Cum probabil cei care ma urmaresc pe twitter stiu, in seara asta am reusit, pe ultima suta de metri, sa ajung la concertul marelui Jon Lord, membru component al trupei Deep Purple. Si Doamne, tare bine am facut. Concertul s-a petrecut la Sala Palatului, fiind organizat de ARTmania si mai multe informatii despre puteti gasi aici si aici. Alaturi de Jon Lord, pe scena s-au aflat trupa Te, solistii Steve Balsamo si Kasia Laska si Orchestra Filarmonica din Ruse condusa de Naiden Todorov. Cam atat cu datele tehnice 😛

Un instrument minunat, istorie a muzicii de valoare

Seara s-a anuntat speciala inca din foaierul salii, unde am intalnit un public aparte – multi oameni in varsta, trecuti binisor de zbuciumul adolescentei si nu putine au fost cazurile in care am admirat de la distanta ceva plete albite de vreme. Oameni care au venit sa traiasca o seara de Muzica alaturi de unul din idolii mai multor generatii. Si care au primit Muzica – multa si de foarte buna calitate.

Concertul a inceput rapid, fara intarziere (prea mare) si fara prea multe introduceri. Jon Lord, dupa un ropot de aplauze si cu o apartitie care impunea titlul de Lord, ne-a salutat si a facut o scurta prezentare a primei parti a serii si anume Concerto for Group and Orchestra. Adica o compozitie proprie, cu o istorie deja consacrata. Ingemanarea dintre pasajele rock si cele simfonice este desavarsita. Felul in care sunetele isi schimbau ritmul si trecerea de la un regim melodic la altul au creat o stare de sublim. Nu stiam daca sa inchid ochii si sa ma bucur de sunete sau sa stau sa privesc si sa admir muzicienii de pe scena si in mod special pe Marele Jon Lord care are o prestanta ce impune un respect cald (nu am gasit alta rima). Lupta dintre ariile simfonice si riff-urile rock a facut deliciul primei parti, care a durat aproape o ora si jumatate. Asa cum s-a exprimat chiar Jon Lord, Concerto for Group and Orchestra este copilul sau. Un copil care este deja ajuns la maturitate si care ofera atat de multe experiente si trairi ce duc usor cu gandul la perfectiune.

Pauza a venit pe nepregatite dar a fost o buna ocazie sa ma intalnesc cu cativa prieteni si sa am cu cine comenta concertul. Caci aveam cu adevarat ce comenta. A urmat o a doua parte in care Jon Lord ne-a pregatit pentru o calatorie in timp, trecand printr-o buna parte din istoria muzicala alaturi de Deep Purple si piesele lor memorabile. Calatorie ce nu a fost tocmai cronologica, avand minunata ocazie de a putea sari in voie prin timp, uneori si zeci de ani. Fiecare piesa a fost prezentata de catre Jon Lord si pentru aproape fiecare din ele ne-a oferit si o scurta istorie pentru a putea intelege mai bine semnificatia respectivelor melodii. Frumos si mai ales din suflet caci multe dintre piese sunt foarte personale.

Nu am putut sa nu remarc cat de prezent si de entuziast a fost Jon Lord, intreaga seara. L-am vazut cum, la pasaje in care orga sa nu era la lucru, el atingea clapele si canta impreuna cu orchestra, fara insa sa produca vreun sunet. In picioare fiind, tot timpul era conectat la muzica si batea ritmul cu palmele pe pian sau orga. A fost impresionant sa-l urmaresc si sa vad cum muzica ii lumina efectiv chipul. Jon Lord este un personaj, cum am spus, cu multa prestanta si parul sau alb ajuta mult la aceasta imagine insa vazandu-l atat de entuziast m-a facut sa ma simt mult mai aproape de muzica lui. La finalul concertului, cu un gest aproape parintesc, a batut usor cu palma orga sa veche si de incredere – un gest simplu dar care spune multe despre acest om si pasiunea lui pentru muzica.

Final de concert care nu a fost altceva decat Child in Time, o minune de piesa a celor de la Deep Purple si la acordurile careia toata sala a izbucnit in aplauze. A fost minunat. Si sa nu uit – finalul s-a intamplat la aproape trei ore de la inceperea concertului. Poate afla si alte trupe cat si mai ales cum trebuie sa arate un concert de Muzica.