Fotografie rasarit de soare in Vama Veche
din Vama, ganduri, poz(n)e

miroase a mare – tare

Nu mai am stare. Deloc. Nu mai am loc. De nici un fel. Tot ce fac este fara spor, fara entuziasm. Fara inspiratie. E clar, nu mai este aici locul meu. Am nevoie de alt aer. De un anumit aer. A venit, iarasi, timpul de Vama. De Vama Veche.

Cel mai simpatic e ca de fapt mie nu-mi place la mare. Ma simt bine dar nu ma atrage in mod deosebit. Prefer fara retinere un apus la munte. Dar un rasarit in fata la Stuf, pe acordurile Bolero-ului, cu tipetele pescarusilor pe fundal … asta este altceva. Asta nu e mare – asta e o stare. Greu de prins in cuvinte dar si mai greu sa nu o simti odata ce ai ajuns acolo.

Fotografie rasarit de soare in Vama Veche

Si dincolo de toate transformarile din Vama, dincolo de critici si regrete, dincolo de tot, soarele rasare atat de departe de mal incat nimic nu poate schimba acel moment. Nimic in afara de cel care-l priveste. Si care este, la randul sau, transformat de acel rasarit magic. Si totul revine la o stare de firesc. Mi-e dor de acea stare. Mi-e dor de Vama Veche.

PS – Randurile de mai sus erau scrise de ieri dar parca lipsea ceva, asa ca am amanat publicarea. Dupa cum ziceam, sunt intr-o stare mai agitata decat de obicei. Asa ca aseara m-am suit in sa si in loc s-o iau pe drumul obisnuit catre casa, am bantuit pe stradutele Bucurestiului. De undeva din zona Foisorul de foc am mers numai pe stradute, multe cu sens interzis – deh, cu bicla se poate 😛 – pana am iesit in Lahovari. Pe drum, fara sa am nici cea mai mica intentie, am ajuns aici:

Foto restaurantul Vama Veche din Bucuresti

Acum articolul e complet 😛 Cum ziceam, e cazul sa o iau din loc 😀 Mai e putin 😉

Vama VecheVama Veche

Se poate sa fie zi…
Se poate sa fie noapte…
Se poate sa fie vara…
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa…mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche…
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche…
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche.

Reclame
Standard
din Vama, poz(n)e

dor de Vama

de Vama si oameni frumosi, oameni care intampina soarele cu sufletul plin de zambet. Si cu Bolero, pentru cei care stiu ce inseamna asta 😉

 

 

 

Standard
din Vama, muzica

stuck in a moment

 

 

 

U2Stuck In A Moment You Can’t Get Out Of

 

Doar una din superbele creatii ale acestei incredibile trupe. Si da, cam asa ma simt acum – prins intr-un moment din care nu prea gasesc drumul catre iesire. Si asta ma macina, ma consuma pana la a-mi pierde toata energia adunata in aproape un an, ma face sa fiu, iarasi, irascibil si taciturn. Ma face sa fiu rece, distant, sa uit sa fiu politicos doar pentru ca asa simt, nu ca asa trebuie. Sa nu (mai) vad capatul de drum, sa nu mai gasesc motivul acela efemer pentru un zambet fara motiv, sa nu ma mai bucur de muzica si de soare si de vant. Si sa nu mai pot aduce zambet pe chipul altora, cunoscuti sau nu.

Dar de data asta stiu ca se poate si altfel. Am invatat, in timp, ca momentul e doar atat, un moment – ca nu e nimic definitiv aici, ca nu e nimic care sa „last forever„. Si ca orice alt moment, cand ii va fi timpul, va trece. Si asta face ca totul sa fie ceva mai usor si mai lin. Si mai e ceva – exista un loc care are grija de toate aceste momente. Nu stiu cum face si cum de mai poate sa le primeasca dar o face, ne primeste pe toti si la final tine acolo toate aceste momente.

In mod evident e vorba de Vama Veche 😀 Un loc sublim, un loc frumos, un loc de suflet. Un loc unde merg de fiecare data cu fruntea sus si sufletul tremurand de nerabdare pentru ca stiu ca acolo e acasa. Acolo, in afara lumii, in afara timpului social, totul capata sens, totul capata inteles. Chiar si momentul de mai sus incepe sa ia o alta forma, usor tulbure si din ce in ce mai distant. In seara asta, in mai putin de 24 de ore, plec iarasi catre Vama. Pentru ca e Vama, pentru ca e Stufstock, pentru ca e inceput de toamna, pentru ca acolo e acasa. Si daca in alte randuri am plecat catre Vama doar pentru a ma bucura de cateva zile sau cateva ore de suflet, acum plec catre Vama pentru ca am nevoie de ea. Am nevoie de acea liniste din mijlocul nebuniei, am nevoie de starea de suntem impreuna dar liberi unii de altii pe care acolo o simt atat de deplin. Acolo oricand, in orice moment simti ca esti inconjurat de prieteni, prieteni care nu ti-au fost introdusi (bleah, ce expresie) in mod oficial dar pe care simti ca-i cunosti dintotdeauna.

De data asta merg catre Vama putin altfel decat de-a lungul acestei veri. De data asta merg acolo sa ma asculte ea, Vama, dupa ce eu am ascultat-o toata vara. De data asta merg acolo ca sa gasesc un delfin care sa ma invete sa-mi aud sufletul, ca sa-l spal de noroi si sa regasesc acea liniste de care am atata nevoie. De data asta nu este doar un drum catre Vama, este un pelerinaj. De data asta merg la stalp nu doar pentru a ma bucura de imaginea lui profilata peste mare la rasarit ci pentru a dansa un dans ritualic in jurul lui, pentru a ma lasa in grija samanului de la Stuf. De data asta Bolero-ul de la rasarit nu este doar un moment sublim, de data asta are o treaba anume si foarte specifica.

Dor de Vama s-a transformat in Nevoie de Vama. Iar ea e acolo, asa cum o stiu, calma si agitata, vulcanica si linistita, blanda si turbata – e Vama Veche. Si ma bucur enorm ca am sansa ca tocmai acum sa pot pleca catre Vama asa cum simt ca e cel mai frumos – cu cativa prieteni, nu multi, cu un cort pe care-l vom imparti. Abia astept sa aud marea soptind somn usor si soarele dandu-ne binete la trezire. Ah, cat e de frumos acel sentiment de completa libertate si independenta.

Vama, vin – de data asta, ai de lucru 😛

 

PS – ati vazut lista de trupe din programul de la Stufstock? Vor doua seri mari 😀

Scena mare

Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Fanfara 10 Prăjini, invitat special: Stelu Enache, Baniciu& Kappl, Timpuri Noi, Zdob şi Zdub, Celelalte Cuvinte, ZOB, Luna Amară, Kumm, E.M.I.L., Urma, The Amsterdams, Les Elephants Bizares, Trooper, The Others, Rain District, Deka Dens, Snails, Dj Sile şi proiectul “Balkanic Zeppelin”

Scena secundara

Blood Print, EVO, Highlight Kenosis, Alternativ Quartet, Tep Zepi, Godmode, Pistol cu Capse, Propaganda, Hush, Nuage, Relative, The Mushroom Story, L’orchestre Roche

Si inca un amanunt – scena mare va fi pe plaja si intrarea libera 😉

 

Ne vedem la Stuf-stock 😀

 

Rasarit la Vama Veche

Rasarit la Vama Veche

Standard
din Vama, ganduri

dor de Vama

 

Adriana says (00:59):

…nush cum naiba am ajuns la iesirea spre constanta,,,asa ma striga vama, cu greu nu am plecat

stiam ca sunt prea obo …altfel mergeam

 

Vulupe says (01:01):

mama ei de Vama

 
Adriana says (01:01):

mda

la sf de sept o sa mai ajung

 

Vulupe says (01:01):

de ce dracu nu-i si aici?

Adriana says (01:01):

pt ca daca ar fi aici nu am mai dori-o atata

 

Vulupe says (01:01):

unde se duc toti oamenii aia frumosi, cand nu-s acolo?

 
Adriana says (01:02):
ca pe sarma

devin toti gri

 

 

Vulupe says (01:02):

da, da’ sarma aia trece si pe aici

nu devin gri, nu cred asta

 
Adriana says (01:02):

nush

nu-i vad aici, desi stiu ca sunt

 

Vulupe says (01:02):

sunt tot colorati dar ne punem noi ochelarii pe nas

 
Adriana says (01:02): 

dar aici nu-i vad

probabil

 

Adriana says (01:03):

ochelari cu mustata?

 

 

Vulupe says (01:03):

sunt ei si aici, ii simt, ii miros – SUNT 

dar unde???? 

acolo as vrea sa fiu si eu – dar nu stiu unde …

 
Adriana says (01:03):

ar trebui sa vorbim, sa facem un consiliu si cand nu se duc in vama sa vina undeva anume

mai aproape

aici

 

Vulupe says (01:04):

cum naiba sa aducem Vama aici?

cum?

 
Adriana says (01:04):

nu se poate

nu se poate aduce aici, decat in minte, in suflet

atat

 

Vulupe says (01:05): 

ba se poate – numai ca nu ne dam noi seama

 
Adriana says (01:05):

cum?

zi-mi tu cum

 

Vulupe says (01:06):

 pai nu stiu – dar stiu ca se poate

 doar ca nu stim noi inca

 
Adriana says (01:06): 

poate te inseli

 

Vulupe says (01:06):
 

nu, nu ma insel

 
Adriana says (01:06):

si cand aflam cum?

daca o sa fie prea tarziu?

 

Vulupe says (01:06):

pentru ca Vama nu e doar acolo

 

Adriana says (01:06):

e in noi

 

Vulupe says (01:06):

Vama nu e un loc, e o stare

 
Adriana says (01:07):

da…dar s-a facut un reflex, se activeaza acolo

sau cand ne amintim

nu e cu toti tot timpul

 

Vulupe says (01:07):

asta da – dar sunt multi, foarte multi cei care o au cu ei mereu

 
Vulupe says (01:08):
 

si care o cauta mereu

 

 

Adriana says (01:09):

http://www.youtube.com/watch?v=IGXb4Zsmq3Y
 

 

Nu mai zic nimic …

Standard