Foto ciclocomputer 2.000 de Km pe bicicleta
ca-n viata, cu bicla

2.000 de km cu bicicleta

Da, asa cum amenintam acum nu multa vreme, am trecut si de acest prag 😀 Cam atat am estimat ca voi aduna anul asta si dupa cum se vede, usor mai repejor decat ma asteptam, am trecut si de 2.000 de Km petrecuti in sa. De fapt, sunt ceva mai multi dar nu cu bicla asta si nu mult mai multi. Asa ca, pentru moment, ne rezumam la cei 2.000 de Km 😀

Din care maxim 10% au fost facuti in afara orasului, prin urmare, dupa ce am strabatut mai bine de 1.800 de Km numai in jungla urbana a Bucurestilor, pot spune ca mersul pe bicicleta in acest oras NU este un sport extrem. Pe ce ma bazez? Pe faptul am facut acesti Km cu ZERO incidente – si cu o experienta in saua bicicletei care se intrerupe undeva in ciclul primar al scolii si reluata prin primavara anului trecut. Adica, nu foarte departe de un ageamiu. Si totusi, m-am strecurat/descurcat fara absolut nici un incident.

Ma bucura momentele de genul asta, poate si pentru ca asa functionez, bazat pe victorii, dar incheierea cu succes a unui ciclu sau interval imi aduce mereu un zambet pe chip si-n suflet. Desi nu-s in cea mai optimista etapa a vietii, poza asta, captura asta, momentul asta imi arata ca se poate si altfel. Si ca nu doar ca e posibil ci ca este si placut. Si asta merita efortul.

Foto ciclocomputer 2.000 de Km pe bicicleta

Dupa toate experientele placute sau mai putin vesele din trafic, dupa o vara asa de plina de pedalat pot sa spun doar ca MAI VREAU 😀 Si ca-mi pare tare rau de fiecare zi ploioasa, cand nu pot scoate bicicleta la drum. Desi nu am ajuns (inca) dependent de pedalat, in 90% din ocazii ma bucura si ma face sa ma simt tare bine plecare la drum cocotat in saua bicicletei. Este un alt mod de a-mi savura libertatea si ma bucur din plin si de cate ori pot de el. Este un alt mod de a-mi afirma independenta (atata cat este ea, multa sau putina) si ma incanta fiecare ocazie pe care o am.

Asa ca sper sa reiau subiectul cat de repede, la urmatorul prag – 5.000 de Km petrecuti in saua bicicletei.  Nu mai e asa de mult 😉

Reclame
Standard
Foto Bikewalk Seara pe strada
cu bicla, evenimente, ganduri

orasul imi zambeste

Am povestit aseara cat de fain este sa te plimbi cu o mana de prieteni, noaptea, pe strazile orasului. Bikewalk aduna oameni si aduna zambete – despre asta vreau sa va povestesc acum.

Am inceput plimbarea un pic strans in umeri pentru ca era prima editie de Bikewalk nocturn la care eram si insarcinat – ca organizator, sa nu existe dubii 😛 Dar dupa doua trei semafoare, am simtit ca mai toata lumea era relaxata si nimeni nu avea chef de incurcaturi asa ca am preluat si eu starea si m-am linistit. Total. Drept pentru care am avut timp si ochi sa ma uit in jur. Desi ma asteptam ca participantii sa se simta bine si sa fie veseli, nu la acelasi lucru ma asteptam de la colegii de trafic, in speta soferii grabiti sa ajunga mai repede la destinatie, mai ales avand in vedere ora lejer mica 😛

Nu mica mi-a fost supriza sa vad ca, in afara unui BMW M5 care a tinut mortis sa ne arate ce bine suna evacuarea lui, undeva la inceput de Stirbei Voda (mila mi-e de suspensia acelei masini caci la mica distanta erau niste gropi cam urate :P) nu am avut nici un alt incident. Ba dimpotriva. Pe Stirbei Voda masinile claxonau ritmic, facandu-ne galerie si aveau avariile puse, in semn de salut. Si nu doar o masina ci multe. Am ramas masca sa vad un SUV ce voia sa iasa din parcarea de la Ateneu cum asteapta cuminte sa ne regrupam si sa-i facem loc – asta timp de cateva minute. Si aceeasi masina a asteptat apoi toata coloana sa faca stanga pe Magheru – fara nici un claxon.

Foto Bikewalk Seara pe stradaFoto: Ionut

Ma uitam si nu-mi venea sa cred cum, la Piata Romana, o coloana de vreo 4-5 masini ce voiau sa vireze dreapta catre Dorobanti au asteptat sa trecem, toti, la fel fara un claxon sau vreun semn de nerabdare. Pur si simplu. La fel, dupa ce ne-am balbait noi putin in Piata Victoriei si am pierdut momentul initial de traversare catre Kiseleff, cateva masini ajunse la semafor, desi aveau verde, au asteptat sa treaca grupul cu biciclete fara sa ne grabeasca in vreun fel.

Este minunat desi, sunt nevoit s-o spun, putin ciudat. Sunt invatat cu soferi agresivi si care nu rateaza nici un spatiu liber daca le permite sa mai castige cativa metri la un semafor, sunt obisnuit cu claxoanele declansate cu viteza lumii cand se schimba culoarea in verde – nu ma asteptam deloc la o asa reactie calma si permisiva, culmea chiar generalizata.

In plus, nu putini au fost cei care ne-au salutat si ne-au zambit in mod evident, pe strada, incurajandu-ne. Asta imi spune ca, usor usor dar din ce in ce mai vizibil, orasul asta incepe sa se deschida. Incepe sa se relaxeze si sa capete curajul de a zambi. Aseara, la Bikewalk – Seara pe strada, am desenat zambete – si asta ma face foarte fericit. Am glumit spunand ca Bucurestiul se civilizeaza, e cazul sa emigrez 😛 Dar sincer, am simtit orasul altfel.

Asta inseamna ca ceea ce visam, ceea ce ne dorim, ceea ce incercam sa facem noi e bine, e bun pentru oras. Orasul incepe sa ne primeasca in mod firesc. Odata cu naturaletea mersului pe bicicleta sunt multe alte detalii care se intampla. Trebuie doar sa ai ochi sa le vezi si, cateodata, curaj sa le ajuti, sa le dai putere. Orasul nu are nevoie de revolutie, are nevoie de evolutie – si nu e prima oara cand spun asta, stiu, dar chiar o cred foarte valabila. Fiecare poate evolua, se poate dezvolta atat pe sine cat si spatiul din jurul sau. Atat e suficient, restul va veni de la sine.

Foto Bikewalk seara pe stradaFoto: Ionut

Haideti sa evoluam impreuna si, mai mult, haideti sa ne bucuram impreuna de acesti pasi. Uneori, un picnic si o plimbare cu biciclete seara pe strada pot muta muntii – pentru cateva ore si pentru cativa oameni, chiar au facut-o 😉

Standard
Foto Bikewalk in miez de noapte
cu bicla, evenimente, ganduri

Bikewalk – seara pe strada

Complet din senin si fara sa am in plan, aseara am ajuns la a nu mai stiu cata editie de Bikewalk – de data asta si nocturn. Cum Iulian nu stie ce-i aia linistea, a dat sfoara-n tara si a adunat o mana de oameni – cam spre o suta de biciclisti – pentru o plimbare si un picnic in miez de noapte. Ce-a iesit a fost mult peste ce aveam eu in plan pentru aseara 😀

Am inceput partea de bikewalk a serii dupa ce am rupt ritmul impreuna cu Gabi Macovei cu o mult dorita pauza, asezati intr-un loc ferit si discret – adica pe ghizdurile fantanilor din fata Casei Poporului 😛 Era racoare de la jeturile fantanilor si desi eram practic in mijlocul traficului, ne simteam complet izolati si relaxati. Multam pentru discutia avuta, a picat la tanc.

Foto pauza inainte de Bikewalk, la fantani

La ceva vreme au aparut eroinele serii, anume Mihaela si Ana-Maria care au venit calare pe bicle, dimpreuna cu Iulian. Asa ca am facut pe cavalerii si am escortat domnitele cele incarcate cu daruri, caci ele sunt autoarele proverbialelor clatite cu branza, mere si dulceata de care s-a tot vorbit pe facebook cam toata ziua 😀 Si acum imi ploua in gura cand ma gandesc la cele clatite, ca tare bune au ma fost 😀

Dupa ce am clatit clatitele cu o gura doua de bere si ne-am pus in miscare zburand printre noi o minge de rugby, am incropit un traseu care a sunat cam asa: Parc Izvor, caci acolo s-a sunat adunarea, Facultatea de Drept, Casa Radio, Stirbei Voda si o pauza de regrupare la Ateneu. E frumoasa cladirea Ateneului in orice conditii dar zau, parol, cu atat de multe bicle si biciclisti pe treptele ei parca e si mai frumoasa 😉

Foto Bikewalk la AteneuFoto: Cristian Bordei

Exista pe undeva si o poza de grup, toti sus pe trepte dar inca nu am dat de ea – daca o gaseste cineva, rog sa ma anunte si pe mine, multam fain 🙂

De aici am iesit frumusel pe Magheru si prin Piata Victoriei, Kiseleff si Arcul de Triumf am ajuns la destinatia finala, parcul Herastrau. Un traseu lejer, de seara de vara calduroasa, parcurs in tihna, sa ne pice bine clatitele 😀 La final, dupa ce unii au plecat (deh, noi mai aveam ceva de pedalat pana la tara :P) cea mai mare parte s-a intins la bere, tura unu in Herastrau si cei mai rezistenti au mai facut o pauza de hidratare in Parcul Izor pana spre 3 dimineata. Deh, caldura mare, mon cher 😛

Foto Bikewalk in miez de noapteFoto: Ionut

As spune eu ca nu-i chiar un mod neplacut de a petrece o seara de Miercuri, mijloc de saptamana, nu-i asa? Mai multe poze de la Bikewalk seara pe strada gasiti aici si aici si aici. A mai scris si GabiC.

Promit ca urmeaza si o parte a doua, in care am sa va povestesc de ce orasul imi zambeste 😉

Standard
Foto Afis Bikewalk 24 Iulie
cu bicla, evenimente

Bikewalk sau mars pe biciclete

Intre criza economica, investitii care nu exista, fonduri care dispar, canicula verii, strazi pline de gropi si infrastructura aproape inexistenta, exista oameni care-si fac loc si razbat in sistem ca sa faca lucruri MARI.

Unul dintre ele este – sau va fi cat de curand – Bikewalk – marsul biciclistilor urbani care vor sa iasa in strada cu un motiv: Pentru ca suntem multi. Ariel, am zis bine?

Pe scurt – o mana de oameni au reusit sa-i puna la masa cu realitatea pe mai marii urbei noastre. Si i-au convins ca bicicleta nu mai este doar o amintire de la tara ci este prezenta in tot ce inseamna mediul urban in Romania. Ca un mars regulat al biciclistilor nu este utopic, este vital. Asa ca Bikewalk s-a facut mare:

Foto Afis Bikewalk 24 Iulie

Mai multe detalii, traseul si regulamentul pe pagina Bikewalk.

Asa ca ne vedem Sambata, 24 Iulie 2010, ora 18.00 la intrarea in Parcul Tineretului pentru o zi memorabila. Hai sa aratam ca putem mai mult decat cred altii despre noi.

Update: Vor fi disponibile si 50 de biciclete gratuit, oferite de Cicloteque 😉

Standard
cu bicla

naveta pe bicicleta – video

Daca tot am inceput sa scriu la articolul Povete de navetist, hai sa ducem lucrurile mai departe. Cu ajutorul lui George Hari am obtinut accesoriile necesare si am purces sa filmez o tura casa – birou pe bicicleta. Ce a iesit, cu tot cu comentariile de rigoare, vedeti mai jos 😀

Navetist pe bicicletaChitila – Bucuresti

Standard
Foto 1000 de Km cu bicicleta
cu bicla

o mie de km pe bicicleta

La cat de agitate au fost ultimele zile de Sonisphere, nici nu am mai apucat sa ma laud cu inca o treapta depasita cu bicicleta.

Foto 1000 de Km cu bicicleta

Undeva tarziu in noapte, avand inca in minte ultimele acorduri ale concertului Metallica (WOW cum a fost :D) am trecut si acest prag. Prima mie de Km contorizata – ca daca ma gandesc bine, mai am una facuta anul trecut 😉 Si inca vreo suta adunati anul asta dar cu bicla veche. Dar acum e oficial 😀 De la sfarsit de Martie, cand am inceput primele iesiri si pana acum, am adunat mia. Cat oare va dura pana la 10.000?

Din acesti 1000, facuti numai in ciclu urban, cea mai mare parte inseamna deplasarea de acasa la birou si retur. Fara incidente, fara eroisme, fara glorie 😛 Firesc si simplu. Da, se poate – si abia astept sa trec si de urmatoarea mie – lucru ce se va intampla destul de repede, daca ma ajuta putin si vremea si scapam de ploile din ultima vreme 😛

Standard
Foto masina dupa o saptamana de bicicleta
ca-n viata, cu bicla

o saptamana in sa

Am profitat la maxim de vremea buna de saptamana trecuta si am indeplinit un plan gandit inca de asta-iarna. Anume, o saptamana intreaga sa nu folosesc decat bicicleta ca unic mijloc de transport. Si mi-a iesit cu brio 😀 Poza de mai jos, desi facuta acum mai multa vreme, este mai mult decat relevanta:

Foto masina dupa o saptamana de bicicleta

Cam asa arata masina dupa ce o saptamana n-a fost miscata nici un cm din loc 😀 Si nu regret, zau ca nu.

Incepand de Luni, dupa ce am lasat masina la birou, orice drum am avut de facut, inclusiv catre casa si retur, a fost facut exclusiv in sa. Per total, am facut mai bine de 200 Km, nu am facut calcul exact dar estimez undeva intre 220 si 240 Km. A fost o saptamana plina de tot felul de evenimente, atat placute cat si mai putin vesele dar una peste alta, simt ca am facut inca un pas catre independenta fata de alte mijloace de transport.

Prima intamplare faina a fost ca intr-un final am reusit sa gasesc un portbagaj care sa se potriveasca si pe bicla mea. Drept pentru care m-am repezit ca un vultur catre BikeXpert sa-l montez. Fericit nevoie mare, in aceeasi seara i-am facut si o proba mai serioasa, urcand pe el mai bine de 10 Kg in total. Toate au mers perfect, am reusit sa echilibrez pe portbagaj, fara emotii, un bax de bere 😀 si ceva cumparaturi plus un notebook. Dar am uitat de un mic amanunt 😐 Si anume, ca anvelopele mele cele noi nu sunt chiar gandite pentru astfel de nazbatii, mai ales daca nu ai presiunea ideala in ele. Si cu mai putin de 100 m de casa, am trecut fara grija peste un damb de beton care a fost fatal camerei de pe roata spate 😐 Evident ca nu aveam camera de schimb, asa ca a doua zi am facut drumul casa – birou si retur cu bicla veche, mountain bike-ul care m-a plimbat anul trecut. Maaaaare diferenta. Am tras concluzia ca o bicicleta de munte nu degeaba are acest nume – pe munte ii este si locul, nu pe sosea – diferenta este enorma. Cu ocazia asta insa, am invatat sa si peticesc singur singurel o anvelopa si am luat si kit-ul de reparatie necesar. Inca un pas spre independenta 😀

A urmat apoi Ciclopromenada nocturna (sau crepusculara, depinde cum pui problema :P) si in aceeasi seara un superb concert acustic semnat Luna Amara. Baietii au fost minunanti si in ciuda caldurii din club, atmosfera a fost de zile mari. Seara in care treptele de la Control Club s-au dovedit o buna gazda pentru bicla mea, asta insa doar dupa ceva negocieri cu cerberul de la usa. Dar s-a rezolvat usor si fara probleme 😉

Foto cu bicla in club

Da, este un mod foarte placut de a merge in club. Chiar daca la ora 2 eu eram inca in sa 😛 Si iata ca nu am fost singurul, salutari posesorului biclei vecine desi habar nu am cine este 😀

A doua zi am fost sa citim la Universitate, o superba dupa-amiaza de Lecturi Urbane. Dupa am profitat de vremea superba si am insotit un prieten in prima lui zi de biciclist urban cu acte in regula 😀 care era asa de fericit ca si-a luat bicla incat a stat o zi intreaga prin oras, la plimbare. Si la sfarsitul zilei s-a declarat fericit. Nu-i rau, nu?

Eh, cam asta ar fi o scurta cronica de navetist in saua bicicletei. Destul de obositor, recunosc – dar cu multa satisfactie si multe zambete 😀 Si daca ar termina mai repede lucrarile de pe Soseaua Chitilei, as fi cu atat mai multumit 😛

Standard