cu bicla, evenimente, ganduri

revolutia pe doua roti – partea a doua

Continuare din prima parte a revolutiei pe doua roti 😛

Daca intalnim nesimtiti si cretini in trafic, asa sunt ei prin natura lor, nu datorita numarul de roti/picioare pe care le conduc. Un cretin care nu se uita in trafic si-ti taie calea te va lovi cu umarul pe trotuar in aglomeratie – pur si simplu nu-i pasa de tine si de cei din jurul lui. Un buric de genul asta nu te agreseaza pentru ca are ceva cu tine sau cu ceea ce reprezinti – asta deja ii depaseste cu mult conditia – ci pur si simplu nu stie sa se comporte altfel. Nu are rost sa selectam din amintirile de trafic doar aceste intamplari neplacute – da, sunt potential periculoase, fatale chiar – dar la fel este si la volan si pe trotuar. Pot sa compar cu destula experienta acum mersul pe bicicleta cu sofatul si nu consider ca exista diferente notabile de nici o parte. Este la fel de rau – sau de bine – in ambele versiuni.

Hai sa nu mai punem paie pe foc incercand sa fortam lucrurile si sa acceptam o realitate – suntem foarte putini biciclisti in orasul asta incat sa pretindem o banda libera pentru biciclete. Este o exagerare. Suntem in acelasi timp prea multi participanti la trafic – si lucrurile nu se vor rezolva curand. Sa facem un mars care sa blocheze strazi si sa aiurim traficul si asa dezastruos nu va rezolva nimic – ba dimpotriva, exact asa vor incepe cu adevarat frictiuni intre soferi si biciclisti. Un sofer care trece in trafic pe langa un biciclist probabil ca-i va face loc. Insa acelasi sofer care a stat in trafic 20 min in plus ca sa treaca o coloana de biciciclete la o ora de varf, este foarte posibil ca data viitoare sa nu-i mai pese.

Foto Ciclopromenada nocturna editia 3

Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

Personal, particip cu drag la toate evenimentele de ciclism urban cu un singur scop – cei care isi fac curaj sa vina cu noi, au mari sanse sa prinda curaj/gust pentru pedalatul in oras, pe sosea. Si apoi ne vom saluta in trafic. Asa am inceput eu sa merg cu bicla la birou si sa las masina acasa din ce in ce mai des. Mi-am facut curaj dupa ce am participat la prima Ciclopromenada nocturna si am vazut ca a merge pe strada nu-i asa mare act de nebunie cum credeam la inceput. Restul a venit de la sine, acum ma bate gandul sa-mi iau pelerina ca sa pot veni cu bicla si pe ploaie in oras. Asta este revolutia pe care o putem face, care ne este accesibila si care va aduce natural transformarile majore pe care ni le dorim. Da, ar fi ideal sa avem o banda dedicata bicicletelor si prioritate in trafic – ar fi perfect. Dar nu se va intampla curand. Insa cu cat vor iesi mai multe biciclete pe strada, cu cat isi vor cumpara mai multi biciclete si le vor folosi, masa critica isi va face singura datoria. Soferii se vor invata ca au parteneri de trafic, vor capata reflexul de a se asigura si catre bordura si de a lasa un spatiu de trecere si asa mai departe. Asa cum au invatat ca in trafic exista motociclete, asa vor invata si ca exista biciclete. Si ca ele sunt folosite si in traficul urban, nu doar de nea Gheorghe ca sa se intoarca acasa beat crita de la carciuma – din pacate, cam asta este, usor romantata e drept, parerea domnilor de la primaria capitalei despre biciclisti 😦

Ca sa concluzionez ca deja m-am intins cam multisor, revolutia pe doua roti de care am pomenit in titlu nu se va face niciodata asa:

Foto Biker Throwing MolotovFoto: Geo Atreides

Revolutia asta se va face cu multe iesiri, cu multi oameni care vor face ceea ce afirma ca vor sa faca – adica sa mearga cu bicicleta, fara nici o autorizatie caci nu avem nevoie de autorizarea nimanui ca sa facem ceea ce scrie in lege – adica sa folosim carosabilul pentru deplasarea pe biciclete. Caci se poate, nu e nici o mare filosofie sau vreun cine stie ce eroism. Si daca nu ma credeti, va astept pe strada sa dam o tura, sa vedeti cat de usor e 😉

Si intre timp, vad ca si Ariel si-a pierdut rabdarea si vrea sa lipim stickere pe masinile parcate pe pistele de biciclete. Hmmmm, poate nu e chiar cea mai buna idee, as zice eu.

Ne vedem la Ciclopromenade si Bikewalk-uri si la ce o mai dar mai ales ne vedem in trafic 😀

Standard
cu bicla, evenimente, ganduri

revolutia pe doua roti

Am cateva idei legate de conflictul mai mult sau mai putin direct dintre ciclisti si soferi pe care le tot rontai de ceva vreme. Si cum a venit vremea buna (sper sa si tina :D) si a inceput prin consecinta sezonul de pedalat serios, gandurile au capatat ceva mai multa consistenta. Ba mai mult, au fost deja sau sunt pe cale sa se intample si primele evenimente semnificative de ciclism urban, deja traditionalele: Bikewalk si peste cateva zile Ciclopromenada nocturna. In acelasi timp si cu oarece legatura cu cele de mai sus, citeam azi protestul anarhicului Geo Atreides.

Cum spuneam, lucurile se leaga. De ce? Pentru ca ambele evenimente mentionate au trecut prin doua etape. Una de inceput, anume anul trecut, in care nu am cerut voie nimanui sa ne adunam ci doar am actionat firesc – ne-am adunat si ne-am plimbat, frumos si ordonat, pe biciclete. Toate bune, pana la final cand s-a lasat cu o amenda, George Hari va poate povesti mai multe. Anul asta, atat Ariel cat si George – cei doi bravi organizatori ai evenimentelor urbanic cicliste cu onor mentionate, au hotarat sa treaca pe partea luminoasa a legii. Adica au cerut voie de la stapanire, ca cam asa a iesit (e cu intentie, zau).

Foto Ciclopromenada nocturna editia 3Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

In ambele situatii, dorinta lor/noastra de a organiza un mars ciclist normal, firesc, pe sosea, acolo unde ne este locul, a fost tratata cu mult interes si s-a primit aprobarea pentru o tura de parc, cam la jumatate din lungimea dorita si doar pe pistele de biciclete. Mda, adica sa inghesui 4-500 de oameni pe pistele care si asa sunt vai de mama lor. A iesit asa cum ne asteptam, o mare inghesuiala. Dar ce conteaza pentru primarie? George a reusit pana la urma sa obtina autorizarea pentru mers pe sosea dar la ora 20.00. Adica, vorba ceea, e Ciclopromenada nocturna – prin urmare, e numai bine la orele opt pe inserat, undeva in lumea asta mare o fi si noapte, poate. Sau nu au inteles cei de la primarie ce vrea sa insemne numele asta complicat 😛 Una peste alta, se simte ca si cum fi primit un os si ar trebui sa fim recunoscatori, cu ochii mari si umezi si sa dam fericiti din coada. Sau nu.

Pe acest fond, da, imi cam vine sa-i dau dreptate lui Geo, la vorbele lui pline de zaduf mentionate mai sus. Nu de alta dar am patit si eu destule prin trafic, cu soferi care nu au habar ca strada nu e numai a lor, e a noastra. Stiu cum e sa te uiti la un sofer in ochi si el totusi sa plece din parcare sau de pe strada laterala iar tu sa fii nevoit sa lipesti cauciucul pe sosea si sa ochesti unghiul de evadare, in speranta ca nu vei derapa si te vei imprastia pe jos. Chestie care la 25 Km la ora e probabil sa nu fie chiar placuta 😐 Sau soferi care opresc la semafor lipiti de bordura, in asa fel incat sa nu ai nici cea mai mica sansa sa treci normal, sa fie nevoie sa stai in teava lor de esapament sau sa te strecori taraind piciorul pe bordura. Soferi care se uita in retrovizoare sa nu cumva sa le atingi masina dar nu ar misca-o 30 cm mai la stanga sa poti trece si tu – la naiba, cum sa ajungi tu in fara lor? Da, am patit toate astea.

Foto Ciclopromenada nocturna editia 3Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

Am patit insa si reversul medaliei. Traseul meu de ciclist ma duce prin conditii de trafic destul de diverse, asa ca am avut si placuta supriza sa vad cum un TIR merge linistit in spatele meu si nu ma depaseste, pentru ca in fata la 30 metri se afla un obstacol pe care trebui sa-l ocolesc si daca m-ar fi depasit as fi fost nevoit sa opresc. Am vazut si masini care au stat cuminti in spatele meu, soferul intentionand sa vireze dreapta, pana ce eu am trecut de strada pe care voiau sa intre. Am zambit placut suprins de o masina care m-a asteptat fara nervozitate sa virez stanga, in timp ce eu asteptam culoar printre masinile din contrasens. Am vazut masini care s-au dat putin la o parte la semafor sau care in mod intentionat au lasat loc pana la bordura in asa fel incat sa pot trece cu usurinta. Da, am patit toate astea.

Mai mult decat atat, am placerea de a fi si sofer asa ca mi-am luat si imi iau portia de trafic si aglomeratie cu varf si indesat. Si pot sa spun ca daca as copia ultimele doua paragrafe, s-ar potrivi perfect si in ce priveste sofatul – evident cu mici adaptari de situatie 😛 Tot acelasi principiu il pot aplica, la fel de usor si de corect la statutul de pieton. Sau de calator cu RATB-ul sau de ce ati mai vrea voi. Concluzia este de fapt una singura si cred ca destul de evidenta – nimeni nu are nimic in mod special cu biciclistii – eu cel putin sunt convins de acest lucru.

Deja e trecut de orele doua ale noptii asa ca ar fi cazul sa iau o pauza. Continuarea o promit cat de curand ca mai am de scris multe 😛

UPDATE: Continuarea se gaseste aici

Standard
Foto afis Ciclopromenada nocturna 2010
cu bicla, evenimente

Ciclopromenada nocturna 2010

Daaaa, Ciclopromenadele nocturne reincep 😀 Cea mai buna veste, asa de inceput de luna Mai 😉

Foto afis Ciclopromenada nocturna 2010

Scurt si la obiect, Vineri, 7 Mai 2010, ora 20.00, in fata Tribunalului Bucuresti, se da startul la prima Ciclopromenada nocturna din 2010 sau cea cu numarul 4 la editie – ce varianta preferati.

Poate startul e cam devreme, mai degraba e o Ciclopromenada crepusculara dar bun si asa 😉 Hai la pedale, ne vedem acolo.

Standard
ca-n viata, cu bicla, evenimente

a murit Ciclopromenada nocturna?

George zice ca da. Din cauza ca administratia locala, mai exact primaria, spune ca astfel de manifestari nu pot avea loc decat Sambata, intre orele 11-14. Zau?

Dupa ce am participat  la toate editiitle de pana acum: prima, a doua si a treia, va pot spune ca Ciclopromenada nocturna, in toate editiile ei, a fost una din cele mai frumoase experiente din viata mea si a cantarit mult in decizia de a lua bicla la pedalat aproape zi de zi prin traficul din Bucuresti si nu numai.

Asa ca, fara s-o mai lungesc, am sa va anut ca nu am de gand in ruptul capului sa renunt asa de usor. Acum ceva vreme, nu multa, citeam un oarecare repros la adresa societatii civile actuale, cum ca nu suntem in stare sa facem alte revolutii decat mersul pe bicicleta. Din pacate insa, realitate e mai complicata decat in visele de articol pe blog. In realitatea din anul de gratie 2009, Bucharest, Romania trebuie sa faci o revolutie ca sa te plimbi cu bicicleta in orasul tau. Iara eu zic – revolutie sa fie 😀 Si chiar ma bucur, zau asa. Oare ce pot sa faca. Cum ar veni, sa ne ia boii de la caruta, nu? Doar ca noi caruta nu avem si atunci boii ar fi …

Prin urmare deci, am sa ma sfatuiesc cu George Hari si cu alte persoane agitatoare dar propunerea mea ramane destul de clara: sa organizam si urmatoarele Ciclopromenade nocturne numai ca de data asta vom dovedi ca stim sa fim si organizati. Nu vad alta solutie pentru a trece peste limitarile sistemului in care traim dar la urma urmei o putem face. Si anume, putem face o mini revolutie pe doua roti. Noaptea vrem sa fie si a noastra, nu numai a lor.

Va invit ca la urmatoarea Ciclopromenada nocturna, in speta editia a IV-a, sa ne deplasam perfect organizati, in grupuri mici de data asta, la limita permisa de lege. Nu au ce sa comenteze daca vom fi eleganti si vom lasa un spatiu de 5 minute sau cateva sute de metri (un semafor?) intre grupuri si mai ales daca vom respecta toate regulile de circulatie la sange. Asta, asa cum am observat pana acum, va fi un exercitiu foarte bun si pentru o buna parte dintre noi, asa ca toate lumea are de castigat. Chiar mi-as dori sa vad patrule de politie calare de motoare, mergand pe langa noi fara sa aiba nici cel mai mic motiv de a ne apostrofa/amenda.

Haideti, sunteti cu noi? Si daca vom fi doar cativa, mai putini chiar decat la prima editie, tot va exista o alta Ciclopromenada nocturna. Nu de alta dar nu pot sa nu-i dovedesc lui George ca se inseala cand spune ca Ciclopromenada nocturnă nu mai este

Deci, dragi ciclisti nocturni si antisociali, sunteti cu noi? Mergeti sa ne alaturam lui George la viitoarea Ciclopromenada nocturna, editia a IV-a, care nu va exista 😉 ? Sa purcedem atunci, nu-i asa?

Standard
cu bicla

Tati, e cea mai frumoasa seara din viata mea

In fine, cu greu, am reusit sa-mi revin dupa nebunia de azi noapte. Dupa primele impresii, scrise aici la cald si cat inca eram high dupa cele intamplate, incerc sa revin putin la realitate si sa scriu cam ce s-a intamplat acolo. Acolo insemnand la Ciclopromenada nocturna 3, a 3-a editie a acestei frumoase nebunii. N-am sa scriu nimic despre traseu, reguli de cirulatie (desi as cam avea cate ceva de comentat), organizare, piste sau alte detalii de acest gen. Le puteti gasi pe multe alte surse, detaliate mai bine si mai exact decat as putea s-o fac eu: George, Adevarul, ProTV si altii.

Eroul serii a fost, fara doar si poate, acest ghindoc nazdravan care a pedalat cu noi pe tot traseul si care a insumat toata seara in cel mai frumos si inocent mod.

Tati, e cea mai frumoasa seara din viata mea

Tati, e cea mai frumoasa seara din viata mea

Citez mai jos vorbele lui, preluate de aici:

copilul: ”tati, plecam acasa?”

tati: “Nu tati, nu plecam mai avem.”

copilul: “Suuuuuper atunci. E cea mai frumoasa zi din viata mea!”

Nu cred ca multi dintre noi ar fi putut s-o spuna mai frumos. Jos palaria.

Si totusi, de unde vine acest sentiment? Pai simplu, de la faptul ca azi noapte am depasit orice fel de asteptari la numarul de participanti. Am fost peste 300 de biciclisti, estimarile mergand chiar mai sus dar incerc sa fiu retinut. Peste 300 de oameni care au participat la un eveniment pentru pura placere de a pedala impreuna in acest oras frumos. Peste 300 de particpianti care nu au cerut nimic, care nu au vrut nimic, care nu au cautat nimic altceva decat propria placere si poate nevoie de socializare. Peste 300 de oameni care au devenit un grup pur si simplu pentru ca asa a fost optiunea lor. Iar acest fapt iti da un sentiment incredibil. Este greu spre imposibil descrierea prin cuvinte a starilor si sentimentelor pe care le-am avut azi-noapte pornind de la faptul ca oriunde m-as fi uitat, vedeam biciclisti alaturi de mine. O mare de biciclisti in fata, o mare de biciclisti in spate, bicle in stanga si bicle in dreapta, peste tot numai bicle. Soferii au ramas inmarmuriti, au fost situatii in care efectiv nu ne-am putut incadra pe o singura banda si am ocupat 2 din 3 benzi. Sper imensa mea surprindere, nici un sofer nu a comentat – ne-au ocolit cuminti, ne-au privit suprinsi, au intrebat ce se intampla si de facem asta, ne-au facut poze si unii ne-au aplaudat sau au claxonat in semn de incurajare.

Bucuresti, se poate sa fim deschisi fata de cei de langa noi, se poate sa-i acceptam si pe cei care nu sunt ca noi – am dovedit asta la fiecare editie de Ciclopromenada nocturna dar aseara a fost cu adevarat evident acest fapt. De fiecare data cand imi amintesc, gandul ma duce la aceasta piesa a celor de la Vama Veche:

De data asta insa, ma gandesc in alt sens – azi noapte, orasul chiar s-a oprit in loc si eu cel putin, desi sunt convins ca nu sunt nici pe departe singurul, m-am simtit ca pe o strada desenata de un copil. Sublim. Superb. Peste cuvinte.

Azi noapte am demonstrat si ne-am demonstrat ca se poate. Ca orasul asta, ca tara asta, ca oamenii astia au inca o sansa. Ca se poate sa fim oameni si sa zambim in pofida crizei, in pofida alegerilor, in pofida grevelor si a disponibilizarilor, in pofida a orice altceva care zi de zi nu ne lasa sa fim Oameni. Dar noi ne-am prins ca, pana sa putem fi Oameni zi de zi, o putem face macar noaptea. Macar din cand in cand, noaptea orasul asta isi da jos hainele de Cenusareasa si devine un print, un cavaler pe cal alb – ma rog, sunt mai multi cavaleri si mai multi cai si nu chiar albi 😉

De ce spun asta? Pentru ca azi noapte ceva care parea imposibil a devenit foarte real. Doar prin niste pregatiri minime, absolut minime, un grup atat de mare s-a putut desfasura in voie si mai ales in ordine prin mai tot orasul. Ca soferii ne-au inteles si ne-au facut loc. Ca oamenii de pe strada ne-au acceptat, salutat si nu putini admirat. Ca Politia – si pe drept cuvant scriu cu majuscula – a aratat ca poate mai mult decat credeam noi. Trecand peste regulament si reguli anchilozate si stupide, cei cativa reprezentati de azi-noapte ne-au inteles, ne-au acceptat si mai mult decat, fara sa aiba nici cea mai mica obligatie, ne-au ajutat. Am ramas interzis vazand ca in loc sa incerce sa sparga nebunia noastra ei ne-au oferit escorta si protectia lor – nu prea stiu cum ar fi putut sa ne imprastie oricum, chiar si daca am fi hotarat brusc sa plecam toti acasa tot am fi blocat centrul 😀

Ciclopromenada nocturna 3

Ciclopromenada nocturna 3

Cam asa arata coloana dupa plecarea din Parcul Tineretului. Dar sa va explic ceva, ca nu prea se poate intelege din poza – imaginea este facuta de undeva de la jumatatea coloanei 😉 E de inteles acum de ce Politia ne-a bagat in seama – puteam usor deveni o problema considerabila. Si asa de la o nebunie frumoasa inceputa acum 2 luni, cand 25 de oameni ne-am luat inima in dinti si bicla la spinare si ne-am intalnit la ora 3 dimineata la Universitate, am ajuns sa fim peste 300 si sa incepem sa schimbam ceva in orasul asta. E putin lucru?

Am sa inchei repetand indemnul Ionut de la Mai Mult Verde:

Hai sa ne salutam pe strada cand ne intilnim

Si am sa adaug eu, hai sa ne zambim pe strada. Cand ne intalnim cu alti biciclisti, cand ne intalnim cu persoane cunoscute, cand pur si simplu privim pe cineva – haideti sa zambim. Orasul asta, oamenii astia au nevoie de zambet ca de aer.

Update – si pentru ca tot am vorbit despre asta mai sus, o mica poveste generatoare de zambet, intamplata tot la Ciclopromenada nocturna 3, gasiti aici, spusa frumos de Alin Pandaru. Multumesc frumos pentru zambet 😉

Bucuresti, suntem pe strada, te salutam si iti zambim – noi biciclistii 😀

Update – 2 clipuri de azi-noapte, primul de la plecarea de pe Strada Franceza si cel de-al doilea pe chei, in fata Tribunalului.

Standard