ganduri, muzica

am adormit fericit

Da, aseara am adormit fericit. Dintr-un motiv pentru multi banal dar care pentru mine a contat – mult.

Mi-am adus aminte de cateva trupe si cantece pe care le-am descoperit in urma cu multi, multi ani, in vreme de liceu si unele chiar de scoala generala. Si daca tot avem la indemana atat de multa socializare online, cu toate ale ei, bune si rele, am pus pe ici pe colo cateva din piesele de care ma bucuram. Si asa am descoperit ca nu-i greu sa trezesti amintiri, poate si mai frumoase, in sufletele altora.

Intreaga zi de ieri, plina de treburi si de sarcini, nu mi-a adus la fel de multa bucurie pe cat mi-au multumirile celor doua – trei persoane care au preluat piesele si rememorarile mele. Le multumesc cu mult drag pentru vorbele lor, pentru amintirile frumoase impartasite. E bine sa stiu ca exista astfel de oameni. Ma bucur enorm sa stiu ca au avut un zambet in suflet. Eu am avut, cu siguranta, unul mare si larg si li se datoreaza 🙂

Piesa de la care a inceput povestea este urmatoarea:

Celelalte CuvinteDaca vrei

Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.

Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg, lasa-ma sa curg.

Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…


Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

buchet de zambet

Acum cateva luni scriam despre un zambet si efectul sau asupra celor din jur. Nu mi-a trecut starea respectiva, din punctul asta de vedere stau bine 😀 Zambesc in continuare de cele mai multe ori si nu mi-e teama sa arat celor din jur ca ma bucur ca exist. Tot la articolul mentionat Andi mi-a lasat un comentariu care m-a pus putin pe ganduri. Acea florareasa mi-a oferit o stare de bine si o recunoastere a influentei pe care un zambet o poate avea asupra celor din jur. Si desi este adevarat ca si eu i-am adus un zambet in suflet, am realizat ca de fapt nu i-am multumit niciodata pentru asta. M-am mai uitat dupa acea femeie cateodata dar nu am mai vazut-o de atunci.

Ca un facut, Vineri iarasi m-am lasat furat de muzica, de data asta de catre Bob Marley, cred ca era pe Radio Guerilla. Si mi-am adus aminte de acea intamplare si de cele spuse mai sus asa ca am fost mai atent ca de obicei si m-am uitat in mod special dupa acea florareasa (locatia se afla pe drumul meu catre birou). Asa cum numai viata stie sa aseze intamplarile, la locul cu pricina se afla, pur intamplator,  o florareasa. Nu aceeasi, dar spre surprinderea mea era totusi o florareasa acolo, in aproape acelasi loc. O femeie in varsta care vindea cateva buchete de flori pentru a mai castiga cativa banuti. In primul moment am ezitat sa opresc dar dupa inca 100 de metri am oprit, am parcat si m-am intors catre ea cu sufletul foarte vesel si usor – aveam ocazia sa multumesc pentru starea de fericire de acum ceva vreme, chiar nu aceleiasi persoane. Si totodata, aveam ocazia sa aduc un zambet pe chipul cuiva.

Asa ca m-am grabit catre femeia aceea, i-am cerut un buchet si la intrebarea ei „Pe care-l doriti” i-am raspuns „Care va place dumneavoastra, Doamna” 😉 caci era un buchet destinat tot ei. Asa ca Doamna respectiva a primit un buchet de la un necunoscut :D, i-am multumit frumos ca l-a primit si mi-am vazut de drum. Sa va mai spun ca ziua de Vineri a fost una foarte vesela si fericita pentru mine?

Voi cand ati facut ultima oara cadou un zambet unui necunoscut?

Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

zambet

Astazi mi-am adus aminte, cu placere, de o mica intamplare de acum nu multa vreme, cam 2-3 saptamani in urma, o zi de Vineri, cu plecare ceva mai intarziata de acasa 😉 Eram cu bagajele dupa mine, urmand ca in respectiva seara sa plec catre Vama cu un foarte bun prieten si iubita lui. Prin urmare, cam toate premizele pentru o stare excelenta. Ma rog, aproape toate dar asta este alta discutie. Este usor de inteles ca starea mea era una destul de vesela si energica. Acultam Koop, albumul Koop Island.

 

Koop – Come to me

 

Destul de greu sa nu te prinda ritmul, asa-i? Ma gandeam eu 🙂 Ei si ascultand cam astfel de muzica si cum intreg nu prea sunt, evident ca ma tot bataiam de ceva vreme prin masina, mai ascultand sau/si mai cantand. Pana cand opresc la semafor la Rosetii, chiar pe prima banda. Eu imi vad de piesa si de lumea mea – chiar ma simteam foarte liber – si evident cantam. Dupa cateva secunde (multute) de stat la semafor, observ cu coada ochiului pe florareasa de pe trotuar, in dreapta mea. Statea langa florile ei, pe un scaunel si ma privea, zambind. Acel zambet inca nu l-am uitat, era un zambet cald si plin de lumina. Se uita la mine si a devenit si ea fericita, contaminata de fericirea si veselia mea. Sincer nu mai tin minte daca i-am zambit inapoi sau nu, insa sunt sigur ca fericirea ei mi-a dat aripi (nu din cele de la Taur Ros). Am avut sentimentul ca acea zi era deja implinita – am facut un om sa zambeasca, sa se simta si sa-i fie bine – chiar si pentru cateva clipe.

Este atat de usor sa oferim astfel de reactii, nu cere absolut nici un efort, nici o renuntare. Doar starea potrivita, acel sentiment de usurare si de libertate, de bucurie simpla si sincera. Nu este prima reactie de acest gen pe care o observ si in nici un caz nu e prima oara cand ma gandesc la acest fapt. Daca ne este asa de usor sa aducem zambete pe langa noi, cum de putem sa trecem indiferenti si ingandurati unii pe langa altii? Zambetul ar trebui sa fie norma, nu exceptia. Zambetul ar trebuie sa fie reactia fireasca atunci cand privim pe cineva. Ar trebuie sa fim tot timpul constienti de aceasta putere, de puterea de a aduce zambet. Plata vine imediat, cu o dobanda care depaseste orice banca si orice criza economica. Sentimentul care se intoarce spala zeci de suparari si innegurari, spala riduri si ingandurari. Si totusi, de cel mai multe ori alegem sa trecem unii pe langa altii fara sa ne zambim, fara sa ne oferim acest mic dar.

Florareasa

Florareasa

Foto: In the garden de Lee Bogle

 

Tu cand ai facut ultima oara pe cineva necunoscut sa zambeasca?

Standard