Incepand cu data de 18 Februarie, anul curent, hotararea de divort a intrat in vigoare. Decizia judecatoreasca  este pronuntata inca de acum aproape o luna dar mai trebuiau finalizate unele formalitati pana la trecerea in fapt. Evenimentul este doar la nivel oficial/scriptic, despartirea in fapt s-a intamplat acum vreo 2 ani. De atunci ne ducem vietile impreuna, fortati de legislatia complicata si greu de combatut. Dar acum gata, am reusit, sunt in mod oficial liber.

Atat eu cat si televizorul meu suntem liberi de televiziune 😀 Da, liberi 100%. Bun, dependent de TV n-am fost niciodata dar am avut o perioada de glorie in care am consumat multe ore de Animal Planet, Discovery, National Geographic si HBO. Ca doar How it’s made este o emisiune care nu se rateaza, nu?

Obisnuit asa, cand m-am mutat intr-o noua locatie, acum 2 ani si mai putin de-o luna, am facut comanda la Dolce pentru pachetul intreg de programe – sa fie, sa nu ducem lipsa 😛 Am avut mare noroc cu cei de la Romtelecom – pentru ca sunt incompetenti. Au venit, au instalat, au verificat trei programe de baza, au plecat. Eu mirat, le-am spus ca am comandat mai multe pachete dar ei complet zen mi-au raspuns ca nu-i bai, se vor activa din centrala dupa cateva ore. Dupa prima luna, acele cateva ore inca nu trecusera – dar eu realizasem deja ca pachetul de baza imi era mai mult decat suficient, la cat de des apucam sa ma uit la TV 😛 Asa ca le-am multumit in tacere si i-am lasat in pace. N-au avut nimic impotriva. Inca un an dupa, am descoperit ca televiziunea chiar nu-mi mai spune nimic. Ca la orice post de stiri vad exact aceeasi poezie, repetata la infinit, fara sa contina nimic relevant fata de realitatea de pe strada. Ba mai mult, cum am tot batut tara in lung si-n lat, nu de putin ori am avut ocazia sa constat ca realitatea de pe ecran nu seamana deloc cu cea de la fata locului. Ba chiar nici un pic. Deh, asta este alta vorba. Tot asa, posturile de tipul celor mentionate mai sus au inceput sa nu-mi mai atraga deloc interesul – la urma urmei, daca voiam sa descopar, ma suiam frumos pe bicla si aveam ce, slava domnului Bucurestiul este inconjurat de locuri interesante. Si este plin de oameni si mai interesanti.

Asa ca am decis sa ne despartim in mod oficial, eu si televiziunea. Numai ca n-a fost asa de usor, ca si in multe alte relatii destramate, unul dintre parteneri a tinut cu dintii si a refuzat sa accepte evidenta – chiar nu mai avem sens impreuna. Tot asa si contractul meu cu Dolce, semnat pe doi ani. Costurile de inchidere a abonamentului inainte de acest termen erau mult prea mari asa ca am tacut si am rabdat cu stoicism. Dar gata, totul s-a terminat. Inca mai am convertorul pe masa, langa televizor – insa doar pentru scurt timp, este bun ca-mi indica ora 😀

Cum am sarbatorit? Ne-am bucurat in liniste de libertatea redobandita, eu si televizorul, savurand inca din prima seara Se, jie (Lust, Caution) si The Truman Show. Primul vazut, al doilea revazut. Le recomand pe amandoua, sunt excelente 😉 Iar dupa reactia primita la acelasi anunt, facut pe Facebook, tind sa cred ca sunt multi cei care au renuntat sau sunt pe cale de a renunta la televiziune. Se pare ca totusi mai avem o sansa 😉

Daca as putea sa adun orele pe care nu le-am petrecut cu telecomanda in mana, ar fi foarte interesant. Ore ne-pierdute adunand informatii complet inutile si facand expeditii imaginare care sa-mi potoleasca dorul de duca – dar pe care le-am folosit pentru a-mi descoperi vecinatatile si pentru a pune in practica expeditii mai mult sau mai putin fascinante dar cat se poate de reale. Ore de liniste si regasire, de contamplare sau de testare a limitelor proprii. Ore traite.