cu bicla

bicicletele din noapte

Asa cum anuntam acum o saptamana si ceva, am facut si Ciclopromenada nocturna, partea a doua. Si deja o pregatim pe a treia 😀 Dar toate la timpul lor. Cu destul de multa intarziere, justificata de o saptamana foarte plina (revin cu detalii), astern si eu pe pixeli povestea noptii.

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

Care noapte a inceput foarte agitat in ceea ce ma priveste, datorita exemplarului meu talent de a incerca sa fac 7 lucruri simultan 😛 Asa ca am calculat foarte bine timpul si sarcinile incat m-am trezit ajuns acasa extrem de tarziu, cumparaturile imprastiate prin 10 pungi si bicla fara nimic montat pe ea. Caci de data asta m-am dotat corespunzator – am fost in prealabil la o tura de cumparaturi in Decathlon pentru ceva imbunatatiri la bicla: far si stop (pe cele initiale am reusit sa le donez unor hartoape de pe coclaurii pe unde ma plimb de obicei), o mica borseta de prins pe cadru, recipient pentru apa si aripi fata/spate. Asa ca iata-ma la orele 00 trecute fix, cu cele de mai sus imprastiate in jurul biclei si surubelnita in mana, scarpinandu-ma cu inocenta in cap 😀 Si dai si lupta, in 15 minute am reusit sa montez cam toate cele mai putin aripile care depaseau cu mult talentul meu ingineresc – asa ca le-am pus la pastrare pentru o zi cu mai mult entuziasm surubaristic.

Si tai-o cu bicla in portbagaj catre locul de intalnire. Pe drum, evident, telefonul nu mai putea fi oprit din sunat – cativa prieteni cu care aranjasem sa vina ma intrebau pe unde sunt si cum facem sa ne intalnim. Explica printre volan, polonic de amestecat in combustibil si semafoare ca esti in intarziere si care este traseul catre cafeneaua de care habar nu aveam unde este exact 😛 Intr-un final, dupa o noua si neprogramata schimbare de traseu (sorry dar nu s-a putut) si deci o felie noua de intarziere, am reusit sa pun bicla pe picioare la fix 1.30 – deci am inghitit in sec si am renuntat la cafeaua pe care o sorbeam cu toti neuronii pe drum – n-a fost sa fie. Si pune mana pe telefon sa vezi totusi ce se mai poate face, cum si pe unde mai pot prinde coloana. Raspuns – „o luam pe stradute catre Hanul lui Manuc si de acolo pe la Unirea ne continuam traseul stabilit”. Iuhuuuu, nu eram decat cu aproximativ 1 Km in urma, fiind parcat la Natiunile Unite. Asa ca da-i pedale Vulupe ca e lata 😀 Zis si facut, noroc ca este pista pe bucata respectiva. Am prins coada coloanei la Unirea, unde numai bine incepe urcusul 😛

De aici, lucrurile au decurs mult mai lin desi parca nu am avut acelasi sentiment ca la prima editie. Coloana a fost mult mai raspandita, de fapt tot grupul s-a spart in mai multe grupulete mai mici, intinse cred de la Universitate pana aproape de P-ta Victoriei la un moment dat. De aici si un ritm de pedalat mai alert si mai putin confortabil dar care pana la urma nu a omorat pe nimeni. Usor usor m-am apropiat de mijlocul plutonului si am inceput sa salut lumea cunoscuta. Primul popas de regrupare a fost imediat dupa P-ta Victoriei, in spatele Muzeului de Geologie.

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Traseul in continuare a fost numai bun, pista lata, am putut pedala in paralel si sa mai stam de vorba cu unul altul, am mai cunoscut oameni noi si revazut prieteni mai vechi. Cat se poate de placut. Si a venit momentul socului – P-ta Presei Libere. Desi eram oarecum pregatit mental pentru multe bicle si cativa estimasera pe drum ca suntem spre 100, chiar nu ma asteptam sa fim atat de multi:

 

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Si inca imaginea nu a cuprins tot grupul. Dupa numaratoarea oficiala 😛 au fost 106 bicle la aceasta editie de Ciclopromenada nocturna. Nu-i rau, nu-i asa? Avand in vedere ca era trecut de ora 2 😉

Revenind la plimbarea in sine, dupa acest moment chiar impresionant – si discursul inaltator al lui George 😀 – plutonul s-a spart in multe grupuri si grupulete. Dar care grupuri, in parte, s-au reunit pe parcurs si dupa o pedalare de voie pe Calea Victoriei (poze mai jos) ne-am oprit cu totii la o cafenea in centrul istoric. Unde s-a stat la taclale si la planuit diverse alte actiuni (George, nu uitam de forum, da?) pana hat spre dimineata.

Ciclopromenada nocturna 2

Ciclopromenada nocturna 2

 

Si la final, am pus bicicletele la odihna, dupa tura facuta iar noi ne-am relaxat la un pahar de vorba si nu numai 😉

 

Ciclopromenada nocturna 2 - bicle la odihna

Ciclopromenada nocturna 2 - bicle la odihna

 

Am facut cum am facut si iar m-a prins ora 5 de dimineata tot pe drum. De asta imi place mie noaptea de Vineri spre Sambata – dintre toate noptile, asta e cea in care ma simt cel mai liber 😉

 

Alte povesti

 

George Hari

Andlclb

Alex Burlacu

Iulia

Presa în blugi

Castleless

Gabriel Solomon

Sport.ro

Calmbomb

Titus

Cătălin Dimofte

România pozitivă

5teps

Radu Panciuc

Florin Ghindă

Anna Pope

Bogdan Antohe

 

Fotografii

 

Andrei Pungovschi (Mediafax Foto)

Mădălin Bosînceanu

Liviu Popa

Andlclb

Radu Adam

Anna Pope

Bogdan Antohe

Bikepress

Vulupe

 

De data asta, am aparut si in presa

 

România liberă
Adevărul
Green Report
Metropotam
Time Out
Stop Co2
Sport Local
Lume bună

Reclame
Standard
ca-n viata, cu bicla, filme

Clip video de la ciclopromenada nocturna

Undeva, pe parcursul superbei iesiri la ciclopromenada nocturna, am facut si un mic clip video:

 

 

Cam asa se vedea din spatele ghidonului mica noastra nebunie 😉

Multumiri celor care au participat si in special lui George pentru initierea acestei mici nebunii:

Andlclb

Bikepress

Cinnamon Anna

Hop şi eu

Adrian

Standard
ca-n viata, cu bicla, poz(n)e

Mirela, sa nu-ti iei bicicleta!

Asa cum am anuntat acum cateva zile aici, ne-am tinut de cuvant si intamplarea chiar s-a intamplat. Dar hai s-o luam cu inceputul ca e mai bine asa 😉

Dupa ce Vineri am stat cu ochii toata ziua atat pe pagina initiala a lui George cat si pe site-urile de anunturi meteo, la final, undeva pe 10 seara am zis fie ce-o fi, macar pana la Universitate tot mergem. Prin urmare, luat biclele la curatat (erau vai mama lor dupa ultima tura pe coclauri), demontat, atat masina cat si ele, incarcat si pregatit.

Bicle impachetate

Bicle impachetate

Si apoi asteapta 😀 Bine, in asteptarea asta am pus si de vazut un film – El metodo, pe care il recomand cu caldura.

Zis si facut, pe la 2 si ceva, cu bagajele facute: apa, bluza, eugenii 😀 si multa voie buna, hop in masina si p’aci ti-e drumul. Am ajuns super repede la Universitate unde a urmat, evident, procesul de mai sus dar in sens invers. Cam asa ceva:

Pregatite de pedalat

Pregatite de pedalat

Bun, deja ma mancau talpile asa ca am sarit repede in sa si dai bice catre locul de intalnire.

Hop, problema: rendez-vous-ul era la iesirea din pasaj dinspre TNB, masina am lasat-o in parcare la BCR – versiune de ajuns direct la locul respectiv – ioc. OK, fuga la Sala Dalles unde era prima posibilitate de traversare legala si apoi repede catre iesirea din pasaj. Unde surpriza – desi nu ma asteptam sa vad mai mult de 10-12 persoane, erau deja stranse vreo 20+ (cifra oficiala 😛 ) de bicle cu tot cu posesorii/ele de rigoare. Cam asa ceva:

Locul de intalnire

Locul de intalnire

Lumea era vesela, pusa pe sotii si pe simtit bine. Perfect, integrarea in grup a fost pur si simplu instantanee. Repede am furat cate poze si dupa ce ne tot intrebam unii pe altii cine este organizatorul, intr-un final ne-am pus in miscare. Nu insa inainte de a stabili cateva reguli de bun simt: fara prea multa galagie, mers cat mai „la bordura”, in sir indian, viteza rezonabila ca nu suntem la cursa ci la promenada – ciclopromenada mai exact si mai ales nocturna. Evident ca nu s-au respectat toate regulile dar important este ca au fost mentionate 😉

Drumul a fost excelent, la ora aia traficul era absolut minim asa ca nu ne-a incurcat nimeni, am avut practic o banda intreaga numai pentru noi. Si asta s-a simtit pentru ca am putut pedala fara nici o grija, chiar si cei care nu (prea) aveau experienta cu biclele. Cativa biciclisti, in mod spontan, si-au asumat rolul de supraveghetori si au tinut grupul cat mai strans si ordonat posibil. Chiar s-a simtit ajutorul lor si cred ca merita multumirile de rigoare. In afara faptului ca semaforul a cam fost ignorat 😛 de cateva ori, am apreciat ca s-a circulat foarte calm si ordonat. Stopurile de la biciclete, in numar atat de mare, lasau senzatia ca Magheru s-a pregatit deja de Craciun 😀

Pe parcurs am trecut pe langa destui oameni care se uitau luuuuung la noi, nepricepand despre ce este vorba. Multumiri si mai ales aprecieri catre cei care ne-au zambit, chiar i-am simtit alaturi. Poate data viitoare ne vor insoti si cu bicla, nu numai cu zambetul. Am trecut si pe langa vreo doua echipaje de Politie care in mod evident nu au stiut cum sa reactioneze – asa ca noi ne-am vazut de drum si i-am lasat sa-si faca treaba in continuare 😛

Cam asa arata grupul, ajuns la semafor la P-ta Victoriei:

Cu bicla la P-ta Victoriei, 3 AM

Cu bicla la P-ta Victoriei, 3.30 AM

Cum am ajuns nici nu stiu, sincer, atat de repede am parcurs distanta respectiva. Inca o bucata de drum si deja eram in Herastrau unde ne-am regrupat la intrarea dinspre P-ta Charles de Gaulle, dupa un mic incident pe parcurs cu unul dintre participanti care a avut o intalnirea spontana cu asfaltul – fara urmari din fericire 😉

Regruparea biciclistilor la Herastrau

Regruparea biciclistilor la Herastrau

 

Tot aici, din pacate, au inceput si micile neplaceri. Deh, suntem deja in zona de fite, nu asa? Primul incident a fost cu un anume gardian care a fost foarte deranjat de prezenta noastra – nu prea a si explicat de ce insa. S-a ofuscat foarte tare pentru ca cineva a sprijinit o bicicleta de unul din corturile de la intrarea in parc – o maaaare problema si un risc major de demola respectivul cort 😛 In fine, incidentul s-a inchis fara alte urmari. Tot acolo am decis sa lungim putin traseul initial si sa mergem pana la P-ta Presei Libere – modificare cu care toata lumea a fost de acord, fara nici un fel de comentariu.

Si a venit momentul sa va fac cunostinta si cu Mirela – cea din titlu ;). Ca tot nu am pomenit nimic de ea pana acum. La plecare, tocmai parca un taxi din care au coborat doua pitzi tare vesele si comunicative. Ne-au vazut ele asa in gasca si nu prea s-au prins ce si cum cu noi asa ca au simtit nevoia sa socializeze. Dupa mici parlamentari in care si-au manifestat, oarecum vag, dorinta de o plimbare pe bicicleta – dar au fost refuzate in mod politicos – Mirela – cea din titlu, ne-a anuntat in mod pompos ca isi va lua biciclata. Ma rog, ne-am continuat drumul 😛

Pe parcursul caruia am mai primit inca o tura de rugaminti, pe acelasi motiv – hmmm, interesant ce succes au bicicletele la pitzi de la langa Herastrau. Si baietii de pe Dorobanti se omoara sa-si ia masini de n-spe zeci de mii. Sa le dam un pont? 🙂

Ah si sa nu uit, au fost tare haiosi niste baieti care si-au gasit masina cu o roata pe pana si ne intrebau daca avem cumva o pompa, sa-si umfle roata. Hmmm, cam cate ore le-ar fi trebuit sa umfle o roata de masina cu o pompa de bicicleta???

Si uite asa, eschivand ba o groapa, ba o bordura, ba o rugaminte, am ajuns si la P-ta Piesei Libere:

P-ta Presei Libere

P-ta Presei Libere

Dupa o scurta pauza pentru regrupare, intoarcerea am facut-o prin parc, distractie mare la coborari 😛 Undeva pe alei am avut si o mica intalnire cu niste catei tare simpatici care bineinteles ca au fost luati in brate si alintati:

Puppy si bicle

Puppy si bicle

Dupa traversarea parcului, parte din trupa s-a hotarat ca vrea sa se mai bucure de noaptea tarzie asa ca au ramas in zona si dupa cate am aflat, au incheiat noaptea la un ceai care s-a prelungit pana spre ziua. Restul am refacut traseul in sens invers, dupa ce ne-am bucurat putin de o luna absolut superba:

O luna superba

O luna superba

Dupa un alt mic incident cu niste petrecareti guralivi aflati intr-o masina, la semaforul de la Herastrau, care au simtit nevoia imperativa de a ne explica ca este mai bine sa ne apucam de bautura si sa lasam naibii bicicletele, am purces pe drumul de intoarcere. Haios a fost George care la un moment dat, undeva dupa P-ta Romana, era siderat de faptul ca a vazut un om asteptand in statia de RATB – nu pricepea de ce. A inteles insa imediat dupa ca a aruncat un ochi in spate si a vazut autobuzul oprind in statie 😀 Ne apropiam deja de ora 5 AM. Ne-am regrupat la Universitate de unde fiecare s-a indreptat catre vizuina proprie.

Ciclopromenada nocturna la final

Ciclopromenada nocturna la final

Cam asa s-a incheiat prima ciclopromenada nocturna. Un eveniment care nu a beneficiat de nici un fel de promovare, alta decat popularizarea pe cateva bloguri si conturi de tweeter si facebook. Deci, oameni buni, se poate, suntem multi cei care ne dorim astfel de evenimente. Cu cat mai des, cu atat mai bine.

Ah, ca sa nu uit sa-i raspund unui coleg de plimbare, nu, nu suntem vampiri 😀 Numai ca daca vrei o plimbare fara stres prin Bucuresti, cam asta este ora potrivita, din pacate.

Si ca sa inchei, am sa retransmit rugamintea initiala: Mirela, sa nu-ti iei bicicleta! Nici tu nici cei ca tine. Lasa-ne pe noi, astia care nu prea avem legatura cu lumea ta, sa ne bucuram de o noapte frumoasa si vesela, fara figuri si fara fite, macar pe 2 roti. Si alea cu multe spite dar fara motoare de multi cai putere. Doar atat, 2 roti, 2 pedale si cativa prieteni. Noi ne multumim cu atat 😀

Multumiri celor care au participat si in special lui George pentru initierea acestei mici nebunii:

Andlclb

Bikepress

Cinnamon Anna

Hop şi eu

Adrian

Florin Ghinda

 

Update: Am pus si un Clip video de la ciclopromenada nocturna

Standard
ca-n viata, filme

Home

Daca tot am inceput cu o tema mai apropiata de natura aseara, hai sa continui prin a va recomanda acest superb si nelinistitor film: Home 

Ce este Home:

A hymn for the planet
HOME is an ode to the planet’s beauty and its delicate harmony. Through the landscapes of 54 countries captured from above, Yann Arthus-Bertrand takes us on an unique journey all around the planet, to contemplate it and to understand it. But HOME is more than a documentary with a message, it is a magnificent movie in its own right. Every breathtaking shot shows the Earth – our Earth – as we have never seen it before. Every image shows the Earth’s treasures we are destroying and all the wonders we can still preserve. „From the sky, there’s less need for explanations”. Our vision becomes more immediate, intuitive and emotional. HOME has an impact on anyone who sees it. It awakens in us the awareness that is needed to change the way we see the world. (HOME embraces the major ecological issues that confront us and shows how everything on our planet is interconnected.)
Synopsis
In 200,000 years on Earth, humanity has upset the balance of the planet, established by nearly four billion years of evolution. The price to pay is high, but it is too late to be a pessimist: humanity has barely ten years to reverse the trend, become aware of the full extent of its spoliation of the Earth’s riches and change its patterns of consumption.

Filmul dureaza o ora si jumatate dar merita, va promit. Enjoy:

 

Standard