evenimente, ganduri

o mana intinsa – de ce Lecturi Urbane

Povesteam saptamana trecuta cum este cu Romania mea. Acum, ca a trecut si ultima editie de Lecturi Urbane din acest an, pot sa-mi pun gandurile laolalta si sa spun – au mama, ce an a fost. Dar asta putin mai tarziu.

Din pacate, pe meleagurile noastre, din motive mai mult sau mai putin clare, o mana intinsa inseamna, de cele mai multe ori, unul din urmatoarele doua lucruri: ori acuzatie, ori pomana.

O mana intinsa de prea multe ori inseamna agresivitate. De prea multe ori inseamna o mana care te acuza, cu sau fara dreptate. Este o mana care arata, cu violenta, spre un vinovat, real sau inchipuit. Nu de putine ori, este chiar mana care loveste. Un om drag sau un necunoscut, mana intinsa spre a lovi nu este o amintire deloc placuta. Si oricat am dorieste aproape imposibil de reprimat.

Sau o mana intinsa ajunge sa fie denumita, in deradere internationala, salutul romanesc. Da, trist, dar de cate ori nu am asistat la prea binecunoscutul gest al mainii intinse spre a capata ceva. La mana care cerseste. La mana care, in loc sa faca, in loc sa-si asume o existenta, cere de altii un dram de bunavointa si se multumeste cu atat. Fara sa-i pese cat de injositoare si fara de iesire devine.

Continuă lectura →

evenimente

povestea Romaniei mele

Romania mea este o tara minunata. O tara in care oamenii isi zambesc. In care, atunci cand se intalnesc, oamenii se saluta si-si vorbesc ca vechi prieteni, ca vechi cunostinte. Dupa ce schimba cateva vorbe, unii dintre ei se privesc in ochi, intind mainile unii catre ceilalti si isi ofera unii altora mici cadouri. Nimic valoros in aparenta dar dupa cum se vede, ei le pretuiesc nespus.

Romania mea este plina de priviri luminoase. De ocheade entuziaste si interesate de lumea din jur. Sau daca nu, poti suprinde priviri lasate in jos, cu genele insa larg deschise – privesc undeva, atent, alert, captivat. Unde oare?

Romania mea este vesela. Si de cele mai multe ori nerabdatoare. Dar nu-i grabita. Chiar daca timpul trece uneori prea repede, nimeni nu se supara – ba stii ceva, cei mai multi chiar se bucura. I-am intrebat de ce si mi-au spus ca acel timp le-a fost prieten. Ca-l tin la suflet si le este tare drag de el. Si ca, asa fiind lucrurile, nu vor regreta niciodata ca a trecut. Pentru ca in fapt ramane cu ei pentru multa vreme. Cine stie, poate pentru totdeauna.

Continuă lectura →

foto Lecturi Urbane editia Noiembrie metrou

evenimente, ganduri

lectura provoaca frustrari

Aşa a fost punctul de răscruce al ediţiei Lecturi Urbane din data de 2 Noiembrie, anul curent. Doi tineri, trecând grăbiţi prin vagoanele de metrou, la un moment dat şi-au exprimat vocal nelămurirea – Băi da’ chiar toată lumea citeşte în metroul ăsta?

Şi în mod deja puţin suprinzător, răspunsul pe care singuri şi l-au dat într-un final a fost cât se poate de afirmativ. Pentru că, nu aşa, se întâmpla ediţia cu marca Viva Lecturi Urbane Reacţia lor a stârnit un val de râsete în tot vagonul şi pe lângă râsete, un sentiment de împlinire greu de strecurat în cuvinte.

După agitaţia aducerii cărţilor, a distribuirii lor către participanţi, după planurile şi detaliile stabilite în ultima secundă şi salutările fugare cu cei care, deja, ne-au devenit prieteni, să primeşti un aşa cadou e mare lucru.

A fost o ediţie în care am simţit, iarăşi, freamătul şi bucuria celor care oferă şi primesc. O ediţie în care s-au distribuit aproape 300 de cărţi în mod aproape fulgerător. Pur şi simplu zburau cărţile din sacoşele în care le-am adus iar noi nu incetam să ne mirăm şi să ne bucurăm. Încă de când ne-am suit în primul vagon, am zărit câteva persoane care deja citeau – au primit ca încurajare un semn de carte – pe care l-au plătit cu vârf şi îndesat cu un zâmbet.

Restul articolului pe Orasul Citeste

evenimente

hai la rascoala

Nu e chiar o editie aniversara dar nici mult nu mai e (shhhhh, mai mult nu mai zic :P) Lecturi Urbane iese iarasi in lume, la o noua tura de manifestare atipica a unor oameni atipici – asta doar prin comparatie cu cei din jurul lor, pentru ca ei nu reprezinta, in fapt, nimic altceva decat normalitatea, firescul unei societati asa cum ar putea fi.

Ei bine, cum noi chiar credem in acest firesc, ne adunam iarasi fortele si energiile sociale si facem sa fie bine.

Mai exact, pe 2 Noiembrie, la ora 19.00, ne vedem iarasi pe peron, la statia de metrou Unirii 1, pentru o noua tura de lectura cat se poate de urbana 😀

Continuă lectura →

evenimente, ganduri

omul de langa mine

Membrii din echipa Lecturi Urbane respecta cu multa sfintenie principiile si traditiile. Un astfel de principiu, vechi si batatorit, este ca daca ridici o problema vei fi nevoit s-o si rezolvi. Am discutat la una dintre intalniri, acum ceva vreme, despre faptul ca sunt oameni, multi, care nu inteleg motivatia reala a proiectului, afirmand ca totul este doar o sarada de imagine, ca nu avem cum sa citim cu adevarat in conditiile locatiilor unde se organizeaza de obicei Lecturi Urbane. Cum eu am deschis discutia respectiva, prin consecinta directa, iata motivatia acestui articol 😀

Dincolo de orice, proiectul Lecturi Urbane exista in primul rand pentru oameni. Nu pentru oameni ca termen sociologic, de sondaj de opinie, abstract, generic si fara continut emotional. Lecturi Urbane este pentru oamenii implicati in proiect in mod direct – voluntar sau incidental.

Inca tin minte reactiile celor care, participand la primele editii de Lecturi Urbane, au descoperit metroul ca pe un spatiu mult mai accesibil si primitor. Sau cei care au aflat ca oamenii noi sunt prilej de bucurie, nu de stanjeneala. Si tot asa, altii – inclusiv eu – au descoperit ca nu-i nici o tragedie in abordarea unei persoane complet necunoscute, intr-un context social neutru. Ba dimpotriva, de multe ori esti rasplatit cu un zambet. Prima oara cand cineva mi-a spus ca stie de proiect – era dupa prima aparitie la Radio Guerilla – m-am simtit ca un norisor, pluteam de fericire. Pentru ca stiam, in felul asta, ca ajungem la oamenii de langa noi. Bucuria gestului atat de simplu – si totusi atat de rar intalnit – de a oferi unui om complet necunoscut o carte este greu de cuprins in cuvinte. Dar cu atat mai mult este o sursa de bucurie si entuziasm, de ambele parti.

Restul articolului se afla pe OrasulCiteste.ro

notele lui Vulupe

Arhive pe etichete: Civika

o mana intinsa – de ce Lecturi Urbane

povestea Romaniei mele

lectura provoaca frustrari

hai la rascoala

omul de langa mine