evenimente, ganduri

da mama, sigur ca poti si tu

Cand un copil suna la Telefonul Copilului doar pentru a putea sa vorbeasca cu cineva, sa se simta ascultat, e grav. Cand un sondaj arata ca pentru jumatate din copii media de timp petrecut cu parintii este de o ora este deja inimaginabil. Dar, din pacate, foarte adevarat. Crunt de adevarat.

Copii au ajuns doar o alta sarcina pe lista datoriilor zilnice – o sarcina care trebuie rezolvata cat mai eficient caci doar suntem intr-o epoca a vitezei, nu? Traim in era fast-food, de ce nu am face si fast-education? Dar oare nu cumva rezultatele in timp vor fi cam aceleasi? Acum, dupa nu foarte multi ani, am descoperit ca mancarea de tip papa iute nu-i chiar asa de sanatoasa, nu? Din fericire, cu putina vointa si ceva dieta, se poate remedia de cele mai multe ori.

Educatia facuta in acelasi mod, insa, nu prea mai are solutii de reparare. Un copil crescut cu telecomanda in mana, nu va mai putea recupera anii copilariei nicicand. Si la fel va proceda cand, la randul sau, va fi parinte.

Timp Impreuna este o campanie lansata de Romtelecom si are ca scop atentionarea parintilor asupra acestor grave probleme. Merita toata sustinerea pe care o putem oferi.

Standard
ca-n viata

curat murdar

Tocmai am asistat la o scena halucinanta. Halucinanta pentru mine, pentru actrita principala se pare ca a fost de un firesc absolut.

Oprit la semafor, aproape de Hala Traian, vad cum la o fereastra de la parter o individa (nu pot gasi o alta exprimare publicabila) trage usor perdeaua si arunca, cu o dezinvoltura care m-a blocat intial, un morman de hartie. La prima vedere, parea ca l-ar fi aruncat catre cosul de gunoi stradal, pe trotuar existand un stalp – evident ca n-ar fi nimerit cosul dar era o chestie, macar exista intentia. Ma uit mai cu atentie, ioc cos de gunoi si nici macar amintirea unuia nu exista pe acolo. Analizez din ochi „pachetul” si observ ca este de fapt un scutec de copil, incarcat cu productia creativa a acestuia. Moment in care ma blochez iarasi. Acum, stiu si eu ca acel pachet este o bomba bio-chimica dar suntem, totusi, in anul de gratie 2009 – cum poti sa arunci asa ceva in strada? Si orice altceva, ca tot ne punem intrebari? Daca nu eram in trafic, sincer m-as fi oprit si as fi aruncat acel pachet inapoi pe geam.

Acum stau si ma intreb: exista vreun numar de telefon unde putem anunta astfel de evenimente, cu sanse reale de a se si rezolva ceva? Pentru ca ar fi meritat o parte din timpul meu sa sun si sa astept acolo un echipaj care ar fi scris o amenda pe loc. Macar asa as fi avut o oarecare satisfactie. Exista? Eu unul nu stiu unde ar fi trebuie sa reclam un astfel de comportament.

Si ca final, mai are rost sa specific etnia individei? Caci da, era tiganca si dupa cum o dovedesc faptele, chiar o tiganca imputita. Asta apropos de campania de sustinere a rromilor. Pai nene, la faza de mai sus m-am simtit extrem de calcat in picioare. Pe mine cine ma sustine? Cine face campanie pentru ca astfel de gesturi incredibile intr-un oras ce se doreste decent sa nu mai existe?

Cine???

Standard