cu bicla

Tati, e cea mai frumoasa seara din viata mea

In fine, cu greu, am reusit sa-mi revin dupa nebunia de azi noapte. Dupa primele impresii, scrise aici la cald si cat inca eram high dupa cele intamplate, incerc sa revin putin la realitate si sa scriu cam ce s-a intamplat acolo. Acolo insemnand la Ciclopromenada nocturna 3, a 3-a editie a acestei frumoase nebunii. N-am sa scriu nimic despre traseu, reguli de cirulatie (desi as cam avea cate ceva de comentat), organizare, piste sau alte detalii de acest gen. Le puteti gasi pe multe alte surse, detaliate mai bine si mai exact decat as putea s-o fac eu: George, Adevarul, ProTV si altii.

Eroul serii a fost, fara doar si poate, acest ghindoc nazdravan care a pedalat cu noi pe tot traseul si care a insumat toata seara in cel mai frumos si inocent mod.

Tati, e cea mai frumoasa seara din viata mea

Tati, e cea mai frumoasa seara din viata mea

Citez mai jos vorbele lui, preluate de aici:

copilul: ”tati, plecam acasa?”

tati: “Nu tati, nu plecam mai avem.”

copilul: “Suuuuuper atunci. E cea mai frumoasa zi din viata mea!”

Nu cred ca multi dintre noi ar fi putut s-o spuna mai frumos. Jos palaria.

Si totusi, de unde vine acest sentiment? Pai simplu, de la faptul ca azi noapte am depasit orice fel de asteptari la numarul de participanti. Am fost peste 300 de biciclisti, estimarile mergand chiar mai sus dar incerc sa fiu retinut. Peste 300 de oameni care au participat la un eveniment pentru pura placere de a pedala impreuna in acest oras frumos. Peste 300 de particpianti care nu au cerut nimic, care nu au vrut nimic, care nu au cautat nimic altceva decat propria placere si poate nevoie de socializare. Peste 300 de oameni care au devenit un grup pur si simplu pentru ca asa a fost optiunea lor. Iar acest fapt iti da un sentiment incredibil. Este greu spre imposibil descrierea prin cuvinte a starilor si sentimentelor pe care le-am avut azi-noapte pornind de la faptul ca oriunde m-as fi uitat, vedeam biciclisti alaturi de mine. O mare de biciclisti in fata, o mare de biciclisti in spate, bicle in stanga si bicle in dreapta, peste tot numai bicle. Soferii au ramas inmarmuriti, au fost situatii in care efectiv nu ne-am putut incadra pe o singura banda si am ocupat 2 din 3 benzi. Sper imensa mea surprindere, nici un sofer nu a comentat – ne-au ocolit cuminti, ne-au privit suprinsi, au intrebat ce se intampla si de facem asta, ne-au facut poze si unii ne-au aplaudat sau au claxonat in semn de incurajare.

Bucuresti, se poate sa fim deschisi fata de cei de langa noi, se poate sa-i acceptam si pe cei care nu sunt ca noi – am dovedit asta la fiecare editie de Ciclopromenada nocturna dar aseara a fost cu adevarat evident acest fapt. De fiecare data cand imi amintesc, gandul ma duce la aceasta piesa a celor de la Vama Veche:

De data asta insa, ma gandesc in alt sens – azi noapte, orasul chiar s-a oprit in loc si eu cel putin, desi sunt convins ca nu sunt nici pe departe singurul, m-am simtit ca pe o strada desenata de un copil. Sublim. Superb. Peste cuvinte.

Azi noapte am demonstrat si ne-am demonstrat ca se poate. Ca orasul asta, ca tara asta, ca oamenii astia au inca o sansa. Ca se poate sa fim oameni si sa zambim in pofida crizei, in pofida alegerilor, in pofida grevelor si a disponibilizarilor, in pofida a orice altceva care zi de zi nu ne lasa sa fim Oameni. Dar noi ne-am prins ca, pana sa putem fi Oameni zi de zi, o putem face macar noaptea. Macar din cand in cand, noaptea orasul asta isi da jos hainele de Cenusareasa si devine un print, un cavaler pe cal alb – ma rog, sunt mai multi cavaleri si mai multi cai si nu chiar albi 😉

De ce spun asta? Pentru ca azi noapte ceva care parea imposibil a devenit foarte real. Doar prin niste pregatiri minime, absolut minime, un grup atat de mare s-a putut desfasura in voie si mai ales in ordine prin mai tot orasul. Ca soferii ne-au inteles si ne-au facut loc. Ca oamenii de pe strada ne-au acceptat, salutat si nu putini admirat. Ca Politia – si pe drept cuvant scriu cu majuscula – a aratat ca poate mai mult decat credeam noi. Trecand peste regulament si reguli anchilozate si stupide, cei cativa reprezentati de azi-noapte ne-au inteles, ne-au acceptat si mai mult decat, fara sa aiba nici cea mai mica obligatie, ne-au ajutat. Am ramas interzis vazand ca in loc sa incerce sa sparga nebunia noastra ei ne-au oferit escorta si protectia lor – nu prea stiu cum ar fi putut sa ne imprastie oricum, chiar si daca am fi hotarat brusc sa plecam toti acasa tot am fi blocat centrul 😀

Ciclopromenada nocturna 3

Ciclopromenada nocturna 3

Cam asa arata coloana dupa plecarea din Parcul Tineretului. Dar sa va explic ceva, ca nu prea se poate intelege din poza – imaginea este facuta de undeva de la jumatatea coloanei 😉 E de inteles acum de ce Politia ne-a bagat in seama – puteam usor deveni o problema considerabila. Si asa de la o nebunie frumoasa inceputa acum 2 luni, cand 25 de oameni ne-am luat inima in dinti si bicla la spinare si ne-am intalnit la ora 3 dimineata la Universitate, am ajuns sa fim peste 300 si sa incepem sa schimbam ceva in orasul asta. E putin lucru?

Am sa inchei repetand indemnul Ionut de la Mai Mult Verde:

Hai sa ne salutam pe strada cand ne intilnim

Si am sa adaug eu, hai sa ne zambim pe strada. Cand ne intalnim cu alti biciclisti, cand ne intalnim cu persoane cunoscute, cand pur si simplu privim pe cineva – haideti sa zambim. Orasul asta, oamenii astia au nevoie de zambet ca de aer.

Update – si pentru ca tot am vorbit despre asta mai sus, o mica poveste generatoare de zambet, intamplata tot la Ciclopromenada nocturna 3, gasiti aici, spusa frumos de Alin Pandaru. Multumesc frumos pentru zambet 😉

Bucuresti, suntem pe strada, te salutam si iti zambim – noi biciclistii 😀

Update – 2 clipuri de azi-noapte, primul de la plecarea de pe Strada Franceza si cel de-al doilea pe chei, in fata Tribunalului.

Standard
cu bicla

licuricii Bucurestiului

Cam asa cred ca vom fi denumiti, in curand, acesti frumosi nebuni fara somn care suprindem orasul asta amortit la cateva saptamani, caci deja a devenit o regula. Ciclopromenada nocturna 3 s-a intamplat deja si sincer nu am cuvinte sa descriu ce a fost acolo – peste 300 de biclete (aproximativ, ochiometric, oricum ar fi am fost extrem de multi), escorta a Politiei, strazi si intersectii blocate, zambete, voie buna, copii, catei, vorbe, pedale, tinerete, vise implinite, nebunie maxima. S-a mers peste 25 Km si cea mai mare parte a grupului a incheiat cu succes aceasta calatorie.

Revin cu mai multe, mult mai multe detalii dupa ce apuc sa sedimentez putin impresiile. Acum am numai cuvinte cheie in cap si o superba stare de bine. Pana atunci insa, am pus pe fuga pozele facute pe parcursul noptii aici – sunt cam aruncate cu purcoiul acolo dar decat deloc 😛

 

Ciclopromenada nocturna 3

Ciclopromenada nocturna 3

 

Concluzia – Ciclopromenada nocturna, in oricare editie a ei, ma are de client permanent si abia astept urmatoarea iesire. Multumiri George pentru geniala idee. Ah, n-am sa uit curand reactiile oamenilor din trafic vazand o coloana de biciclete care efectiv nu se mai termina. Abia astept sa pot pune pe hartie impresiile si starile create 😀

Update: continuarea aici

Standard
cu bicla

bicicletele din noapte

Asa cum anuntam acum o saptamana si ceva, am facut si Ciclopromenada nocturna, partea a doua. Si deja o pregatim pe a treia 😀 Dar toate la timpul lor. Cu destul de multa intarziere, justificata de o saptamana foarte plina (revin cu detalii), astern si eu pe pixeli povestea noptii.

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

Care noapte a inceput foarte agitat in ceea ce ma priveste, datorita exemplarului meu talent de a incerca sa fac 7 lucruri simultan 😛 Asa ca am calculat foarte bine timpul si sarcinile incat m-am trezit ajuns acasa extrem de tarziu, cumparaturile imprastiate prin 10 pungi si bicla fara nimic montat pe ea. Caci de data asta m-am dotat corespunzator – am fost in prealabil la o tura de cumparaturi in Decathlon pentru ceva imbunatatiri la bicla: far si stop (pe cele initiale am reusit sa le donez unor hartoape de pe coclaurii pe unde ma plimb de obicei), o mica borseta de prins pe cadru, recipient pentru apa si aripi fata/spate. Asa ca iata-ma la orele 00 trecute fix, cu cele de mai sus imprastiate in jurul biclei si surubelnita in mana, scarpinandu-ma cu inocenta in cap 😀 Si dai si lupta, in 15 minute am reusit sa montez cam toate cele mai putin aripile care depaseau cu mult talentul meu ingineresc – asa ca le-am pus la pastrare pentru o zi cu mai mult entuziasm surubaristic.

Si tai-o cu bicla in portbagaj catre locul de intalnire. Pe drum, evident, telefonul nu mai putea fi oprit din sunat – cativa prieteni cu care aranjasem sa vina ma intrebau pe unde sunt si cum facem sa ne intalnim. Explica printre volan, polonic de amestecat in combustibil si semafoare ca esti in intarziere si care este traseul catre cafeneaua de care habar nu aveam unde este exact 😛 Intr-un final, dupa o noua si neprogramata schimbare de traseu (sorry dar nu s-a putut) si deci o felie noua de intarziere, am reusit sa pun bicla pe picioare la fix 1.30 – deci am inghitit in sec si am renuntat la cafeaua pe care o sorbeam cu toti neuronii pe drum – n-a fost sa fie. Si pune mana pe telefon sa vezi totusi ce se mai poate face, cum si pe unde mai pot prinde coloana. Raspuns – „o luam pe stradute catre Hanul lui Manuc si de acolo pe la Unirea ne continuam traseul stabilit”. Iuhuuuu, nu eram decat cu aproximativ 1 Km in urma, fiind parcat la Natiunile Unite. Asa ca da-i pedale Vulupe ca e lata 😀 Zis si facut, noroc ca este pista pe bucata respectiva. Am prins coada coloanei la Unirea, unde numai bine incepe urcusul 😛

De aici, lucrurile au decurs mult mai lin desi parca nu am avut acelasi sentiment ca la prima editie. Coloana a fost mult mai raspandita, de fapt tot grupul s-a spart in mai multe grupulete mai mici, intinse cred de la Universitate pana aproape de P-ta Victoriei la un moment dat. De aici si un ritm de pedalat mai alert si mai putin confortabil dar care pana la urma nu a omorat pe nimeni. Usor usor m-am apropiat de mijlocul plutonului si am inceput sa salut lumea cunoscuta. Primul popas de regrupare a fost imediat dupa P-ta Victoriei, in spatele Muzeului de Geologie.

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Traseul in continuare a fost numai bun, pista lata, am putut pedala in paralel si sa mai stam de vorba cu unul altul, am mai cunoscut oameni noi si revazut prieteni mai vechi. Cat se poate de placut. Si a venit momentul socului – P-ta Presei Libere. Desi eram oarecum pregatit mental pentru multe bicle si cativa estimasera pe drum ca suntem spre 100, chiar nu ma asteptam sa fim atat de multi:

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Si inca imaginea nu a cuprins tot grupul. Dupa numaratoarea oficiala 😛 au fost 106 bicle la aceasta editie de Ciclopromenada nocturna. Nu-i rau, nu-i asa? Avand in vedere ca era trecut de ora 2 😉

Revenind la plimbarea in sine, dupa acest moment chiar impresionant – si discursul inaltator al lui George 😀 – plutonul s-a spart in multe grupuri si grupulete. Dar care grupuri, in parte, s-au reunit pe parcurs si dupa o pedalare de voie pe Calea Victoriei (poze mai jos) ne-am oprit cu totii la o cafenea in centrul istoric. Unde s-a stat la taclale si la planuit diverse alte actiuni (George, nu uitam de forum, da?) pana hat spre dimineata.

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Si la final, am pus bicicletele la odihna, dupa tura facuta iar noi ne-am relaxat la un pahar de vorba si nu numai 😉

 

Ciclopromenada nocturna 2 - bicle la odihna

Ciclopromenada nocturna 2 - bicle la odihna

 

Am facut cum am facut si iar m-a prins ora 5 de dimineata tot pe drum. De asta imi place mie noaptea de Vineri spre Sambata – dintre toate noptile, asta e cea in care ma simt cel mai liber 😉

 

Alte povesti

 

George Hari

Andlclb

Alex Burlacu

Iulia

Presa în blugi

Castleless

Gabriel Solomon

Sport.ro

Calmbomb

Titus

Cătălin Dimofte

România pozitivă

5teps

Radu Panciuc

Florin Ghindă

Anna Pope

Bogdan Antohe

 

Fotografii

 

Andrei Pungovschi (Mediafax Foto)

Mădălin Bosînceanu

Liviu Popa

Andlclb

Radu Adam

Anna Pope

Bogdan Antohe

Bikepress

Vulupe

 

De data asta, am aparut si in presa

 

România liberă
Adevărul
Green Report
Metropotam
Time Out
Stop Co2
Sport Local
Lume bună

Standard
cu bicla

Ciclopromenada nocturna 2 – adica iar ne dam cu bicla in toiul noptii

Asa cum era de asteptat dupa succesul primei ture de Ciclopromenada nocturna, ne adunam iar cu toate rotile din dotare pentru o noua portie de voie buna pe cate doua roti. Si de data asta avem si un afis superb, multumita lui George Hari:

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Pe scurt: intalnirea la ora 01, noaptea de Vineri spre Sambata, 21-22 August, la cafeneaua Fraiche de pe Str. Franceza nr. 2. Dupa un suc, cafea, bere si alte cele plecarea pe traseul deja stiut 😉

Si cum nu mai am rabdare, desi ma cam omoara o gripa de vara, am cautat si ceva secvente incurajatoare 😀

 

 

 

 

Standard