evenimente, muzica

Napalm Death – pe aripi de moarte

Miercuri, 14 septembrie, Napalm Death – parintii (sau nasii, depinde cum vreti sa-i numiti) stilului grindcore ne-au vizitat pentru deja a 3-a oara. Putine mai sunt de spus despre acesta trupa ce a depasit cum mult stadiul de legenda pentru iubitorii genurilor de rock extrem. Sa le luam insa pe rand.

Napalm Death pe aripi de moarteSala: Clubul Wings, un mai vechi prieten al nostru, a fost de data aceasta gazda concertului din Bucuresti al trupei. Fata de ultima vizita clubul a fost usor renovat si de data aceasta s-a dovedit mai primitor. A contat ce-i drept si numarul relativ redus al celor prezenti, in jur de 3-400 de persoane, dar per total conditiile au fost chiar bune. Preturile la bar sunt chiar decente, in rest clubul are intradevar un stil propriu.

Nu am apreciat insa deloc intarzierea, Napalm Death au urcat pe scena cu mai bine de o ora intarziere.

Un avantaj al acestui gen de club este ca ai parte de-un contact direct cu membrii trupelor de pe scena, daca esti la locul si momentul potrivit, neexistand o intrare separata pentrru artisti. Asa se face ca am dat nas in nas cu basistul Shane Embury care tocmai intra Winking smile.

Sunet: Ca la orice concert, sunetul face parte din seria elementelor care fac sau darama un eveniment. Experienta de cele mai multe ori subiectiva, de acesta data cred ca majoritatea au fost de acord ca am avut parte de-o sonorizare decenta spre foarte buna, mai ales dupa ce trupa principala a urcat pe scena. Am incercat sa stau in mai multe zone din sala si urechile mele au fost mai mult decat multumite Winking smile

Trupe de deschidere: Pot spune ca Miercuri seara am avut parte de ceva mai mult decat de-un simplu concert, a fost un mini-festival de rock extrem. Trupele romanesti care au avut onoarea de a deschide concertul Napalm Death au fost, in ordine: Negative Core, Spiritual Ravishment si Lost Society.

Foarte pe scurt, am apreciat din plin primele doua trupe, in special Negative Core. Au un sunet matur, “plin”, o prezenta activa pe scena si nu putini fani, dupa reactia publicului. Piesele de pe albumul Spread the Disease suna bine spre foarte bine. De remarcat dedicarea vocalului Filip BRUNET care atunci cand ataca pasajele mai intense se inroseste tot dar nu slabeste nici o clipa ritmul. Spiritual Ravishment au placut printr-o comunicare foarte buna cu publicul si printr-o atmosfera in general calda si foarte destinsa. Cu un album deja lansat in 2010 – Children of The Atom – trupa a dat dovada de un stil bine legat, dur si rapid. Baietii s-au simtit bine pe scena si au transmis excelent asta inspre sala. Simpatic a fost momentul in care Andrei Bejusca a aparut pe scena cu o masca de porc pe fata – am apreciat momentul Open-mouthed smile. Ca si bonus, baietii din trupa stiu sa fie foarte simpatici si in afara scenei. Am avut placerea sa schimbam cateva vorbe dupa concertul lor si s-au dovedit o gasca foarte placuta. Imi pare rau ca n-am putut sa gust din palinca lor, din motive de sofat – poate cu alta ocazie am sa fiu mai norocos Smile.

Lost Society din pacate nu prea au avut mare legatura cu aceasta seara. Cu un stil mult diferit si fiind o trupa inca imatura si nelegata, cantarea din deschiderea Napalm Death nu le-a facut deloc o imagine prea buna. Pacat, m-as fi asteptat la ceva mai mult de la o trupa romaneasca ce deschide scena pentru o atat de mare legenda grindcore.

Concertul: Intr-un final, dupa o absenta de doi ani pe scena rock din Romania, Napalm Death au urcat pe scena in urletele celor prezenti. Fara nici o introducere, au atacat direct cu Downbeat Clique si au deschis o lunga lista de lovituri muzicale. Sunetul, binecunoscut de cei prezenti, rapid, brutal (foarte) si foarte incarcat a umplut instantaneu sala de concert din Wings. A urmat o foarte scurta prezentare si un melanj de piese vechi si noi, parcurgand o perioada de 30 de ani de istorie a rockului dur. Printre primii si cei mai cunoscuti membrii ai curentului death-metal si grindcore, britanicii de la Napalm Death au cu adevarat statutul de membrii fondatori ai acestui gen muzical. Actualii membrii: Mark Greenway – vocals, Shane Embury – bas, Mitch Harris – chitara, voce si Danny Herrera – tobe, desi nici unul dintre nefiind mebru fondator al trupei, au preluat si dus mai departe cu brio atat stilul cat si mesajul trupei.

Napalm Death este o trupa puternic implicata social, militand atat anti-politic cat si anti-razboi si anti-religie. Nu au uitat de acesta nici in timpul concertului, nelipsind indemnurile catre implicare sociala si gandire libera, neingradita. Este interesant sa vezi o trupa atat de brutala in exprimarea muzicala tinand un discurs despre influenta negativa a religiei, a politicului sau despre prostia reprezentata de curentul neo-nazist (prin aceasta fiind introdusa si piesa Nazi Punks Fuck Off, binecunoscuta preluare dupa trupa Dead Kennedys).

Per total, comunicarea cu publicul a fost insa destul de slaba, argumentul mentionat de catre Mark Greenway fiind ca din cauza castilor nu aude ce i se spune din sala. In afara de scurtele descrieri ale pieselor, in care se mentiona albumul si anul aparitiei, si scurtele mesaje militante, alte interactiuni nu prea au existat. Baietii si-au facut foarte bine treaba dar cam atat. Oricum ar fi insa, energia lui Mark Greenway este completamente incredibila. Cu un stil de iepuras Duracell in versiune punk-metal, combinata cu o voce extrem de guturala, prezenta lui pe scena este pur si simplu exploziva. Si culmea, toata aceasta energie este aproape total compensata de prezenta complet apatica a lui Shane Embury, care nu se misca aproape deloc. Insa recupereaza din plin prin atacurile brutale mijlocite de basul din dotare. Foarte placut se impletea in acest melanj vocea lui Mitch Harris, usor ajutata de sintetizator dar cu un efect foarte impresionant.

Dupa deja clasicele When All Is Said and Done, The Code Is Red si On the Brink of Extinction, momentul cand s-a ajuns la Scum a fost de departe cel mai intens al serii. Zona de mosh-pit a fost rapid aglomerata si un iures de trupuri si plete s-a pus intr-o miscare ametitoare. Am remarcat insa cu bucurie un stil foarte decent si civilizat – in ciuda agresivitatii dansului si a cantitatilor nu mici de alcool consumate, nu a fost nici un moment de agresiune reala – volutara sau nu. De cate ori cineva cadea era imediat ridicat iar cei de pe margine nu au fost deloc afectati. Este drept ca a ajutat si spatiul larg avut la dispozitie dar in principal este vorba de bun simt si civilizatie. De apreciat. Au fost si cateva incercari de crowd-surfing dar nu foarte reusite.

Bis-ul a fost din pacate foarte scurt si aproape greu de observat. Dupa o remarca a lui Mark Greenway, in care ne spunea ca asta ar fi momentul in care ei de obicei isi iau talpasita de pe scena dar ca acum, pentru ca tot nu au unde sa se duca, mai stau sa mai cante, au reluat imediat concertul cu cele doua piese de final: Suffer the Children si Silence Is Defening. Finalul a fost realizat tot de catre Mark, care a ramas o buna bucata de timp sa salute fanii din fata scenei si sa schimbe strangeri de mana cu cei mai multi dintre ei.

Per total, un concert pe masura promisiunii: brutal, acid, dur, rapid, intens, greu, alert – dar memorabil, cu atat mai mult. Napalm Death inca stiu ce inseamna grindcore Winking smile.

Lista de piese:

01. Downbeat Clique
02. Strong-Arm
03. Unchallenged Hate
04. Continuing War on Stupidity
05. Next on the List
06. When All Is Said and Done
07. Lucid Fairytale
08. Social Sterility
09. Life and Limb
10. Lowlife (Cryptic Slaughter Cover)
11. The Code Is Red… Long Live the Code
12. Mentally Murdered
13. On the Brink of Extinction
14. Conform (Siege Cover)
15. Scum
16. Life?
17. Control
18. M.A.D. (Cryptic Slaughter Cover)
19. You Suffer
20. Nazi Punks Fuck Off (Dead Kennedys Cover)
21. Suffer the Children
22. Silence Is Defening

Articol publicat pe RockStage.ro

Reclame
Standard
evenimente, muzica

despre cluburi, concerte si evenimente

In ultima perioada concertele de club au devenit si la noi un curent important. Cum nu ne permite locatia geografica sa avem parte numai de concerte in aer liber, iar locatia economica nu ne permite sa avem numai concerte de anvergura, rezulta ca multe dintre concerte se intampla in spatii inchise, de cele mai multe ori care functioneaza ca si club, nu neaparat spatiu dedicat concertelor.

Exista cateva spatii de acest gen care chiar au devenit simbol al unei seri reusite si care au adunat deja in portofoliu multe nume importante si multe evenimente memorabile. Nu pot sa nu-i dau ca exemplu pe cei de la The Silver Church care, asa cum am mai spus, sunt, pentru mine cel putin, un etalon pozitiv in organizarea de evenimente de club. Exista insa si alte cluburi, din pacate multe dintre ele nu au inteles prea bine care sunt conditiile unei evolutii ca cea a TSC. Unul dintre aceste cluburi este Wings Club (da, stiu ca e ciudat site-ul dar … asta este site-ul lor oficial, pe bune :|), pe care l-am vizitat de curand, cu ocazia concertului din 29 Mai al celor de la Alternosfera.

Desi concertul a fost superb, meritul a fost numai si numai al trupei. Locatia insa … a fost mult prea mult sub asteptari si mai ales sub cerinte. Pacat, acest concert putea fi cu mult mai puternic resimtit daca ar fi avut parte de o locatie mai potrivita – sau aceeasi dar in alte conditii. De ce spun insa asta? Pentru ca, in ciuda dorintei de prezenta pe scena evenimentelor bucurestene, clubul Wings mai are mult de crescut pana sa ofere o locatie potrivita unor concerte de anvergura. In acea sala nu pot incapea, in conditii decente, mai mult de 2-300 de oameni. Iar la Alternosfera au fost lejer peste 500, daca nu chiar 600 de oameni. Infernal de cald, de mult fum, de aglomerat. Am fost la multe concerte dar ca experienta a salii, Wings este cea mai proasta de pana acum. Pur si simplu nu te poti astepta ca niste aparate de aer conditionat de uz casnic, indiferent de numarul lor, sa faca fata unei sali atat de mari si cu atat de multi oameni. Legile fizicii o interzic – si cred ca si unele legi ale oamenilor ar face face asta, dar ar fi aplicate corect. Pacat pentru ca sala in sine este generoasa, fiind foarte inalta si destul de spatioasa. Este de inteles ca investitiile mari nu se fac usor si ca este nevoie de o perioada de crestere – dar se poate fara mari eforturi compensa cu o limitare a numarului de bilete vandute. Am primit recomandari faine cu privire la acelasi club – dar toate au venit in urma unor concerte de o anvergura mai mica – desi este usor de tras concluzia, nu?

Mai mult, de parca nu erau de ajuns caldura si fumul, instalatia de lumini a scenei este sublima dar ori lipseste – nu a existat decat un singur proiector, si acela slab, orientat catre scena – ori este complet ilogic indreptata catre sala. Cu mult inainte sa urce Alternosfera pe scena aveam deja dureri de ochi si nu eram singurul – pe scena se aflau 3 stroboscoape (ce noroc ca al 4-lea era defect), 2 proiectoare mari si cateva benzi de LED-uri ultraluminoase toate orientate catre sala :|. Foarte faina ideea cu benzile de LED-uri care sugereaza o pista de decolare (clubul se numeste Wings ;)) dar ii doresc celui care a proiectat acest sistem de lumini sa petreaca intr-o seara de concert macar 2-3 ore undeva in fata scenei – poate asa va intelege ce si cum trebuie facut. Asa cum stau acum lucrurile, cu siguranta nu s-a uitat nici macar odata din sala catre scena. Este dureros de gresit gandita. Ca sa nu mai spun ca daca esti fotograf si vrei sa faci cateva poze trupei de pe scena, optiunile iti sunt drastic limitate. In afara de cateva cadre cu siluetele mebrilor (faine, este drept) nu prea ai ce scoate fara flash – ceea ce este trist rau.

Si ca tortul sa fie complet, nici sonorizarea nu este deloc stralucita. Au fost momente in care m-am uitat, chiorat de lumina si cu efort, sa vad daca exista sau nu si un tobosar – desi exagerez putin, era nevoie sa fac asta pentru ca de auzit, nu prea se auzea. Basul le-a cam lipsit. Inteleg ca la alte concerte au avut sonorizare chiar buna – deci probabil este o problema de reglaje dar oricum ar fi, nu era vina noastra. Imi pare foarte rau ca trebuie sa spun asta dar clubul Wingsin actuala forma, este de nerecomandat pentru o seara de concert. Sper sincer sa-si corecteze aceste neajunsuri. Sau macar sa si le asume in mod corect si decent si sa limiteze numarul de bilete vandute – ar fi un mare pas inainte catre o experienta placuta in clubul lor (care chiar este posibila), chiar si cu resurse mai putine investite. Numa’ zic.

A cam venit vremea sa intelegem cu totii ca nu mai merge si asa. Si ca odata castigata o reputatie proasta, te costa mult mai mult timp si bani sa revii la sentimente mai bune din partea propriului public. A venit vremea sa intelegem ca solutiile rapide si ieftine fac mai mult rau decat bine. Si ca o afacere corecta si durabila nu se face dand tunuri. Asta include si cluburile care vor sa devina destinatii favorite pentru publicul romanesc. As fi apreciat enorm un concert cu casa inchisa, intr-o sala in care sa poti respira – nu zic sa ai loc cat sa-ntorci tractorul, dar macar sa poti respira in voie. In Wings n-a fost cazul, din pacate. Poate ca vor invata in timp dar pana atunci, nu prea ma vad revenind pe la ei.

Standard
evenimente, muzica

cronica de concert – Alternosfera, Virgula si de la capat

Una din cele mai rar prezente trupe romanesti este fara nici un dubiu Alternosfera. Atat de rar se lasa vazuti in concertele bucurestene incat orice aparitie a lor pe un afis inseamna un singur lucru – acest eveniment nu trebuie ratat. Si nu degeaba incep cu asa de mult entuziasm 😉

Afis concert AlternosferaDesi prima lor piesa promovata inca imi este asociata cu postul TV Atomic, mai putin cunoscut pentru muzica de calitate si mai mult pentru comercial, Alternosfera, trupa fondata in 1998, au ramas si mai ales au crescut mult in listele de preferinta ale ascultatorilor de rock alternativ de pe ale noastre meleaguri. Dupa doua albume – Orasul 511 si Visatori cu ochi de plumb – si un EP – Flori din Groapa marianelor – cei 5 membrii ne arata ca inca stiu muzica – si de cea mai buna calitate.

Cu un nou album gata de lansare, Alternosfera este in fine prezenta si aproape de noi, fiind aflata in plin turneu de promovare – Virgula Tour, asa cum si-au denumit turneul, strabate mai toata tara. Virgula, aceasta fiind denumirea noului lor album – ciudat sau diferit? In ceea ce-i priveste, este doar diferit – iar asta nu face decat sa le prinda bine 😉

Duminica 29 Mai, in sala de concerte a clubului Wings, trupa a revenit in Bucuresti pentru promovarea noului album. Parte din turneul sus-mentionat, seara a avut parte si de nu mai putin de trei trupe in deschidere. Desi din punct de vedere termic nu era deloc necesar, au incalzit atmosfera, in ordine, cei de la: Band for Rent,  Toy Machines si MAT. Toate cele trei trupe au facut ceea ce trebuiau sa faca – au pregatit publicul pentru evenimentul principal, fara sa exceleze in vreun fel. Dar au sunat bine, fiecare in alt stil si au reusit sa multumesca mai toata lumea prezenta – bravo lor.

Cand intr-un final foarte intarziat – adica dupa ora 22.00 – cei de la Alternosfera au urcat pe scena, atmosfera era cat se poate de literal innabusitoare. Caldura din sala era destul de mult peste limita de confort – dar chiar si in aceste conditii, sala a explodat la primele acorduri ale trupei. Superba reactia publicului, mai ales avand in vedere conditiile climatice. De la primul pana la ultimul acord s-a cantat, s-a dansat, s-a urlat in mod continuu. Foarte multe cupluri imbratisate in sala, semn ca romantismul celor de la Alternosfera este bine primit – si asteptat – de publicul bucurestean.

Lista de piese a inclus Avion, 511, Wamintirile, Flori de Mai, Drumuri de noroi, Vreau sa-mi dai, Femeia nordica, Spune-mi, Ne uneste ne desparte, Ploile nu vin, Visator cu plumb in ochi, Muta, toate intr-o desfasurare rapida si plina de forta. Desi abia ajunsi in Bucuresti dupa un alt concert greu, sustinut cu o seara inainte in Iasi, cei 5 au aratat ca pe langa talent au si foarte multa rezistenta. Marcel Bostan, vocalul trupei, ne-a avertizat/rugat dupa cateva piese ca are nevoie de noi si de vocea noastra pentru a putea termina concertul, avand vocea – zice el – ragusita in urma concertului din Iasi. Ambele rugaminti au fost inutile – sala oricum a cantat integral fiecare piesa veche, ba chiar si pe cele noi in mare parte – iar vocea i-a fost la inaltime pe toata durata concertului.

In afara timpului relativ scurt – desi, sincer, cred ca doar subiectiv a fost un concert prea scurt, in realitate au cantat mai bine de-o ora – chiar nu pot sa le reprosez absolut nimic. A fost un concert complet. Poate ca era mai bine daca ar fi comunicat mai mult cu sala intre piese desi, pe de alta parte, nu prea au avut nevoie de nici un fel de prezentare. Sunetul lor este atat de plin, atat de bogat incat ne-a captivat cu fiecare vers. Combinatia de voce si clape – Marcel Bostan, pe de-o parte, si clape si chitara – Marin Nicoara, pe de alta parte, aduc un mare plus si un specific aparte atat de sunet cat si de dinamica a scenei. Asta ca sa nu mai mentionez cat de placut suna vocea lui Marcel imbogatita de accentul sau basarabean, absolut savuros – personal cred ca aduce mult farmec trupei prin acest specific.

Pana la final au arata ca sunt un fel de semizei – desi era o caldura infernala in sala, au cantat impecabil pana la capat ba chiar ne-au facut cadou si doua piese la bisFlori de Mai si o reluare a piesei Wamintirile. Am plecat fara glas si plini de bucurie – asteptarea a meritat, asa cum stiam de fapt ca va fi. Alternosfera este cu adevarat o trupa mare si au implinit cu brio potentialul pe care l-au aratat inainte de primul lor album.

Chapeau. Revin si repet – Alternosfera sunt de nota 11+ in concert – mergeti sa-i vedeti, chiar si in Wings daca nu aveti alta ocazie. Merita 😉

Articol publicat pe RockStage.ro

Standard