cu bicla, evenimente

joaca de-a Mos Craciun – pe biciclete

Cum arata un oras luat pe sus de-o gasca de Mosi Craciuni pedaland prin zapada? Cu intrebarea asta in minte am luat-o din loc astazi de acasa, la -6 grade si pe un firav inceput de fulguiala. Habar n-am avut ce ma astepta.

Evident ca am profitat de tura prin centrul Clujului si am facut o oprire scurta si la Targusorul casei, la Casa Tiff. Ne-a cinstit Soni c-un bab gulyas de zile mari, facut proaspat la ceaun, c-o muratura zemoasa alaturi de-am lins blidele. Zau.

Cu burta potrivita de-amu caci deh, doara Mos Craciun fara burta nu s-a mai vazut, echipati in costumatia completa am purces catre locul de intalnire pentru Tura de CicloMos. Chiar si pe drumul de venire am tot fost salutati cu ceva claxoane, flururari de maini si multe zambete dar inca n-a fost nimica fata de ce urma.

Echipa completa a numarat peste 70 de participanti, majoritatea costumati complet in deja traditionalul pachet pentru Mos Craciunii amatori. Sincer, nu m-am asteptat sa vad atat de multi participanti, avand in vedere conditiile meteo: -6 grade in centrul orasului si o ninsoare din ce in ce mai hotarata. La plecare deja eram toti nametiti iar pe sosele incepuse sa se aseze zapada.

Singura dezamagire a fost politia locala care, desi a promis echipaj de suport, la startul turei a cam uitat de eveniment si n-a fost prezenta nici o masina. Am avut insa parte in locul politiei de trei masini de suport, este drept ca civile dar care si-au facut treaba in mod impecabil. Abia astept sa vad pozele facute de catre cei din masini ;).

Per total tura a fost excelenta, s-a mers lent (cu o mica exceptie pe final) si in conditii de deplina siguranta. In ciuda zapezii care deja se depusese pe asfalt n-am avut nici un incident major asa ca pot spune ca a fost o reusita organizatorica.

Ceea ce m-a uimit insa a fost reactia concetatenilor. Am primit, per total, cred ca trei sau patru claxoane de iritare, in conditiile in care, mai ales pe stradutele laterale, am incurcat binisor traficul. Insa aceste evenimente izolate au fost compensate din plin de zeci de alte claxoane de salut, unele chiar in ritm de colinde, de alte zeci de fotografi ad-hoc care s-au oprit sa ne fure o imagine, de multii parinti care aratau copiilor cum trece coloana de Mosi Craciun, de zecile de pietoni care ne-au salutat cu veselie. A fost minunat sa vedem cum, pe masura ce-l traversam, orasul a luat o pauza si s-a bucurat, sincer si deschis, de trecerea noastra. Ho-ho-ho-urile au fost la ordinea zilei si numarul de zambete provocate se numara cu sutele. A fost chiar atat de bine.

Cu siguranta si mai imbucurator de atat a fost obiectivul principal al evenimentului: vizita la Gradinita de copii Nr.65. Situata sus pe deal, in Gruia, intr-o curta spatioasa si plina deja de zapada, gradinita era plina de copii nazdravani si nerabdatori. Le-am implinit, sper, nerabdarea cu o ploaie de cadouri, atat din sponsorizari cat si aduse de catre fiecare dintre participanti. Camera in care ne asteptau copii a fost umpluta de zambete, bucurie, de Mosi Craciuni care s-au amestecat printre copii si de multe multe cadouri. Nu si de prea mult zgomot insa, gradinita nr. 65 are ca specific copii hipoacuzici. Dar lipsa vorbelor a fost compensata din plin de zambete si bucurie. Este minunat sa-i vezi pe copii atat de bucurosi, minunat.

Usurati de cadouri dar incarcati cu bucuria copiilor, dupa o scurta vizita la sediul TV Cluj am incheiat in stil mare un eveniment deja foarte reusit. Ce alta destinatie mai suie pentru un grup de cateva zeci de Mosi Craciun pe bicicleta decat… la mall. Dap, acest bastion al consumerismului, fata-n fata cu auto-suficienta si nesfarsita libertate a bicicletei. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu numai ca n-am suprins la intrare dar am si primit permisiunea sa traversam intregul stabiliment alaturi de dragele noastre biciclete.

Ei bine, asa ceva chiar nu vezi prea des – un sir de zeci de biciclete, insotite de Mosi Craciun in costumatie completa, traversand de la un capat la altul un intreg mall. Expresia priceless este cea mai potrivita, sincer nu am alt termen de comparatie mai bun. Dealtfel tot cu acelasi termen as descrie si reactia multor dintre cei cu care ne-am intersectat. Din fericire, surpriza initiala s-a transformat, de fiecare data, in zambete si veselie.

A fost o zi minunata si care m-a adus mult mai repede decat ma gandeam in spiritul sarbatorilor. Iar Clujul a fost un oras minunat de primitor pentru acest eveniment. Inca nu-mi ies din minte multitudinea de claxoane, salutari din mana si sutele de zambete cu care am fost intampinati. Asta a creat o incredibil de placuta stare de bine.

Multam Cluj pentru primire. Multam Clujul Pedaleaza pentru organizare. Traseul complet aici: http://runkeeper.com/user/vulupe/activity/135431543.

Nota bene: pe viitor, manusile de iarna serioase sunt obligatorii. M-am increzut in manusile de bicla (care sunt, culmea, pentru vreme rece) si n-am luat cu mine manusile de ski. Mare noroc am avut insa ca am pus in rucsac si o pereche de manusi din polar, subtiri e drept dar care impreuna cu primele si-au facut treaba onorabil. Altfel as fi avut o pereche de maini tare degerate la acest moment :P.

evenimente, ganduri

despre cadouri de Craciun

Una din primele amintiri legate de Craciun este legata de o confuzie foarte grava, din fericire rezolvata cu succes. Se intampla la prima vizita oficiala a lui Mos Craciun, in vremea cand acesta era inca un personaj real pentru mine. Evident ca bucuria nu ne-a lasat loc si pentru Mos Ene, asa ca tarziu in noapte am adormit iepureste, asteptand marele eveniment, deja anuntat de parinti. Toate bune si frumoase, Mosul a venit si bucuria nici ca putea fi mai mare. Pana cand am ajuns langa bradul de Craciun, sub care erau, evident frumos asezate in jurul Mosului, cadourile. Toate bune numai ca unul dintre cadouri semana ingrozitor de mult cu o masina de cusut in miniatura (deci de jucarie, deci un cadou de Craciun). Problema era ca in familie suntem doi baieti, nicidecum vreo fata. Si cumva eram convins ca acela era cadoul adresat mie.

Nu va pot povesti ce dramatic a fost momentul in care am realizat CONFUZIA. Era clar, Mosul a gresit destinatarul si cadoul vreunei fetite oarecare m-a gasit pe mine. Tocmai pe mine. „Nuuuu” era tot ce-mi trecea prin cap. Duse pe copca au fost si bucuria Craciunului si emotia asteptarii lui Mos Craciun, in balarii si recitarea poeziei, tot. Eu nu ma gandeam decat la destinatia cadoului, ce sa ma fac eu cu o masina de cusut. Ce?!

Finalul, evident dramatic, a venit odata cu oferirea cadourilor. Cu groaza am asteptat clipa cand Mosul s-a intins spre mult temuta cutie, cu clasica intrebare: „Oare ce avem noi aici pentru Marian?!” Mie aproape ca imi venea sa plang de ciuda, desi am tacut malc.

Spre marea (si placuta) mea surprindere am descoperit ca eroarea mi se datora numai mie. In cutie se afla un tanc teleghidat, o minunatie de jucarie ce mi-a bucurat multe ore ale copilariei mele razboinice. Numai oboseala si emotia mea au transformat antenele, senilele si turela in ace de cusut si alte accesorii mult prea feminine la acea varsta. Din fericire, totul e bine cand se termina cu bine.

Dintre toate cadourile de Craciun acesta este cel care mi s-a intiparit cel mai bine in amintire. Acesta este momentul la care ma intorc cel mai adesea atunci cand doresc sa-mi reamintesc caldura Craciunului si bucuria unui cadou primit din tot sufletul.

Mai tarziu, pe masura ce anii s-au mai adunat, cadourile si-au pierdut din stralucire. Au inceput mult prea obisnuitele cadouri „utile”: camasi, pulovere, tricouri si asa mai departe. Apoi, cand varsta era deja potrivita, eternele – setul de spuma de ras, after-shave si deodorant pentru domni. Le recunoasteti, cred, se gasesc in orice magazin si sunt solutia „ideala” pentru a „rezolva problema” cadourilor de Craciun. Mai frumos ar fi sa alegem cadouri pentru barbati care sa le placa si sa le aduca o bucurie, nu credeti? La fel si in cazul doamnelor, unde toti stim de trusele de farduri „gata ambalate” sau cele cu aer mai familial, setul de cozonac si eventual o sticla de vin. Asta ca sa-i impacam pe amandoi dintr-o singura lovitura. Credeti-ma, ele ar aprecia mai mult daca ar primi cadouri pentru femei alese in functie de preferintele si necesitatile lor.

Si mai tarziu, cu mult mai relevanta a devenit aglomeratia urbana din preajma sarbatorilor. Pe ultima suta de metri toata lumea alearga disperata pentru a cumpara cadouri – „prea putin timp”, se spune, pentru a mai cauta si alege cadoul potrivit pentru cei dragi.

Numai ca, din pacate, aceste „cadouri” nu vor aduce niciodata nimic mai mult decat un amabil „multumesc” si-un zambet de complezenta. Cam atat. Vor disparea din amintire la fel de repede pe cat a durat „alegerea” lor din raftul magazinului aflat cel mai in drum.

Si totusi, poate nu asta ne dorim sa primim, nu-i asa? Poate, la fel, si cei de langa noi isi doresc sa primeasca un cadou din suflet, nu unul cumparat de la „automatele de cadouri”. Poate, anul acesta, ne vom gandi de doua ori inainte sa amanam pe ultima suta de metri cadourile pentru cei dragi. Poate ne amintim sa daruim un zambet, o amintire calda, nu doar un simplu pachet. Poate putem sa transformam „corvoada cadourilor” intr-o placuta re/descoperire a celor dragi. Si de ce nu, un magazin pentru cadouri de Craciun online ne poate ajuta.

Poate ;).

Nota – acest articol face parte din campania „Traieste spiritul Craciunului” de promovare a magazinului de cadouri online: ILux.ro. Campania incearca sa readuca in atentie placerea oferirii de cadouri personalizate, combatand clasicele cadouri „la pachet”.

ca-n viata, cu bicla, ganduri

de la stana

Cu destule injuraturi (asumate) scriam zilele trecute pe twitter si facebook mesajul de mai jos. Contextul fiind parcurgerea distantei dintre P-ta Victoriei si Universitate, la ora 12 si un pic, crosetand efectiv printr-o coloana continua de masini. Da, stiu, exista o explicatie. Ba chiar mai multe. Asa este, perfect adevarat. Dar totusi, an de an avem parte de exact aceleasi explicatii, cel mult cu mici variatiuni pe aceeasi tema. Si ce facem? Nimic. Absolut nimic.

Continuă lectura →

muzica

primeneste-ti gazda casa

Mai sunt cateva zile si voi ajunge iarasi in locurile care-mi sunt, poate, cele mai dragi mie din tara asta mare si frumoasa. Si anume, ceva mai sus de Tara Motilor (asa cum bine precizeaza Adrian), Maramuresul nostru mandru. Caci oameni ca acolo zau ca n-am intalnit, caldura ca in casele gazdoaielor si gazdoilor moroseni nici in alta parte n-am simtit. Au un fel al lor de a te intampina si binecuvanta de nu simti nici o clipa ca esti cumva doar un turist trecator. Inca de la prima binete, intelegi ca esti primit acolo ca un musafir drag si nu ca un zburator ce nu-l vei mai sti a doua zi.

Ducu Bertzi – Primeneste-ti gazda casa

Desi nu am fost de multe ori pe acolo, de fiecare data insa m-au facut sa-mi doresc sa nu mai plec ori sa ma intorc cat de curand. Si inca am o datorie de mers la coasa, promisa inca de prima oara cand am primit caldura acelor oameni. Datorie ce ma arde tare sa o onorez cat de curand. Mult n-a mai fi, doar cateva luni si ma voi achita cu mare drag de aceasta povara. Pana atunci insa, peste putina vreme am sa ajung iar in chiar inima Maramuresului si am sa ma bucur si am sa ma incarc cu bun simt si omenie, cu prietenie si respect. Si la asta, firesc va fi sa am alatur pe cei mai buni dintre prieteni, dimpreuna cu un pahar de horinca asa cum numai morosenii stiu face.

Sarbatori Fericite Maramures, ne vedem curand 😉

Ducu Bertzi – Primeneste-ti gazda casa

Primeneste-ti gazda casa,

umple vadra, pune masa,

fa poteca prin gradina

si-n pridvor tine lumina,

ca venim de multisor,

drumul nu ne-a fost usor,

tot prin viscol, tot prin gloata,

ziua toata, noaptea toata,

gerul iernii ne-a patruns

dar de-ajuns tot am ajuns,

sa-ti cantam, sa-ti colindam,

vestea Nasterii sa-ti dam

sa te bucuri, sa te-nchini,

de belsug pentru gradini,

de mioare prin ponoare,

de credinta si de soare,

de noroc la iarmaroc,

de copii pe langa foc.

ca-n viata, evenimente

aho, aho, copii si frati

Au inceput sarbatorile de iarna, au inceput colindele, a inceput acea parte din an in care multi prind curaj sa arate ce simt, sa se bucure de cei din jur si sa-i bucure, sa arate lumii ca sunt Romani. Astazi am vazut pe strada primele datini, undeva prin centru iesisera flacaii cu capra. Asta m-a facut sa ma gandesc la brezaia copilariei mele, un amestec de teama si curiozitate, de retinere si fascinatie, toate adunate in sunetul strident al talangilor purtate de mastile dansatoare.

Si mi-am adus aminte de colindatul pe care l-am urmat cu sfintenie an de an, pana spre adolescenta. A fost mereu una din cele mai vesele perioade din an si desi recompensa primita nu-mi era deloc neplacuta, cel mai mult ma bucurau zambetele si bucuria cu care, ghindoc fiind, eram primit in casele oamenilor. La inceput cat inca eram copil erau casele cunoscutilor si prietenilor de familie, apoi din ce in ce in mai des pe la vecini si straini. Care straini incetau a mai fi asa din momentul in care ne deschideau usa 😛

Apoi, in anii de liceu, am avut marele noroc sa avem in gasca un elev la teologie – nu va spun ce chefuri am tras impreuna 😛 Dar in acelasi timp a reusit sa ne ordoneze cat de cat si sa faca din noi un grup chiar decent de colindatori. Cu rezultate fericite de ambele parti 😀 Grup cu care am reusit una din ele mai bune poante facute alor mei parinti. Intr-o dimineata de Ajun, undeva in jur de ora 5, toti pas pas am intrat frumusel in casa parintilor mei si ne-am furisat pana la usa dormitorului lor. Moment in care, dupa o numaratoare soaptita, am inceput a canta cu mare drag si tragere de inima Buna dimineata la Mos Ajun. Nu mai are sens, cred, sa va spun ca volumul cantarii a fost deosebit de elevat 😛 Credeti ca va imaginati reactia? Nu, nu aveti nici o sansa. Asa ceva trebuie incercat cu resurse proprii, povestea nu ar putea dezvalui privirea suprinsa-bucuroasa-adormita-mirata-fericita a mamei mele iesind din dormitor complet buimaca si intrebatoare 😀 Dar spre cinstea ei si-a revenit repede si chiar a fost in stare sa ne ofere darurile ce ni se cuveneau.

Ei si cu asa amintiri in suflet, citesc un plan frumos al unor copii faini, care vor sa adune lumea #lacolindat. Eu spun ca asa ocazie nu merita ratata asa ca Duminica, 20.12.2009, la ora 17:00 ne vedem la metrou Titan pentru o tura de colinde si de copilarie. Pentru ca viata nu e facuta numai pentru griji si probleme ci si pentru zambete si datini, pentru suflete calde si urari de bine. Nu avem traseu, nu avem un plan – altul in afara de a ne simti bine, de a ne bucura de tinerete, de frigul de afara si de sarbatori. Sarbatori care nu inseamna doar cumparaturi si trafic aglomerat.

Hai si tu la colindat! Cu cat suntem mai multi, cu atat ne vom bucura si vom bucura mai mult. Si ca sa fie treaba mai usoara, am sa preiau de pe site-ul celor de la amdoar18ani.ro si cateva texte de colinde ce vor fi cantate Duminica:

Florile Dalbe

Ia sculati voi gazde mari
Florile dalbe
Ia sculati romani plugari
Florile dalbe -bis-.

Ca va vin colindatori
Florile dalbe
Noaptea pe la cantatori
Florile dalbe -bis-.

Si ei vin mereu, mereu,
Florile dalbe,
Si v-aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe -bis-.

Dumnezeu adevarat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat,
Florile dalbe -bis-

Domn, Domn, sa-naltam

Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-naltam
Cand boierii nu-s acasa
Domn, Domn sa-naltam

Si-au plecat la vanatoare
Domn, Domn sa-naltam
Sa vaneze caprioare
Domn, Domn sa-naltam

Caprioare n-au vanat
Domn, Domn sa-naltam
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam

Sa faca din blana lui
Domn, Domn sa-naltam
Vesmant frumos Domnuluï.
Domn, Domn sa-naltam

Trei Pastori

Trei pastori se intalnira -bis-
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Si asa se sfatuira

Haideti fratilor, sa mergem -bis-
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Floricele sa culegem

Si sa facem o cununa -bis-
Raza soarelui
Floarea Soarelui
S-o impletim cu voie buna

Sa o ducem lui Hristos -bis-
Raza soarelui
Floarea Soarelui
Sa ne fie de folos

Steaua Sus Rasare

Steaua sus rasare
Ca o taina mare
Steaua Straluceste
Si lumii vesteste
Si lumii vesteste.
Ca astazi curata
Prea nevinovata
Fecioara Maria
Naste pe Mesia
Naste pe Mesia.
Magii cum zarira
Steaua si pornira
Mergand dupa raza
Pe Hristos sa-l vaza
Pe Hristos sa-l vaza.
Si daca pornira
Indata-l gasira
La dansul intrara
Si se inchinara
Si se inchinara.
Cu daruri gatite,
Lui Hristos menite,
Luand fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare.
Care bucurie
Si aici sa fie,
De la tinerete
Pan’ la batranete
Pan’ la batranete.

O ce veste minunata!

O, ce veste minunata
Din Betleem ni se-arata
Ca a nascut prunc,
Prunc din Duhul Sfant
Fecioara Maria.

Ca la Betleem Maria
Savarsind calatoria
Intr-un mic salas
Langa-acel oras
A nascut pe Mesia.

Pe Fiul ce-n al sau nume
Tatal l-a trimis in lume
Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca.

notele lui Vulupe

Arhive pe etichete: Craciun