Prin peregrinarile internautice am dat peste o poveste absolut fascinanta, daca n-ar fi cutremuratoare in esenta ei. N-am sa reiau povestea in amanunt, gasiti detalii la autorul initial: partea intai aici si partea a doua aici.

Foarte pe scurt: este descrisa in mod halucinant povestea unui conflict de munca, generat se pare de catre angajator – in cazul de fata CGS Romania – si un angajat. Domnilor, oricat de proasta ar fi fost calitatea muncii respectivului angajat si oricat de proasta atitudinea lui fata de munca si/sau companie si/sau colegi, nu exista nici o justificare pentru un astfel de comportament al unui angajator, persoana juridica, fata de un angajat. Nu exista nici o scuza. Va rog cititi detaliile si, mai ales, comentariile de la cele doua articole. Sunt absolut incredibile intr-o lume speram normala si, mai rau decat atat, imaginea creata este mult mai negativa decat povestea initiala in sine. CGS Romania este un angajator atat de rau incat a aparut un blog al angajatilor si fostilor angajati nemultumiti de aceasta firma: http://cgsbrasov.wordpress.com/. Absolut de necrezut ca exista asa ceva. Mai grav, se pare ca nu-s deloc unici.

Iar povestea asta vine la numai doua zile dupa ce am vizionat documentarul The Corporation. Un documentar pe care il recomand cu multa caldura, prezinta excelent un punct de vedere foarte pertinent asupra conceptului denumit corporatie. Si este gratuit, il puteti descarca direct de pe site-ul documentarului. Recomand sa vedeti si interviul cu autorul, face parte din acelasi pachet.

Pe scurt, documentarul prezinta conceptul de corporatie ca fiind o persoana – adica preia exact modul cum este considerata o corporatie in legislatia SUA, datorita careia corporatiile au beneficiat de foarte multe drepturi care initial nu le putea fi acordate. Pornind de la aceasta premisa si aplicand un set de diagnostice psihologice, reiese clar ca o corporatie este, prin insasi esenta acesteia, o persoana psihopata. Va invit sa urmariti documentarul pentru a intelege mai bine demonstratia, chiar se aplica in mod evident. Concluzica este destul de clara: o corporatie va face tot atat de multe pe cat poate scapa fara a fi prinsa, singurul ei obiectiv fiind maximizarea profitului. Nu conteaza prin ce metode, atata vreme cat acestea pot fi aplicate iar la final rata de profitabilitate creste.

Pai, se aplica cele de mai sus in cazul CGS Romania? As spune ca este un exemplu perfect, CGS Romania fiind dealtfel filiala locala, outsourcing de call-center, pentru o corporatie fix din SUA. Iata cum avem si un studiu de caz. Din pacate.

Trageti singuri concluziile dar daca aveti vreodata oportunitatea de a lucra cu sau pentru CGS Romania, as spune sa va ganditi de 3 ori. Sau mai bine de 4. Si mai bine, n-o faceti deloc – nu merita sa va bateti capul.

Credit foto: Neil Kelly

Actualizare: Se pare ca respectivul angajat, dintr-un motiv sau altul (ori a ajuns la o intelegere cu CGS Romania ori acestia au gasit o modalitate de constrangere foarte eficienta) a gasit de cuviinta sa-si retraga afirmatiile. Internetul insa este un spatiu viu si, deocamdata, greu de controlat. Prin urmare, tot ceea ce s-a scris pe tema de mai sus, atat articolele initiale cat si, mai ales, comentariile cu privire la subiect pot fi regasite integral aici. Poate domnii de la CGS Romania invata ca nu poti sa controlezi chiar pe oricine si ca unele fapte ajung si publice.