ca-n viata

din trafic 3

Inca una absolut sideranta, vazut azi in traficul din Bucuresti. Actorii, unul prezent si altul absent, merita un premiu. Nu neaparat pentru actorie.

Aproape de Hala Traian, venind dinspre Piata Unirii, sunt o serie luuuuunga de case. Unele dintre ele au si oleaca de curte. Intr-una din ele, o Dacie papuc, alba. Voia sa iasa in trafic. Numai ca fix in fata intrarii in curte mai exista o masina – un Renault Twingo, generatie mai veche. Cu nesimtire sau neatentie, nu am habar, masina era parcata, pe trotuar, blocand cu eleganta intreaga iesire. Nu stiu de cand se intampla scena, doar ca pana aici, nimic nou sub soarele bucurestean.

Din trafic 3 - oprirea interzisaPartea interesanta abia acum incepe: respectiva Dacie impingea de zor la micutul Renault. Fara nici o retinere. Un al doilea individ se asigura ca nu trece nici o masina si-l coordona pe soferul daciei. Am ramas interzis. Unu pentru ca inseamna distrugere de proprietate – doi pentru ca pe acea bucata de drum, banda de circulatie se suprapune cu sinele de tramvai. Deci si prin urmare, daca ei ar fi reusit sa impinga masina pana in strada – si altfel nu aveau cum sa scoata Dacia din curte – atunci in mod invariabil ar fi blocat tramvaiul. Sa nu mai spun ca nici Dacia nu avea nici un fel de protectie, deci la final ar fi iesit si ea cu botul destul de sifonat. Iar scena nu era deloc in gluma – am trecut destul de incet si am vazut clar cum Renault-ul a fost miscat cativa zeci de centimetri.

Alte comentarii nu mai am zau. Doar ca in tara asta poti pati multe, dar sa te plictisesti, niciodata.

Reclame
Standard
ca-n viata, cu bicla

din trafic 2

Motivele de bucurie marunte sunt cateodata cele care-ti aduc cele mai frumoase zambete. Asa a fost aseara si nu ma pot abtine sa nu redau si aici intamplarea.

Dupa o seara foarte agitata, cu multe alergaturi si vizionari la apartament pentru inchiriere (fara rezultat) ma intorceam catre casa, undeva in jur de 9 seara. Cum vremea inca tine cu mine, am scos bicla la plimbare, ca nu se mai poate, se simte nevoia de miscare.

Buuun, ma apropiam de intersectia de la Dristor, venind dinspre Dudesti – semaforul rosu si o coloana chiar lunga de masini, in ciuda orei tarzii. Ca de obicei, am continuat sa rulez pe marginea din dreapta, langa bordura, pe langa coloana de masini. Pana cand m-am apropiat de una care era oprita prea aproape de marginea drumului, in asa fel incat era dificil de strecurat pe langa – ceea ce de obicei fac – mai ales ca eram si destul de obosit. Asa ca am incetinit pana aproape sa ma opresc – moment in care vad cum masina respectiva se misca usor catre stanga, facandu-mi loc :D. Am zambit si dupa ce am trecut de masina, am facut semnul de OK catre sofer, obicei pe care incerc sa-l pun in practica in astfel de intamplari de trafic. Si mi-am continuat drumul. Cum imediat dupa s-a facut verde, la putin timp dupa intersectia respectiva masina m-a depasit la randul ei, facandu-mi semn din luminile de avarie :D. Pentru cei care nu stiu, respectivul dialog s-ar traduce prin: multumesc, urmat de cu placere. Este un limbaj de trafic auto, in special.

Ei bine, dincolo de politetea in sine, tocmai asta m-a bucurat atat de mult. Practic, respectivul sofer m-a considerat (in mod firesc, ar trebui) drept un partener de trafic absolt egal unei masini – si s-a comportat ca atare. Ii multumesc, desi sunt convins ca sansele de a citi multumirile mele sunt destul de mici – dar nu chiar zero. Da, cu o floare nu se face primavara, stiu – dar face ca peisajul sa arate ceva mai bine ;). Singura parte mai putin vesela este ca, dupa gestul mentionat, m-am uitat si pe placuta de inmatriculare iar numarul nu era de Bucuresti, ci de Vrancea. Poate totusi au ceva de invatat soferii bucuresteni si de la colegii lor din provincie, ma gandesc ;).

Standard