Atentie mare ce alegeri faceti. Altfel, drumul catre cariera mult visata va poate duce acolo unde nu va asteptati ;).
Arhive pe etichete: corporatii
viata de angajat la CGS Romania sau viata de caine?
Prin peregrinarile internautice am dat peste o poveste absolut fascinanta, daca n-ar fi cutremuratoare in esenta ei. N-am sa reiau povestea in amanunt, gasiti detalii la autorul initial: partea intai aici si partea a doua aici.
Foarte pe scurt: este descrisa in mod halucinant povestea unui conflict de munca, generat se pare de catre angajator – in cazul de fata CGS Romania – si un angajat. Domnilor, oricat de proasta ar fi fost calitatea muncii respectivului angajat si oricat de proasta atitudinea lui fata de munca si/sau companie si/sau colegi, nu exista nici o justificare pentru un astfel de comportament al unui angajator, persoana juridica, fata de un angajat. Nu exista nici o scuza. Va rog cititi detaliile si, mai ales, comentariile de la cele doua articole. Sunt absolut incredibile intr-o lume speram normala si, mai rau decat atat, imaginea creata este mult mai negativa decat povestea initiala in sine. CGS Romania este un angajator atat de rau incat a aparut un blog al angajatilor si fostilor angajati nemultumiti de aceasta firma: http://cgsbrasov.wordpress.com/. Absolut de necrezut ca exista asa ceva. Mai grav, se pare ca nu-s deloc unici.
Iar povestea asta vine la numai doua zile dupa ce am vizionat documentarul The Corporation. Un documentar pe care il recomand cu multa caldura, prezinta excelent un punct de vedere foarte pertinent asupra conceptului denumit corporatie. Si este gratuit, il puteti descarca direct de pe site-ul documentarului. Recomand sa vedeti si interviul cu autorul, face parte din acelasi pachet.
Pe scurt, documentarul prezinta conceptul de corporatie ca fiind o persoana – adica preia exact modul cum este considerata o corporatie in legislatia SUA, datorita careia corporatiile au beneficiat de foarte multe drepturi care initial nu le putea fi acordate. Pornind de la aceasta premisa si aplicand un set de diagnostice psihologice, reiese clar ca o corporatie este, prin insasi esenta acesteia, o persoana psihopata. Va invit sa urmariti documentarul pentru a intelege mai bine demonstratia, chiar se aplica in mod evident. Concluzica este destul de clara: o corporatie va face tot atat de multe pe cat poate scapa fara a fi prinsa, singurul ei obiectiv fiind maximizarea profitului. Nu conteaza prin ce metode, atata vreme cat acestea pot fi aplicate iar la final rata de profitabilitate creste.
Pai, se aplica cele de mai sus in cazul CGS Romania? As spune ca este un exemplu perfect, CGS Romania fiind dealtfel filiala locala, outsourcing de call-center, pentru o corporatie fix din SUA. Iata cum avem si un studiu de caz. Din pacate.
Trageti singuri concluziile dar daca aveti vreodata oportunitatea de a lucra cu sau pentru CGS Romania, as spune sa va ganditi de 3 ori. Sau mai bine de 4. Si mai bine, n-o faceti deloc – nu merita sa va bateti capul.
Credit foto: Neil Kelly
Actualizare: Se pare ca respectivul angajat, dintr-un motiv sau altul (ori a ajuns la o intelegere cu CGS Romania ori acestia au gasit o modalitate de constrangere foarte eficienta) a gasit de cuviinta sa-si retraga afirmatiile. Internetul insa este un spatiu viu si, deocamdata, greu de controlat. Prin urmare, tot ceea ce s-a scris pe tema de mai sus, atat articolele initiale cat si, mai ales, comentariile cu privire la subiect pot fi regasite integral aici. Poate domnii de la CGS Romania invata ca nu poti sa controlezi chiar pe oricine si ca unele fapte ajung si publice.
spor la munca
Lasa-i sa te sinucida!
de Patrick Andre de Hillerin
„Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat…
Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana… Ei, iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara? Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da’ ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri…
Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez.
Ce sa caut?
„Pachet salarial atragator”, „lucrul intr-o echipa tanara si dinamica”, „mediu creativ”, „posibilitatea unei cariere stralucitoare”? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate…
Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da’ platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala…
Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala…
Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, „flexibil”? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce, atunci?
Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e…
Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential… Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tăi cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna.
Nu, ma, nu, nu fac misto, da’ daca nu-mi zici cat castigi…
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (! si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai?
Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti?
Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de
succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata?
Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da’ habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
–
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: „Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul”.
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.”
Primita pe mail. Si foarte, foarte adevarata.
revolutii si revolutionari
Discutam zilele trecute pe Facebook (va recomand sa vedeti clipul cu George Carlin 😉 ) cu un prieten care ma considera visator in acel context. Nu contest afirmatia lui, poate asa este. Dar in acelasi timp, cred ca este poate cel mai bun moment in care avem nevoie de visatori. Pentru ca ei sunt aceia care merg dincolo de aparenta.
Vorbeam noi acolo despre teoria conspiratiei si faptul ca am ajuns toti sa fim jucarii prinse in schema marilor papusari care ne conduc. Asta afirma el si nu numai el. Ba chiar tind sa-i dau dreptate asupra starii de fapt, in cele mai multe cazuri chiar asa este. Ceea ce contest este cauzalitatea acestui prezent. Dar sa le luam pe rand.
Situatia prezentata in clip si dezbatuta de noi se refera la consumerism, lipsa de educatia sau proasta calitate a acesteia, lipsa de implicare si de participare reala a membrilor societatii. Pana aici este totul cat se poate de cunoscut, nu-i asa? Descrierea ni se aplica atat de bine incat parca vine de la un clarvazator 😛 Numai ca in clip se discuta despre SUA nu despre Romania. Interesant ca si ei, cea mai puternica natiune, se plang de aceleasi probleme ca si noi. Si nu de ieri de azi. Hmmm, poate e ceva aici nu?
notele lui Vulupe 