M-a ploconit nenea Toma cu o leapsa. Cica sa-i spun 5 lucruri facute in 2010. Nu stiu ce-i pasa lui dar pentru ca-i un om tare de treaba, nu-l pot refuza. Ce nu stie el este ca mi-a dat cea mai usoara leapsa din cate pot exista. De ce? Pai la cate s-au intamplat anul asta, zau ca nu ma pot opri doar la 5 😉
Sa incepem dara, intr-o ordine perfect aleatoare:
1 – Serile de muzica folk – Casa cu Cantec de la Matasari. Desi doar doua, inca ma mai intreaba cate cineva cand le vom relua caci s-au simtit tare bine. Supriza si secret, le vom relua pe 14 Ianuarie 2010 (shhh, revin cu detalii)
2 – Festivalul Sonisphere– inca am in urechi acordurile celor 4 si per total cele trei zile de festival n-am sa le uit niciodata. Cele patru pene de chitara ma vor ajuta sa fac asta 😀 Si daca tot sunt aici, nu pot sa nu-mi aduc aminte si de concertul marelui Ozzy Osbourne. A fost o seara uriasa pentru mine.
3 – Am petrecut un an intreg alaturi de una dintre cele mai frumoase echipe – Lecturi Urbane. Alte cuvinte nu-si mai au rostul.
4 – Impreuna cu alti oameni minunati, am pus umarul la fiintarea primului mars de biciclete periodic si complet legal din Romania – Bikewalk. A fost o nebunie completa iar la anul va fi si mai mare. Pe langa, nu mai spun de alte multe marsuri si iesiri cu bicla. Da, sunt fanatic, stiu. Dar ma bucur de fiecare pedala de care am parte 😀
Dupa cum am promis, urmatoarea seara de folk din Casa cu cantec are loc curand, anume pe 22 Aprilie. De aceasta data, gazda serii este Ovidiu Mihailescu, care nu a rezistat prea mult dupa ce a participat la prima seara din Casa cu cantec. Si nu numai ca a participat dar a si scris foarte frumos despre asta 😉
Casa din Matasari 17 va asteapta cu muzica folk, cu drag, cu caldura si cu mult ceai cald. Iar noi va asteptam cu cateva surprize 😉 O sa fie o seara de-o sa spunem toti Jos cipilica 😛
Si om de cuvant, Eugen Avram ne-a privit si ne-a inteles fara de intarziere, nici macar in Mersul Trenurilor.
In ciuda faptului ca numarul de participanti a fost mic, cred ca putin peste 20 de oameni, dupa estimarile mele ochiometrice, si a unei usoare stinghereli de inceput, Eugen si-a luat hotarat chitara si a purces la cantare cu mult curaj. Vreau sa-i multumesc cu drag ca a avut incredere si nu s-a sfiit sa fie el cel care a spart usa la Casa cu Cantec.
Dupa o prima piesa ceva mai oficiala, gheata s-a spart si artistul nostru a inteles, din priviri, ca a inceput un altfel de concert. Ca nu este doar un om care canta undeva si alti oameni care isi vad de vorbele si discutiile lor, de bere si tigari, de plimbat incolo si incoace, totul pe un fundal sonor frumos sau interesant. Nu, aici tot ceea ce facea el, Artistul, era capturat imediat, absorbit, asimilat si in acelasi timp oglindit si amplificat de catre acei oameni din fata lui. Cu siguranta a ajutat la aceasta stare si faptul ca vocea nu a fost amplificata deloc (din motive tehnice, de fapt, dar hai sa zicem ca asa am ales noi :P) si se auzea clar, natural, orice nuanta, orice vibratie a glasului – poate mai greu pentru cantaret dar mult mai bine pentru atmosfera.
De aici mai departe, totul a fost ca intr-un basm – chitara si vocea lui Eugen ne-au purtat intr-un carusel de trairi, de amintiri, de povesti vesele, triste, melancolice sau pur si simplu frumoase. Ne-am lasat cu totii cuprinsi de propriile amintiri, mai ales ca majoritatea nu eram deloc la o prima auditie pentru cea mai buna parte dintre piesele cantate. N-am sa le enumar, o simpla lista de titluri nu poate reda nimic din placerea cu care le-am primit, din valurile prin care ne-au purtat.
Am sa va povestesc totusi ca alaturi de noi au fost si doi prieteni ne-vorbitori de limba romana care insa s-au bucurat la fel de tare de atmosfera creata acolo. S-au lasat si ei purtati de aceleasi zambete si sclipiri de lumina in ochi, au simtit si ei ca dincolo de note, dincolo de versuri, muzica a legat ceva mai mult decat o placere pentru frumos. Vorbele lui Eugen care ne-a povestit istoria mai tuturor pieselor cantate, ritmul chitarii lui, mimica lui expresiva, felul usor timid cu care raspundea emotiilor noastre au dus toate la o stare de mult bine, o stare atat de puternica incat era imposibil de retinut. Cred ca fetele noastre spun multe:
Pentru mine, unul din cele mai faine momente ale serii a fost duetul dintre Eugen si Ovidiu Mihailescu. Ovidiu a fost invitat sa cante cateva piese si a raspuns cu multa bucurie rugamintii noastre. Nu dupa mult timp insa, Eugen n-a rezistat si a luat si el o chitara (cat ma bucur ca am lasat-o la indemana) si l-a acompaniat. A fost un moment superb pentru ca se vedea, pe amandoi, cu cata placere canta. A fost un moment intre prieteni, pe de-o parte cei doi trubaduri, pe de alta parte, noi toti care impartaseam aceeasi bucurie. Mi-am umplut sufletul in acele momente si orice retinere mai exista apropos de reusita acelei seri a disparut ca un fir de praf pe o coarda de chitara ce vibreaza.
La final, supriza promisa aseara, un superb clip realizat dintr-un colaj de fotografii facute la Casa cu cantec. Mie imi place de mor ce au facut ei, sper sa va placa si voua:
Ca si incheiere, imi permit sa preiau vorbele lui Ovidiu, sper sa nu se supere prea tare pe mine:
folkul e o muzica discreta care insa ajunge adinc de tot in inima oamenilor
Si ca un mic carlig, daca tot am pomenit atatea despre Ovidiu, va pot spune ca el va fi urmatorul trubadur al Casei cu cantec – urmeaza sa anuntam cat de curand si data. Dar va fi curand, promit 😉
Asa cum anuntam cu nerabdare acum o saptamana, urma sa se intample primul concert din seria Casa cu Cantec, la Matasari 17. Roata a inceput sa-si vada de cercurile ei si timpul s-a dus, intamplarea s-a intamplat. Acum ca s-a asezat praful la loc, dupa ce m-am mai adunat si eu, incep sa reiau amintirile si sa ma bucur de ele.
Inca de Vineri seara, dupa clasicul „Daca v-au placut bufonii / Mai poftiti si-n alta seara”, nu pot sa-mi scot din minte cuvintele lui Iulian de la prima noastra intalnire conspirativa, cand am pus la cale serile Casa cu cantec – pe atunci evident ca nu avea numele asta 😛 Impreuna cu cei de E-Folk am stat si am tot scornit idei si planuri si zambete si vise. Cum ne imaginam noi acolo ce si cum sa facem casa sa arate „a folk”, Iulian a spus cu seninatate ca aceasta casa stie, poate si mai ales vrea sa se transforme in asa fel incat sa-si primeasca oaspetii cum e mai bine. Acolo au fost tot felul de evenimente pana acum, de la proiectii de film la teatru de papusi pana la concerte si ateliere de arta. Si de fiecare data casa „s-a dat peste cap” si a devenit ceea ce trebuia sa devina. Nici nu stiam atunci cat de curand voi avea ocazia sa-i dau dreptate.
Pentru ca la cateva saptamani mai tarziu, in seara magica, la ora sapte, casa arata ca in oricare alta zi – cu nimic pregatita pentru a-si primi acordurile de folk si de suflete. A fost o saptamana plina pentru toata lumea implicata si practic nimeni nu a pregatit absolut nimic pana in seara concertului. Mai mult, Iulian, pastorul din Matasari 17, nu era deloc prezent, fiind plecat la un eveniment prin tara. Ajuns fiind primul acasa, am descalecat din saua ciclo-calului din dotare si plin de zambet am intrat – momentul primului soc. Ca sa fie totul si mai placut, n-am apucat sa ma dezmeticesc prea bine si hop apar si Micky cu Edi de la E-Folk care se blocheaza instant cand vad situatia – casa numai buna pentru un consiliu sau un cinema, in nici un caz pentru un concert iar sonorizare ioc. Acum, trebuie sa va spun ca am proasta tendinta de incerca sa ma asigur ferm ca totul este bine pus la punct si organizat, asa ca este usor de inteles impulsul momentului – de panica 🙂 Dar cum era absolut evident ca asta nu va ajuta la nimic, am tras adaaaaanc aer in piept si mi-am pus cel mai optimist zambet pe fata – nu va faceti griji ca o aranjam noi cat n-ai zice peste. Zis si facut, hai la treaba. Dupa nici jumatate de ora, uitasem de fapt ce faceam acolo – pur si simplu ne bucuram si ne zambeam, mutam mobile dintr-o camera in alta, parca ne pregateam casa noastra pentru vizita unor prieteni – ceea ce de fapt si faceam. Cand l-am vazut pe Edi jucandu-se cu o chitara si interpretand cateva acorduri, intre doua boxe aduse sau duse inapoi la subsol, am inteles ca aceea va fi o seara faina – starea de bine si de relaxare era deja prezenta si seara n-ar fi putut decat sa o implineasca.
Dupa putina vreme, apare primul invitat, de fapt o invitata – Claudia (care oricum este de-a casei). Incearca sa se scuze ca a venit prea devreme dar nu apuca sa spuna prea multe caci imediat devine parte din echipa – si sa nu-mi spuneti ca nu v-a placut ceaiul facut de ea caci n-am sa va cred, a fost savuros. Cum lucurile incep sa prinda forma si casa sa devina din ce in ce mai mult un locsor cald si primitor, ne dam seama ca ne lipseste un accesoriu vital – lumanarile. Apel la linia de urgenta – Andreea – care primeste ad-hoc sarcina de a lumina casa, aprovizionandu-ne cu lumanari, cu muuuulte lumanari.
Si iata asa, casa din Matasari 17 s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat, iarasi, intr-un loc cald si primitor, numai bun de cantat si incantat suflete. Caci corzile chitarilor sau vocile artistilor au fost numai calea prin care una din cele mai frumoasa stari de bine si de cald ne-au facut sa ne simtit purtati in alta lume.
Va las acum sa-l cunoasteti pe domnul Eugen Avram, un foarte modest om mare al folk-ului romanesc. Ne-a facut sa ne simtim prietenii lui inca inainte de a-si acorda chitara si chiar nu vad cum un artist ar putea fi mai aproape de publicul sau.
Eugen Avram – Mersul trenurilor
Revin cat de curand sa va povestesc si cum a fost concertul, desi deja au mai scris: Adrian, Andreea, Claudia, Kerucov si Ovidiu. Le multumesc pentru vorbele frumoase si, sincer, mult mai mult pentru privirile luminoase din fotografii si de la fata locului 🙂 Dar ma opresc aici, continui cat de curand si va anunt ca am si o supriza frumoasa.
Am tot povestit eu ba una, ba alta despre ce se intampla pe acolo si fac ce fac dar nu pot sta departe de acel loc. Si daca tot nu pot sta departe, hai sa pun si eu umarul ca asa-i frumos. Drept pentru care, precum Aghiuta, mi-am bagat frumusel coada si impreuna cu E-Folk am reusit sa incepem o serie de seri folk, speram noi cat mai longeviva. Mai multe detalii, in comunicatul oficial 😛 – adica mai jos:
e-Folk Events impreuna cu Centrul cultural Matasari 17 va provoaca la un nou concept de concerte.
Vineri 09 Aprilie 2010 va invitam la un concert intre prieteni in casa din strada Matasari 17 alaturi de invitatul serii Eugen Avram.
Proiectul “Matasari 17” a luat fiinta in urma cu cateva luni la initiativa unor tineri ce doresc sa schimbe in bine imaginea strazii Matasari si sa-si impartaseasca cunostintele, valorile si dorintele in patru directii conexe: cultural, artistic, educativ si socio-umanitar. Este locul in care implicarea si forta entuziasta se imbina intr-un aer boem si desavarseste proiecte si vise dintre cele mai complexe si marete si iata in curand si concerte de muzica folk.
Eugen Avram va prezenta in cadrul acestui eveniment piese precum “Cantec pentru tine” , “Fata pe role” , “Mersul trenurilor” dar si piese mai noi, ce vor fi incluse pe viitorul material discografic al artistului.
Pretul unui bilet este 10 Ron. Biletele se pot achizitiona de la intrare.
M-a ploconit nenea Toma cu o leapsa. Cica sa-i spun 5 lucruri facute in 2010. Nu stiu ce-i pasa lui dar pentru ca-i un om tare de treaba, nu-l pot refuza. Ce nu stie el este ca mi-a dat cea mai usoara leapsa din cate pot exista. De ce? Pai la cate s-au intamplat anul asta, zau ca nu ma pot opri doar la 5 😉
notele lui Vulupe 