filme, ganduri

rataciri de week-end

De vreo doi ani deja am in biblioteca, primita cu drag de la prieteni, deja vestita carte a lui Mihai BarbuVand kilometri (de fapt o am chiar in dublu exemplar :P). De multe ori ne-am privit, eu si ea (cartea :P) si ne-am trimis ocheade. Dar, din motive ce tin mai degraba de cat de pregatit eram eu pentru ea, decat de pregatirea ei pentru mine, am tot amanat intalnirea. Ba chiar si prezentarile, caci n-am avut nici macar curajul s-o frunzaresc, asa, cat sa facem introducerile in mod oficial. Nu ma simteam pregatit pentru ea si acum mai mult ca oricand sunt convins ca am avut dreptate.

De ceva vreme insa, prin viata personala au inceput sa se mai alinieze cateva dintre stelele mele norocoase, asa ca am inceput sa prind curaj. Ne-am apropiat si de putina vreme ea si-a gasit loc pe lista scurta de pe noptiera – cartile ce urmeaza sa le citesc intr-un viitor deja concret. Asa se face ca ieri, dupa o perioada cam foarte agitata si frant fiind, din punct de vedere fizic, n-am mai avut energie sa-mi gasesc sau sa-mi creez propriile aventuri. Asa ca mi-am luat inima-n dinti, am respirat adanc si… am deschis cartea.

Uauuuuuuu – stiti efectul acela din filmele fantastice, in care personajul este atras, ca intr-un vortex, printr-un portal inter-dimensional, intre paginile unei carti? Fix asa m-am simtit. Cartea asta m-a luat de gat de la primele pagini si a dat cu mine asa de tare de pamant ca inca nu prea mi-am revenit (dovada acest articol, pe care-l scriu tocmai ca sa „potolesc” un pic vartejul creat in mine). Are un ritm care te doboara, pur si simplu nu apuci sa mai zici nimic. Trecerea intre capitole o pot vizualiza ca iesirea de dupa o scufundare indelunga, cand plamanii iti urla efectiv dupa aer si intr-un final ajungi la suprafata si aspiri cat poti de tare aer. Iar apoi zbang, iar la fund, ca incepe urmatorul capitol. N-am reusit s-o las din mana. De la prima la ultima pagina, habar n-am cand a trecut timpul dar stiu ca era dimineata cand intr-un final am inchis cartea, ajuns impreuna cu Mihai la destinatie. Chiar si atunci nu aveam somn – cum sa dormi dupa asa ceva?

Pana si fotografiile, superbe prin continut, sunt redate perfect. Desi initial am marait referitor la calitatea foto a paginilor (cele mai multe sunt destul de „zgomotoase”), pana la urma am inteles ca aspectul nu putea fi decat intentionat. Cumva, impreuna cu randurile, transmite foarte bine starea de tensiune, de oboseala pe care ti-o poate crea drumul. Si cu atat mai mult ajuta la a te simti acolo, in sa, langa Mihai si Doyle (motorul sau).

Aventura lui Mihai este, aparent, simplu de descris: calatorie solitara, pe motor, din Romania pana in Mongolia si retur. Mda, cam aici se termina insa si partea „simpla” din toata nebunia asta frumoasa. Iar felul de a scrie al lui Mihai, desi fara valente de romancier pretentios, efectiv te pune in sa, langa el. Este fara greseala un jurnal de calatorie ce se apropie de perfectiune. Am parcurs, alaturi de el, 20.000 de kilometri prin nu mai stiu cate tari. Mi-e foarte foarte greu, desi chiar incerc, sa ma desprind din lumea evocata de el. Sunt atat de multe amanunte, de personaje meteorice, de trairi, de intamplari diferite, atat de mult frumos in aceste pagini incat pur si simplu nu ma pot reintoarce. Mda, asa cum ziceam, am avut dreptate sa aman cartea asta – acum nu multa vreme efectul ar fi fost si mai dureros sau cu siguranta mai puternic.

Chiar daca nu sunt neaparat de acord cu modul de abordare al lui Mihai (eu n-as aglomera atat de multe destinatii intr-un singur drum, pe un timp asa de scurt), totusi aventura lui este absolut minunata. Intr-o lume in care totul are un scop bine definit si delimitat, in care trebuie sa fim „eficienti” si „productivi”, omul asta a avut curajul sa plece la un drum infernal, fara sa stie nici el motivul. Poate, la final, asta a fost de fapt si motivul calatoriei: sa afle de ce si-a dorit-o atat de mult.

Am inchis cu emotie si teama cartea, usurat pe de-o parte dar cu atat mai plin de ganduri, pe de alta parte. Eram, fizic, extrem de obosit, atat de puternica a fost prezenta lui Mihai si a lui Doyle. Si pentru ca tot nu puteam dormi, am vizionat si un film care, desi cu cateva zeci de ani mai vechi, nu-i cu nimic mai prejos: Jeremiah Johnson, 1972, in regia lui Sydney Pollack. Mda, nici ca puteam face o alegere mai buna: alta aventura care te atrage si te poarta intr-o lume puternica, cateodata nedreapta dar extrem de captivanta. Un alt erou care intoarce spatele unei societati ce-si pierde carma si gaseste o alta lume, mai rarefiata, mai rece si mai distanta, dar cu atat mai captivanta.

De ce am scris randurile de mai sus? Pentru ca, desi in tot acest timp n-am iesit fizic din perimetrul locuintei mele, aventurile traite subiectiv au fost atat de puternice incat, fara sa gresesc, pot sa afirm ca am avut un week-end cat se poate de bogat. Mai exista oare cineva care se indoieste de puterea unei carti bine scrise?

Multam tare mult Radu pentru carte, multam Andi pentru recomandarea filmului. Minunate, amandoua ;).

Asa, ca de final, putina coloana sonora ;).

MetallicaWherever I May Roam

Reclame
Standard
evenimente

carti si vorbe

Cateodata mi se intampla lucruri inexplicabile. Unele chiar frumoase. Altele intrigante. Cele mai multe in mod placut suprinzatoare. Din ultima categorie este si invitatia Alinei Constantinescu de a participa la Tribuna Cititorului, organizata de Booktopia (merita sa cititi mai multe despre ei, va promit 😉 ) in cadrul targului de carte Gaudeamus.

Fotografie stand Booktopia Targ de carte GaudeamusSuprinzatoare pentru ca zau nu stiu ce caut eu acolo si spun asta cat se poate de serios. Da, imi place (mult) sa citesc, da, am facut una alta cu si pentru proiectul Lecturi Urbane – dar in nici un caz nu sunt un adanc cunoscator al literaturii. Nu sunt un profesionist in acest domeniu si nici nu-mi doresc asta. Pentru mine lectura este o placere nemijlocita, o pierdere in timp si spatiu fara a fi purtat de dorinta unei aprofundari academice.

Sper insa ca Alina a stiut ce face si ca voi putea aduce macar putina voie buna. Dar si mai mult ma bazez pe partenerii de discutie care, din fericire, sunt mult mai in tema decat mine. Ii voi avea alaturi, ca sprijin vital necesar, pe dragii:  Andreea PietroșelAndreea Burlacu si Dragoș Butuzea,. Cu asa companie pot sa spun ca stau linistit – vor avea despre ce sa va povesteasca :D. Vom povesti, vom discuta, vom rade (asta cu siguranta se va intampla, va promit eu – stiu ce le poate pielea) si sper ca vom imparti cu voi placerea si nevoia de lectura. Daca reusim asta inseamna ca am avut o zi superba.

Va asteptam maine, 26 Noiembrie 2011, ora 13.00 la standul Booktopia. Ca sa va conving si mai tare sa veniti mai am un pont: la ora 12.00 va avea loc lansarea cartii Ru scrisa de Kim Thuy. Va invit sa ascultati aici discutia purtata de ea in cadrul emisiunii Guerilla de dimineata. Este pur si simplu fascinanta, are o energie fantastica si un entuziasm incredibil. Si o intelegere, o bunatate profunda, aproape magica. Abia astept lansarea de carte si bineinteles cartea in sine – promite o lectura minunata.

Standard
ganduri

m-am hotarat sa devin prost

Coperta - Martin Page - M-am hotarat sa devin prost

– De ce nu mai ai prieteni?
– Au mucegait. Nu remarcasem ca au o data de expirare. Trebuie sa fii atent la asta. Prietenii mei au inceput sa aibe urme de putregai, pete verzi destul de scarboase. Ceea ce spuneau incepea cu-adevarat sa miroasa rau…

— Asta poate fi periculos.

— Da, ar fi putut sa-mi dea salmoneloza.

— I-ai pus in lada de gunoi?

— Nu, n-a fost nevoie, s-au aruncat singuri in viaţa lor fara vlaga.

Martin PageM-am hotarat sa devin prost

O carte manifest scurta si foarte, foarte la obiect. Recomand cu multa caldura, este o analiza cinica si taioasa la modul in care societatea noastra o ia razna – in multe feluri. Si este scrisa excelent 😀

Capitolul de incheiere este cel putin minunat. Merita sa citesti aceasta carte chiar si numai pentru a te bucura de acel final. Mi-a adus aminte de expresia unei persoane dragi, care-mi povestea ca acum nu foarte multi ani si-a invatat perechea cum sa mearga pe borduri. Multam inca odata pentru acele povesti 😉

Standard
evenimente

noi vrem carti

Ca sa le putem oferi altora, sa-i suprindem, sa-i bucuram. Ca sa putem arata ca exista alternative, ca se poate si altfel decat incruntat si trist. Lecturi Urbane aduce cartile in mana celor ce au nevoie de ele.

Afisul pentru campania Doneaza o carte pentru Lecturi Urbane

Foto: Stelian Pavalache

Vrem carti, multe, cat mai multe. Doneaza o carte pentru Lecturi Urbane. Pentru ca avem planuri mari cu ele, pentru ca le vom citi si le vom oferi. Pentru ca Orasul Citeste 😉

Standard
ca-n viata

carte cu suflet

Pentru ca tot vorbeam zilele trecute de prieteni.

Asta este un cadou primit acum cateva zile. Am ramas masca cand am vazut aceasta carte – este facuta manual si are cam 5 cm lungime. Este incredibil de mica si de fragila. Si paginile sunt scrise, la randul lor, de mana.

In afara de un simplu multumesc, nu stiu ce as putea sa mai spun – nu ma duce capul, sincer. Voi cum ati multumi pentru un asa cadou?

Standard
evenimente

lecturi urbane

Azi este o zi frumoasa. Si nu spun asta doar ca pe o simpla observatie. Astazi este o zi frumoasa care se va termina superb. Pentru ca azi se fac ultimele pregatiri pentru proiectul Civika.roLecturi Urbane . Un proiect frumos, gandit bine si care merita sa inceapa cu un mare succes. Ce inseamna Lecturi Urbane?

Prima ediţie Lecturi Urbane va avea loc marti, 3 noiembrie 2009, ora 19:00. Ne vom întâlni la staţia de metrou Aviatorilor, iar prima ruta va fi Aviatorilor – Tineretului – Pipera. Lecturi Urbane va fi organizat în Bucuresti o dată la două săptămâni, iar durata evenimentului (în mod estimativ) va fi de 1h şi 30 minute. Am adunat în jur de 40 de cărţi pe care am lipit niste stickere simpatice şi pe care le vom împărţi în metrou. În afară de acestea, avem promisiuni de cărţi de la câteva edituri. Cei care doresc să aducă cărţi pentru a fi împărţite în metrou, pot veni cu ele în ziua evenimentului. Am obţinut APROBAREA de la METROREX pentru a filma/fotografia, iar confirmările din partea unor jurnalişti şi persoane publice sunt aproape definitivate. Materialele, logo-urile, stickerele si bannerele (pentru a sustine editia din Bucuresti) pot fi descarcate de aici: http://bit.ly/3JJHs7 Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun.

Adrian Ciubotaru, activist civika.ro

 

Am pregatit si eu doua carti pentru acest proiect: Proscrisul si Viata de caine. Am convingerea ca vor ajunge pe maini bune care le vor aprecia.

Ne vedem diseara la ora 18.50, la statia de metrou Aviatorilor. Abia astept 😀

Mai participa si/sau sustin proiectul si: Andrei Pintica, Adrian Ciubotaru, Anamaria Hancu, Sorin Tudor, Tara Duveanu, Dragos, Chinezu, Dumitrescu Dan,

Standard