ganduri

bi-ci-cle-ta

Cam asa a rasunat Clujul in seara zilei de Vineri, 31 Mai 2013 – mai tot orasul, caci putine zone au „scapat” nevizitate de Masa Critica, editia Cluj Napoca, Mai 2013. In cateva cuvinte, vazut de mine, a fost cam asa:

alergare, viteza, telefoane, fluturasi, salutari, pornire, galagie, politie, trafic, biciclete, intersectii, multe benzi ocupate, soare, muzica, jonglerii, alte salutari, flaut, strigate, fluiere, galagieeeeeee, claxoane si sonerii de biciclete, punk unguresc, culori, fixie, MTB, BMX, role, skate, longboard, cartiere, alte intersectii, alte cartiere, zambete, poze, filme, motoare, soferi, telefoane, fotografii, galagieeeeeeeee, mai mult punk, Free Styler, stindarde, Rosia Montana, tandem, primarie, BI-CI-CLE-TA, zambete, multe multe zambete, apus, TIFF, lansare, tura, Piata Unirii, din nou Piata Unirii, din nou din nou Piata Unirii, intersectii, sensuri giratorii, coloana, snakes, doua trei ture de sens giratoriu, stradute, centru, prieteni, bere 😀

In imagini, a aratat cam asa:

Ca sa rezum: MI-NU-NAT :D. M-am incarcat cu zambete si poze cat sa ma tina o vara intreaga. Si tare mai aveam nevoie ;).

Anunțuri
Standard
cu bicla, evenimente

joaca de-a Mos Craciun – pe biciclete

Cum arata un oras luat pe sus de-o gasca de Mosi Craciuni pedaland prin zapada? Cu intrebarea asta in minte am luat-o din loc astazi de acasa, la -6 grade si pe un firav inceput de fulguiala. Habar n-am avut ce ma astepta.

La inceput de CicloMos - Mas Craciun pe bicicletaEvident ca am profitat de tura prin centrul Clujului si am facut o oprire scurta si la Targusorul casei, la Casa Tiff. Ne-a cinstit Soni c-un bab gulyas de zile mari, facut proaspat la ceaun, c-o muratura zemoasa alaturi de-am lins blidele. Zau.

Cu burta potrivita de-amu caci deh, doara Mos Craciun fara burta nu s-a mai vazut, echipati in costumatia completa am purces catre locul de intalnire pentru Tura de CicloMos. Chiar si pe drumul de venire am tot fost salutati cu ceva claxoane, flururari de maini si multe zambete dar inca n-a fost nimica fata de ce urma.

Echipa completa a numarat peste 70 de participanti, majoritatea costumati complet in deja traditionalul pachet pentru Mos Craciunii amatori. Sincer, nu m-am asteptat sa vad atat de multi participanti, avand in vedere conditiile meteo: -6 grade in centrul orasului si o ninsoare din ce in ce mai hotarata. La plecare deja eram toti nametiti iar pe sosele incepuse sa se aseze zapada.

Singura dezamagire a fost politia locala care, desi a promis echipaj de suport, la startul turei a cam uitat de eveniment si n-a fost prezenta nici o masina. Am avut insa parte in locul politiei de trei masini de suport, este drept ca civile dar care si-au facut treaba in mod impecabil. Abia astept sa vad pozele facute de catre cei din masini ;).

Per total tura a fost excelenta, s-a mers lent (cu o mica exceptie pe final) si in conditii de deplina siguranta. In ciuda zapezii care deja se depusese pe asfalt n-am avut nici un incident major asa ca pot spune ca a fost o reusita organizatorica.

Ceea ce m-a uimit insa a fost reactia concetatenilor. Am primit, per total, cred ca trei sau patru claxoane de iritare, in conditiile in care, mai ales pe stradutele laterale, am incurcat binisor traficul. Insa aceste evenimente izolate au fost compensate din plin de zeci de alte claxoane de salut, unele chiar in ritm de colinde, de alte zeci de fotografi ad-hoc care s-au oprit sa ne fure o imagine, de multii parinti care aratau copiilor cum trece coloana de Mosi Craciun, de zecile de pietoni care ne-au salutat cu veselie. A fost minunat sa vedem cum, pe masura ce-l traversam, orasul a luat o pauza si s-a bucurat, sincer si deschis, de trecerea noastra. Ho-ho-ho-urile au fost la ordinea zilei si numarul de zambete provocate se numara cu sutele. A fost chiar atat de bine.

CicloMos - Mas Craciun pe bicicletaCu siguranta si mai imbucurator de atat a fost obiectivul principal al evenimentului: vizita la Gradinita de copii Nr.65. Situata sus pe deal, in Gruia, intr-o curta spatioasa si plina deja de zapada, gradinita era plina de copii nazdravani si nerabdatori. Le-am implinit, sper, nerabdarea cu o ploaie de cadouri, atat din sponsorizari cat si aduse de catre fiecare dintre participanti. Camera in care ne asteptau copii a fost umpluta de zambete, bucurie, de Mosi Craciuni care s-au amestecat printre copii si de multe multe cadouri. Nu si de prea mult zgomot insa, gradinita nr. 65 are ca specific copii hipoacuzici. Dar lipsa vorbelor a fost compensata din plin de zambete si bucurie. Este minunat sa-i vezi pe copii atat de bucurosi, minunat.

Usurati de cadouri dar incarcati cu bucuria copiilor, dupa o scurta vizita la sediul TV Cluj am incheiat in stil mare un eveniment deja foarte reusit. Ce alta destinatie mai suie pentru un grup de cateva zeci de Mosi Craciun pe bicicleta decat… la mall. Dap, acest bastion al consumerismului, fata-n fata cu auto-suficienta si nesfarsita libertate a bicicletei. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu numai ca n-am suprins la intrare dar am si primit permisiunea sa traversam intregul stabiliment alaturi de dragele noastre biciclete.

Ei bine, asa ceva chiar nu vezi prea des – un sir de zeci de biciclete, insotite de Mosi Craciun in costumatie completa, traversand de la un capat la altul un intreg mall. Expresia priceless este cea mai potrivita, sincer nu am alt termen de comparatie mai bun. Dealtfel tot cu acelasi termen as descrie si reactia multor dintre cei cu care ne-am intersectat. Din fericire, surpriza initiala s-a transformat, de fiecare data, in zambete si veselie.

A fost o zi minunata si care m-a adus mult mai repede decat ma gandeam in spiritul sarbatorilor. Iar Clujul a fost un oras minunat de primitor pentru acest eveniment. Inca nu-mi ies din minte multitudinea de claxoane, salutari din mana si sutele de zambete cu care am fost intampinati. Asta a creat o incredibil de placuta stare de bine.

CicloMos - Mas Craciun pe bicicleta

Multam Cluj pentru primire. Multam Clujul Pedaleaza pentru organizare. Traseul complet aici: http://runkeeper.com/user/vulupe/activity/135431543.

Nota bene: pe viitor, manusile de iarna serioase sunt obligatorii. M-am increzut in manusile de bicla (care sunt, culmea, pentru vreme rece) si n-am luat cu mine manusile de ski. Mare noroc am avut insa ca am pus in rucsac si o pereche de manusi din polar, subtiri e drept dar care impreuna cu primele si-au facut treaba onorabil. Altfel as fi avut o pereche de maini tare degerate la acest moment :P.

Standard
cu bicla, evenimente

Marsul Biciclistilor

Bucurestiul Pedaleaza - Marsul BiciclistilorSemne bune anul are – cam asa tot zic inca de la primele zile senine si cu aer de primavara. Mai abitir ca niciodata, bicicletele incep sa ia cu asalt soselele din Bucuresti. Si nici ca as putea sa regret asa ceva. Cu placuta mirare observ de la o zi la alta tot mai multe biciclete in trafic, din toate categoriile si speciile. Desi inca sezonul oficial (daca pot spune asa) n-au inceput, strazile sunt pline si nu-i zi sa nu ma bucur de un numar asa de mare de ciclisti urbani.

Pentru ca unde-s multi puterea creste, baietii buni de la Clubul Biciclistilor au organizat un nou eveniment, denumit simplu Marsul Biciclistilor. Mai multe detalii puteti gasi si pe pagina de Facebook a evenimentului.

Ce si cum a iesit puteti vedea si din clipul de mai jos. La o numaratoare aproximativa as spune ca au fost peste 350 de participanti – si asta la sfarsit de luna Martie. Aceste vorbe ne bucura ;).

Marsul biciclistilorMartie 2012 

Standard
cu bicla, evenimente

Masa Critica – un mars necesar

Un fenomen din ce in ce mai prezent si pe strazile bucurestene, chiar daca inca nu la amploarea celor din orase/tari mai mult sau mai putin invecinate. Pentru cei care nu stiu, Masa Critica este un eveniment ciclist ce se intampla in ultima zi de Vineri a fiecari luni, in mai mult de 300 de orase. Mai multe detalii pe Wikipedia.

Vineri, 24 Iunie, s-a intamplat si la noi o noua editie. A iesit cam asa:

Bucuresti, Iunie 24, 2011

Pentru mai multe detalii despre editiile viitoare accesati cu incredere pagina de Facebook a evenimentului iar George Hari de la Bicla.ro ne povesteste mai pe larg despre ce incidente s-au intamplat 😉

Standard
Foto oameni sarind, generatie cu tupeu - Generatia 18-24 de ani
ganduri

generatie cu tupeu – a doua parte

Bun, sa continui dara ideile incepute nu demult in prima parte, aici.

Urmeaza cea de-a treia generatie, care teoretic nu a suferit nici o influenta directa din partea sistemului comunist. Formata din cei care, la acea vreme, aveau doar cativa ani, erau cel mult in primii doi sau trei ani de scoala. Cei care nu prea au amintiri decat vagi de pe atunci, pentru care amintirea acelor timpuri este formata mai mult din povesti. Generatia care acum cuprinde varste intre 25 si spre 30 de ani. Deja limitele sunt mai stricte si mai bine marcate, diferentierile apar pe zone mai scurte de timp, transformarile incep sa fie mai accelerate. Oare sa fie bine?

Foto om legat la ochi, strigand - Generatie cu tupeu - Generatia 25-30 de aniFoto: Kip

Din pacate, desi neatinsa de sistem, desi il reneaga  cu desavarsire, este si aceasta generatie influentata extrem de puternic de acelasi putred izvor. Absenta unei platforme stabile de valori, lipsa unor modele si a unor expectante reale, combinata cu desprinderea, de data asta completa, de opresiunea mentala a sistemului a dus la formarea unei generatii care nu stie decat sa refuze.

O generatie ce nu a gasit alta identitate decat NU. Si ca in povestea fetitei care l-a luat pe NU in brate (oare cati mai stiu acea poveste, ma intreb?) aceasta generatie nu are loc in existenta sa pentru nimic altceva. Este marcata de sindromul rebelului fara cauza, care provoaca si reneaga orice sistem si absolut orice forma de autoritate dar care nu propune nimic in schimb.

Este generatia etern plictisita, obosita, enervata si deranjata fara nici un motiv. Ei au descoperit ca pot sa fie altfel dar nu au reusit sa descopere cum anume vor sa fie. Ei sunt mereu impotriva, fara a putea oferi o alternativa viabila. Stiu foarte bine ceea ce nu vor, ceea ce refuza dar energia lor este consumata total de aceasta renegare. Nu le ramane suficienta forta sa caute in mod activ ceea ce vor, sa-si construiasca alternativele proprii. Este generatia refuzului agresiv-pasiv – si atat.

Si asta ma aduce la cea patra generatie pe care am putut-o urmari indeaproape. Anume, cei care nu existau, cel putin la nivel constient, in perioada evenimentelor anterior mentionate, anume Decembrie 1989. Cei care acum au undeva intre 18 si 24 de ani, sunt sau au fost de curand putin ocupati prin oarece institutii de invatamant superior. Ma tot invart in jurul a doua puncte mari de reper, anume perioada 1989, pentru schimbarea pe care ar fi trebuit s-o genereze, si in paralel institutia Universitatii, care imi pare de foarte mare importanta in evolutia unei generatii. In acelasi timp, sunt constient ca mai toate observatiile mele sunt in legatura cu persoane care au trecut si au fost influentate de aceste repere si prin urmare imi asum subiectivismul celor spuse. Dar sa revin 😀

Foto oameni sarind, generatie cu tupeu - Generatia 18-24 de aniFoto: Matang Kuwago

Cea din urma generatie, denumita asa strict din punct de vedere cronologic, este prima cu adevarat desprinsa de influenta dura a sistemului. Ma refer aici la cel comunist, pentru ca deja se resimt influentele unui alt sistem, la fel sau poate chiar mai puternic – dar asta este alta poveste. Este in fine o generatie care nu are nici o amintire gri, care nu a simtit in nici un fel agresiunea si opresiunea institutionalizate. In acelasi timp, a trecut, se pare, suficient timp incat mediul sau macar premizele acestuia sa devina echilibrate.

Este o generatie care a crescut ascultandu-i pe cei care povestesc despre atunci cu groaza, altii care afirma ca este posibil sa faci ceea ce vrei desi lor le este teama. Si in acelasi timp, ei au deja, in fara lor, dovada ca se poate sa refuzi – nu trebuie sa se zbata pentru dreptul de a spune NU. Ceea ce le lasa lor un foarte larg teren de joaca. Si cum joaca nu e niciodata doar atat, acest teren se transforma intr-o scena in care ei incep sa-si dezbata propria evolutie. De data asta, se pare ca au inteles ca o pot face asa cum vor ei. Si le place acest sentiment asa de mult, incat au inceput sa-si scrie propriile piese. Au descoperit liberatea si bucuria de a o folosi. Au descoperit ca se poate si ca e voie. Pentru ei – sau cel putin pentru o buna parte din ei – de la idee la actiune inseamna atat de putin incat sunt momente in care raman blocat.

Dincolo de entuziasmul dat de varsta cronologica, aceasta generatie chiar crede in ea si in puterea ei. In felul asta, proiecte utopice acum nu multi ani devin acum realizate si inca mai mult decat atat, devin din ce in ce mai mari si mai multe. Proiecte precum Lecturi UrbaneBicla.roLet’s do it RomaniaPasi catre viataCivika.ro,  Lume bunaBikewalkMatasari 17Soup NightsArtTweetMeetLet’s Bike it Romania, Romanian Papergirl si multe altele devin realitate tocmai pentru sunt initiate, sustinute, purtate si implinite de catre aceasta generatie.

Este o generatie care are vigoare, care are entuziasm, care are vise ce le transforma cu eleganta in planuri. Pentru prima oara, este o generatie implicata, careia ii pasa si care se ofera. Care a deschis ochii si vede ce se intampla in jur si nu doar ca vede si pune mana si indreapta ce este de indreptat. Si face asta fara sa se planga, fara sa incrunte, fara sa urle. Este o generatie fireasca.

Foto batrana privind un copil

Foto: James L. Stanfield

Oare ce va urma? Cum vor fi generatiile care acum abia se formeaza?

Standard
Foto mainile a patru generatii
ganduri

generatie cu tupeu – prima parte

Am prins, datorita vremurilor mai mult decat interesante pe care le si le-am trait, cam patru generatii complet distincte. Generatii pe care le-am cunoscut destul de bine, ba chiar foarte bine – atat ca asa a fost sa fie cat si prin alegerile facute. Si pentru ca tot le-am luat in tarbaca acum cateva zile impreuna cu Andreea Glorybox si cu dragonul ei cel rau :P, hai sa le dezbat si aici, ca unele chiar merita 😉 Criteriul analizei este, din pacate, comunismul si influenta sa asupra respectivelor varste. Din fericire, exista si o luminita la capat de tunel, chiar de-i lung tare acest tunel.

Foto mainile a patru generatiiFoto: DPNow

Prima dintre ele, in ordine cronologica, este generatia parintilor. Aici sunt darnic cu limitele, incluzand cam tot ce inseamna parinti care la acest moment au copiii undeva prin institutii de studii superioare sau deja mai in varsta. Dintre toti ei sunt, in mod firesc, e drept, cel mai puternic influentati de tarele comuniste. Ei sunt cei care cu adevarat cu simtit, pana la nivel visceral, efectele extreme ale unui regim totalitarist. Ei sunt cei care nu au citit 1984-le lui Orwell (pentru ca era hiper-ilegal) dar care atunci cand dau de aceasta carte sunt ingroziti, pentru ei este aproape istorie, nu fictiune.

Foto vizita de lucru 23 August, comunism, generatie cu tupeuFoto: Agenda.ro

Pentru ei, sistemul a devenit, in timp, o prezenta permanenta, cu toate regulile si limitarile impuse de catre acesta. Reguli care, fara voia lor, au ajuns sa fie asumate, de cele mai multe ori, la nivel profund personal. Pentru ei, pentru aceasta generatie, sa faci ceva care sa iasa din tiparele sistemului era si inca este ceva de neconceput.

Ideea de razvratire, individualismul, iesirea din norma trezeau o reactie imediata si extrema de refuz, de blocaj psihic. Scena din 1984, in care cuplul este descoperit in camera lor secreta si nu sunt capabili sa faca nici cel mai mic gest de fuga este perfect relevanta pentru felul in care sistemul a fost asimilat chiar pana la nivelul procesarii mentale primare. Reactia de fugi sau lupta, instinctiva in mod firesc, este aici atenuata pana la atrofierea completa. Sistemul a castigat.

Imediat dupa evenimentele din 1989, ca spuma marii care o naste pe Atena Afrodita, a aparut generatia care ar fi trebuit sa faca o revolutie a intregului sistem, sa intoarca tot Universul cu susul in jos si sa puna iarasi societatea noastra in ordine. Generatie care cuprinde pe cei care, la vremea respectiva, erau cumva constienti de cele din jurul lor dar inca dispusi si capabili sa accepte noi mentalitati si influente.

Foto pionier cu portret Ceausescu - Generatie cu tupeuFoto: Agenda.ro

Sa zicem, elevi si studenti la acea vreme, cam asta ar fi zona respectiva, cei care acum au intre 30 si 40 de ani. Adica, fix cei care, acum, au posibilitatea sa aiba un impact, sa ia decizii, sa faca sa se intample lucrurile. Din pacate insa, nu fac si nu au facut mare branza. De ce? Pentru ca, fara voia sau dorinta lor, sistemul a fost si inca este prezent adanc in aceasta generatie. Ei au vazut ce se poate intampla daca nu urmezi regulile, stiu ca lucrurile pot sa iasa foarte foarte rau, stiu ca daca nu te descurci iti va fi foarte greu. Si-au vazut parintii tremurand de teama si plecandu-se in fata sistemului, au trait primele lor experiente sociale in acelasi fel.

Si marea lor desprindere, din pacate, nu a fost reprezentata decat de cativa ani mai sturlubatici, prin anii de facultate, poate, dupa care au revenit, mai mult sau mai putin, la conformismul dobandit inca din primii 7 ani de viata, cei de acasa. Unii au reusit sa se deschida dar sunt prea putini si fara impact real asupra socialului – din pacate.

Cei mai multi, cei care acum ar fi trebuit sa fie in varf, s-au multumit sa se descurce in continuare, sa stea cuminti in rand, sa nu iasa in fata. Cine face asta, risca prea mult – risca sa-si piarda bruma de siguranta materiala si sociala la care a muncit atatia ani. La ce bun? Da, ei stiu ca o pot face – dar nu au curaj s-o faca, le este prea teama de consecinte. Si daca ceilalti n-o fac, ei de ce sa riste?

Continuarea cat de curand 😀

Standard