ca-n viata, ganduri

casa sperantei

Logo Hospice - Casa speranteiSpuneam acum nu multa vreme – ma laudam de fapt – ca urmeaza sa devin brasovean pentru o saptamana 😀 Ei bine, am si reusit, partial, sa fac asta – lucru care explica linistea de pe blog din ultimile zile. Nu mi-a iesit chiar pentru o saptamana intreaga pentru ca un anumit concert s-a interpus intre mine si Brasov dar atat cat a fost a fost tare bine.

Insa nu despre Brasov si brasoveni vrea sa va povestesc ci despre o mana de oameni care fac acolo niste treburi extraordinare. Cand spun Oameni o spun cu majuscula pentru ca tare este nevoie. Au reusit sa puna pe picioare si sa creasca un centru medical extraordinar si superlativele nu le sunt suficiente. Chiar daca am eu niste mici probleme cu zona lor de activitate, la nivel socio-moral (poveste lunga, lasam pe altadata), nu pot sa nu-i admir si sa nu-i respect pentru profesionalismul cu care au adus proiectul lor unde este acum. Pentru daruirea cu care continua sa se lupte intr-un sistem care face orice numai sa-i ajute nu.

Am avut parte sa stau de vorba cu oameni care acum zece ani, la final de facultate, si-au spus ca mai acorda 1-2 ani acestui proiect de voluntariat – si inca lucreaza acolo. Sau altii care au venit in Romania pentru a lucra aici pentru 6 luni si inca nu au plecat – iar asta era acum doi ani si mai bine. Oameni care se implica si-si dau toata energia nu pentru cariera si in nici un caz pentru stabilitate sau situatie materiala – caci nu au parte cu adevarat de nimic din toate astea. Oameni pentru care suferinta altora, reusita in in acest proiect care practic nu are finalitate este mai importanta decat orice. Pentru care daruirea nu este o vorba, este substanta de zi cu zi.

Si ma bucur nespus sa pot, desi extrem de putin, sa le ofer o mana de ajutor. Am ajuns la ei pentru a-i ajuta sa-si implementeze un sistem de gestiune a documentelor si lucru colaborativ. Sunt foarte constienti ca au nevoie de o cat mai buna comunicare in cadrul proiectelor si intre diferitele echipe si orice unealta care sa le faciliteze acest gen de colaborare le este utila. Dar dincolo de asta, sunt oameni la care se vede ca vor sa lucreze. Pentru ca efectiv le-au sclipit ochii de bucurie atunci cand au vazut ce si cum se poate face, cat de multe se pot obtine. Si asta nu doar celor de la departamentul IT ci tuturor celor cu care am stat de vorba, atat cat am apucat.

Am avut parte zilele astea de o gazduire minunata iar noaptea petrecuta in sala de studiu, pana undeva spre dimineata, lucrand de zor, imi va ramane in suflet pentru multa vreme. In general imi place sa lucrez noaptea si singur dar era ceva in acel loc, plin cu carti si manuale de specialitate, cald, cu o masa mare in mijloc inconjurata de multe scaune, care te invita la concentrare si la lucru. Era ceva in aerul din acea sala, in caldura placuta de acolo, in linistea din toata locatia care m-a facut sa nu mai vreau sa termin ce aveam de facut, sa nu mai vreau sa-mi fie prea somn pentru a mai tine ochii deschisi. Din pacate, la final a trebuit sa dorm cateva ore 😛

Experienta de acolo este o imensa gura de aer proaspat, o placuta reamintire a faptului ca exista oameni care vor sa lucreze, care vor sa faca un lucru bun pana la capat, nu doar ca sa fie facut. Le multumesc pentru cele cateva zile petrecute acolo – si abia astept sa ma intorc si sa continuam colaborarea. O fac cu cel mai mare drag. Este vorba despre Fundatia Hospice – Casa Sperantei, cel mai mare centru de ingrijire paliativa din estul Europei – da, putem sa fim si noi buni atunci cand vrem asta. Si daca va place si credeti in ce fac ei, puteti sa-i ajutati, donand cei 2% din impozitul catre stat. Mai multe detalii aici.

Standard