cand stai de vorba cu ei iti spun numai povesti potrivite mai repede unui Lewis Carroll decat unui om normal 😛 De curand insa am ajuns la concluzia ca da, sunt ei visatori dar nu-i deajuns termenul pentru a-i descrie intrutotul. Mult mai bine s-ar potrivi definirea lor ca somnambuli.

Foto tablou Visator / Daydreamer - StaniceckVisator / Daydreamer de Jon Stanicek


De ce somnambuli? Pai, din ce povesti si planuri au, asa cum am spus, sunt evident visatori. Asta este clar, nici un dubiu. Dar ei nu se multumesc sa viseze. Nu, dimpotriva, fac planuri si le pun in aplicare. Planurile fiind, evident, creatie a viselor lor. Pai daca ei si viseaza si pun in aplicare planuri, cum ar putea fi posibila o alta explicatie? Clar, sunt somnambuli.

Sunt somnambuli ce-si traiesc visele. Ei se poarta in lumea reala asa cum au descoperit ca se intampla in visele lor. Viata este doar o prelungire a viselor in ceea ce-i priveste. Pentru ei, totul sau aproape totul este realizabil, posibil, este la indemana. Somnul lor devine contagios chiar, prin refuzul de a se trezi si de a se conforma unei realitati reci si gri care, din fericire, le ramane distanta. Prin entuziasmul lor, prin culoarea lor, prin firescul lor, acesti dragi somnambuli ajung sa creeze o lume ca cea din vis. O lume care nu crede ca nimic nu se poate face, care nu accepta ca nu are rost sa te zbati, ca un zambet nu-ti aduce nimic si deci nu are rost sa-l oferi. Iar cei de langa observa cu surprindere ca se poate si altfel decat au fost invatati sa creada pana acum. Si dupa surpriza intiala, se lasa contaminati de povestile somnambulilor. Si incep sa le creada visele. Unii chiar incep sa le viseze la randul lor.

Cum arata visele lor? Iata doar cateva dintre ele, unele mai mari altele mai mici, toate insa la fel de frumoase: Lecturi Urbane, Bicla.ro, Let’s do it Romania, Pasi catre viataCivika.ro,  Lume buna, Bikewalk, GloryBox, Matasari 17, Soup NightsArtTweetMeet, Let’s Bike it Romania si multe multe altele. Acestea sunt doar cateva dintre cele care au crescut repede si s-au facut mari. Dar pe langa ele, sunt si apar mereu alte si alte vise care prind aripi si devin planuri. Iar de acolo, toata lumea este a lor.

Candva, nu vor mai avea nevoie sa doarma pentru a visa o lume frumoasa. Candva, cu totii vom avea acelasi vis si acesta va fi realitatea de langa noi. Pana atunci insa, hai sa visezi si tu cu noi. Vino si tu sa fii un somnambul si lasa-ti visele sa-ti transforme lumea.

Standard