evenimente, muzica

Concert aniversar Semnal M – unde din alte vremuri

In ultima perioada am ajuns ceva mai rar pe la concerte. Nici nu prea am avut timpul disponibil, nici prea multe concerte nu se inghesuie la Cluj. Asa ca evenimentul celor de la Semnal M, Concertul aniversar 35 de ani, a picat cum nu se poate mai bine.

Pe langa alte trupe din vechea scoala a rockului romanesc,  de pe vremea cand chiar aveam asa ceva, Semnal M au fost cumva in umbra numelor mari, de scena. Poate tocmai de asta, au reusit sa-si pastreze, de-a lungul timpului, un stil aparte. Influenta lui Iulian Merca a fost si inca este cat se poate de prezenta in ce priveste activitatea grupului. Cu siguranta ca s-ar fi bucurat nespus sa fie prezent aseara, in sala Casei de Cultura a Studentilor din Cluj. De fapt, a si fost prezent, fiind mentionat nu odata atat de membrii trupei, cat si de invitatii acesteia. Intr-o formula relativ noua dar foarte echilibrata, Semnal M inseamna acum: Stefan Boldijar (voce, chitara bas), Florin Stefan (chitara, voce), Solomon Francisc (tobe), Nicu Barna (chitara, voce) si Catalin Pop (chitara). Plus o serie de invitati de seama, dar ii vom pomeni pe fiecare la randul sau.

Intr-o sala aproape plina, Semnal M au inceput concertul cu putin dupa ora anuntata, in jur de ora 20.15. Poate si din cauza frigului, poate si din cauza incarcaturii emotionale a concertului, startul a fost lent si oarecum timid. Este drept ca nici sala nu a ajutat prea mult, cel putin in prima parte. Comunicare cam putina, piese mai degraba din prima parte a istoriei trupei. Din pacate nici sonorizarea n-a fost ce trebuia sa fie – si asta s-a simtit cam in toata seara. Ceva distorsiuni la chitara lui Florin Stefan, Nicu Barna s-a tot plans ca nu i auzea chitara cum trebuie in monitoare, sonorizarea per total destul de slaba. Din fericire, cam aici s-au oprit si partile nemultumitoare.

Odata ajunsi la jumatatea serii, primul invitat al trupei a fost nimeni altul decat uriasul Ioan Gyuri Pascu. Omul acesta reuseste sa umple de energie o sala intreaga in mai putin de 10 secunde, negresit. Cam asa a facut si aseara, dupa primele cuvinte deja avea publicul de partea sa. A avut si „norocul” sa aiba probleme cu stativul microfonului, care in nici un chip nu voia sa-si pastreze pozitia. Rezultatul a fost un Ioan Gyuri Pascu cantand aproape aplecat pe jumatate, incercand sa ajunga la microfonul care tot cadea. La cat de inalt este Gyuri, va dati seama cat haz s-a putut face de situatie :D. Desi era programat sa cante doar doua melodii, una impreuna cu Semnal M si una singur, publicul pur si simplu nu l-a lasat sa plece de pe scena. Asa ca a urmat si o a treia piesa, din repertoariul propriu: „Nu te lasa„, piesa la care si-a pus excelent in valoare vocea sa impreionanta.

A.G. Weinberger, urmatorul invitat, a schimbat iarasi ritmul serii. Un instrumentist desavarsit, a adus pe scena ritmuri de blues cu influente de exotice. Dupa un scurt discurs ezoteric A.G. a facut ceea ce stie cel mai bine – am impletit corzile chitarei asa de placut incat ambii chitaristi Semnal M au devenit, la randul lor, spectatori fascinati. Superbe improvizatiile lui A.G. dar si Semnal M a tinut pasul cu brio.

Al treilea invitat de onoare, coleg de generatie cu inceputurile Semnal M si bun prieten cu Iulian Merca, Mircea Baniciu a adus, iarasi, un suflu nou pe scena. Trecand de la blues catre folk, cele doua mari influente ale celor de la Semnal M, Mircea Baniciu a ajuns si el rapid catre sufletele celor din sala. Deja publicul era intr-o cu totul alta forma, aplauzele si versurile acompaniindu-i pe cei de pe scena. Nicu Barna facand percutie la o sticla de Jager (goala) a fost savuros :D.

Reveniti in formula initiala, Semnal M au adus, in mod suprinzator, un suflu nou. Cu un public mult mai receptiv si mai participant, a doua parte a concertului aniversar a fost din ce in ce mai buna, cu fiecare piesa. „La fereastra ta„, „Mi-e dor„, noua lor piesa, „Mai avem multe de facut„, „Spune-mi cine esti„, „Descult in iarba„, „Da-mi de stire„, „Hupupu” sunt doar cateva dintre piesele ce mi le amintesc. In total au fost aproape 3 ore de concert, un efort apreciabil pentru membrii trupei, care, sincer, ne se dadeau plecati de pe scena. Dupa al doilea bis, in mod vizibil, nu le venea sa creada ca inca sunt aplaudati incontinuu. Superb concertul, o trupa care are multa istorie in spate si care a avut multe de spus. Este drept ca n-ar fi deloc rau daca s-ar apuca sa compuna si cateva piese noi, s-a simtit nevoia si de un aer mai proaspat.

O surpriza fantastica a fost ultima invitata a serii, fiica marelui Iulian Merca – Iulia Merca. Desi foarte emotionata si retinuta la inceput, Iulia Merca a avut o prestatie superba, din toate punctele de vedere. O voce puternica, clara (deh, anii de opera din spate se simt), o prezenta scenica dezinhibata si foarte activa. Se vedea pe chipul ei suprinderea ca totul a iesit asa de bine si da, chiar a avut doua piese superbe. Sa mai spun si ca-i o femeie foarte frumoasa? Fara sa exagerez, mi-a adus in memorie perioada buna a trupei Nightwish, impreuna cu Tarja. Iulia Merca ar face bine sa-si caute o trupa de rock pe masura, combinatia ar fi excelenta.

Inainte de final, cateva vorbe si la adresa organizarii. Daca tot v-ati ocupat si ati trimis acreditari de presa, mai oameni buni, cum v-ati gandit voi sa oferiti access in sala, dar fara locuri, la un concert la care se sta pe scaune? Credeti ca este foarte confortabil sa stai bat timp de 3 ore, intr-o sala in care toata lumea sta pe scaune? Pai, va zic eu – nu prea e. Deloc. Noroc ca au fost si scaune libere, sincer. O acreditare de presa trebuie sa includa un mimin de acces, comparabil cu cel al unui spectator, nu? Ca doar din acest punct de vedere ar trebui redata experienta.

Per total insa, concertul aniversar Semnal M a fost un eveniment excelent. Trei ore de concert care au trecut mult prea repede.

Reclame
Standard
muzica

amintire cu Vali Sterian

Valeriu Sterian – Cantec de oameni

Ma duc ades cu gandul
Prin veacuri, inapoi
Sa inteleg istoria
Acestui neam de soi

Hei, aici la noi
Pe acest pamant
Oameni buni au fost
Oameni buni mai sunt

Si tot ce curge-n noi
Iubire sau durere
E din strabuni venit
Si ce-i strabun nu piere

E timpul sa-ntelegem
Istoria de maine
E timpul sa-ntelegem
Ca painea naste paine

Standard
Afis Ovidiu Mihailescu, gazda la Casa cu cantec din Matasari 17
evenimente, muzica

Ovidiu Mihailescu ne asteapta la Casa cu cantec, in Matasari 17

Dupa cum am promis, urmatoarea seara de folk din Casa cu cantec are loc curand, anume pe 22 Aprilie. De aceasta data, gazda serii este Ovidiu Mihailescu, care nu a rezistat prea mult dupa ce a participat la prima seara din Casa cu cantec. Si nu numai ca a participat dar a si scris foarte frumos despre asta 😉

Afis Ovidiu Mihailescu, gazda la Casa cu cantec din Matasari 17

Casa din Matasari 17 va asteapta cu muzica folk, cu drag, cu caldura si cu mult ceai cald. Iar noi va asteptam cu cateva surprize 😉 O sa fie o seara de-o sa spunem toti Jos cipilica 😛

Ovidiu MihailescuCipilica

Update: Pagina de Facebook a evenimentului

Standard
evenimente, muzica

ne-am inteles din priviri

Cu aceste cuvinte a inceput partea muzicala in prima seara de la Casa cu Cantec, in Matasari 17:

Eugen AvramTe-as intelege din priviri

Si om de cuvant, Eugen Avram ne-a privit si ne-a inteles fara de intarziere, nici macar in Mersul Trenurilor.

In ciuda faptului ca numarul de participanti a fost mic, cred ca putin peste 20 de oameni, dupa estimarile mele ochiometrice, si a unei usoare stinghereli de inceput, Eugen si-a luat hotarat chitara si a purces la cantare cu mult curaj. Vreau sa-i multumesc cu drag ca a avut incredere si nu s-a sfiit sa fie el cel care a spart usa la Casa cu Cantec.

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram - Matasari 17Foto: Kerucov.ro

Dupa o prima piesa ceva mai oficiala, gheata s-a spart si artistul nostru a inteles, din priviri, ca a inceput un altfel de concert. Ca nu este doar un om care canta undeva si alti oameni care isi vad de vorbele si discutiile lor, de bere si tigari, de plimbat incolo si incoace, totul pe un fundal sonor frumos sau interesant. Nu, aici tot ceea ce facea el, Artistul, era capturat imediat, absorbit, asimilat si in acelasi timp oglindit si amplificat de catre acei oameni din fata lui. Cu siguranta a ajutat la aceasta stare si faptul ca vocea nu a fost amplificata deloc (din motive tehnice, de fapt, dar hai sa zicem ca asa am ales noi :P) si se auzea clar, natural, orice nuanta, orice vibratie a glasului – poate mai greu pentru cantaret dar mult mai bine pentru atmosfera.

De aici mai departe, totul a fost ca intr-un basm – chitara si vocea lui Eugen ne-au purtat intr-un carusel de trairi, de amintiri, de povesti vesele, triste, melancolice sau pur si simplu frumoase. Ne-am lasat cu totii cuprinsi de propriile amintiri, mai ales ca majoritatea nu eram deloc la o prima auditie pentru cea mai buna parte dintre piesele cantate. N-am sa le enumar, o simpla lista de titluri nu poate reda nimic din placerea cu care le-am primit, din valurile prin care ne-au purtat.

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram - Matasari 17

Foto: E-Folk

Am sa va povestesc totusi ca alaturi de noi au fost si doi prieteni ne-vorbitori de limba romana care insa s-au bucurat la fel de tare de atmosfera creata acolo. S-au lasat si ei purtati de aceleasi zambete si sclipiri de lumina in ochi, au simtit si ei ca dincolo de note, dincolo de versuri, muzica a legat ceva mai mult decat o placere pentru frumos. Vorbele lui Eugen care ne-a povestit istoria mai tuturor pieselor cantate, ritmul chitarii lui, mimica lui expresiva, felul usor timid cu care raspundea emotiilor noastre au dus toate la o stare de mult bine, o stare atat de puternica incat era imposibil de retinut. Cred ca fetele noastre spun multe:

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram - Matasari 17

Foto: E-Folk

Pentru mine, unul din cele mai faine momente ale serii a fost duetul dintre Eugen si Ovidiu Mihailescu. Ovidiu a fost invitat sa cante cateva piese si a raspuns cu multa bucurie rugamintii noastre. Nu dupa mult timp insa, Eugen n-a rezistat si a luat si el o chitara (cat ma bucur ca am lasat-o la indemana) si l-a acompaniat. A fost un moment superb pentru ca se vedea, pe amandoi, cu cata placere canta. A fost un moment intre prieteni, pe de-o parte cei doi trubaduri, pe de alta parte, noi toti care impartaseam aceeasi bucurie. Mi-am umplut sufletul in acele momente si orice retinere mai exista apropos de reusita acelei seri a disparut ca un fir de praf pe o coarda de chitara ce vibreaza.

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram si Ovidiu Mihailescu, duet - Matasari 17

Foto: E-Folk

La final, supriza promisa aseara, un superb clip realizat dintr-un colaj de fotografii facute la Casa cu cantec. Mie imi place de mor ce au facut ei, sper sa va placa si voua:

Casa cu Cantec – video Kerucov.ro

Ca si incheiere, imi permit sa preiau vorbele lui Ovidiu, sper sa nu se supere prea tare pe mine:

folkul e o muzica discreta care insa ajunge adinc de tot in inima oamenilor

Si ca un mic carlig, daca tot am pomenit atatea despre Ovidiu, va pot spune ca el va fi urmatorul trubadur al Casei cu cantec – urmeaza sa anuntam cat de curand si data. Dar va fi curand, promit 😉

Ovidiu MihailescuTanar si liber

Standard
evenimente, muzica

de trei ori peste cap

Asa cum anuntam cu nerabdare acum o saptamana, urma sa se intample primul concert din seria Casa cu Cantec, la Matasari 17. Roata a inceput sa-si vada de cercurile ei si timpul s-a dus, intamplarea s-a intamplat. Acum ca s-a asezat praful la loc, dupa ce m-am mai adunat si eu, incep sa reiau amintirile si sa ma bucur de ele.

Casa cu cantec - Matasari 17 - concert Eugen AvramFoto: E-Folk

Inca de Vineri seara, dupa clasicul „Daca v-au placut bufonii / Mai poftiti si-n alta seara”, nu pot sa-mi scot din minte cuvintele lui Iulian de la prima noastra intalnire conspirativa, cand am pus la cale serile Casa cu cantec – pe atunci evident ca nu avea numele asta 😛 Impreuna cu cei de E-Folk am stat si am tot scornit idei si planuri si zambete si vise. Cum ne imaginam noi acolo ce si cum sa facem casa sa arate „a folk”, Iulian a spus cu seninatate ca aceasta casa stie, poate si mai ales vrea sa se transforme in asa fel incat sa-si primeasca oaspetii cum e mai bine. Acolo au fost tot felul de evenimente pana acum, de la proiectii de film la teatru de papusi pana la concerte si ateliere de arta. Si de fiecare data casa „s-a dat peste cap” si a devenit ceea ce trebuia sa devina. Nici nu stiam atunci cat de curand voi avea ocazia sa-i dau dreptate.

Foto Casa cu cantec - Matasari 17 - concert Eugen AvramFoto: E-Folk

Pentru ca la cateva saptamani mai tarziu, in seara magica, la ora sapte, casa arata ca in oricare alta zi – cu nimic pregatita pentru a-si primi acordurile de folk si de suflete. A fost o saptamana plina pentru toata lumea implicata si practic nimeni nu a pregatit absolut nimic pana in seara concertului. Mai mult, Iulian, pastorul din Matasari 17, nu era deloc prezent, fiind plecat la un eveniment prin tara. Ajuns fiind primul acasa, am descalecat din saua ciclo-calului din dotare si plin de zambet am intrat – momentul primului soc. Ca sa fie totul si mai placut, n-am apucat sa ma dezmeticesc prea bine si hop apar si Micky cu Edi de la E-Folk care se blocheaza instant cand vad situatia – casa numai buna pentru un consiliu sau un cinema, in nici un caz pentru un concert iar sonorizare ioc. Acum, trebuie sa va spun ca am proasta tendinta de incerca sa ma asigur ferm ca totul este bine pus la punct si organizat, asa ca este usor de inteles impulsul momentului – de panica 🙂 Dar cum era absolut evident ca asta nu va ajuta la nimic, am tras adaaaaanc aer in piept si mi-am pus cel mai optimist zambet pe fata – nu va faceti griji ca o aranjam noi cat n-ai zice peste. Zis si facut, hai la treaba. Dupa nici jumatate de ora, uitasem de fapt ce faceam acolo – pur si simplu ne bucuram si ne zambeam, mutam mobile dintr-o camera in alta, parca ne pregateam casa noastra pentru vizita unor prieteni – ceea ce de fapt si faceam. Cand l-am vazut pe Edi jucandu-se cu o chitara si interpretand cateva acorduri, intre doua boxe aduse sau duse inapoi la subsol, am inteles ca aceea va fi o seara faina – starea de bine si de relaxare era deja prezenta si seara n-ar fi putut decat sa o implineasca.

Foto Casa cu cantec - Matasari 17 - concert Eugen AvramFoto: E-Folk

Dupa putina vreme, apare primul invitat, de fapt o invitata – Claudia (care oricum este de-a casei). Incearca sa se scuze ca a venit prea devreme dar nu apuca sa spuna prea multe caci imediat devine parte din echipa – si sa nu-mi spuneti ca nu v-a placut ceaiul facut de ea caci n-am sa va cred, a fost savuros. Cum lucurile incep sa prinda forma si casa sa devina din ce in ce mai mult un locsor cald si primitor, ne dam seama ca ne lipseste un accesoriu vital – lumanarile. Apel la linia de urgenta – Andreea – care primeste ad-hoc sarcina de a lumina casa, aprovizionandu-ne cu lumanari, cu muuuulte lumanari.

Casa cu cantec - Matasari 17 - concert Eugen AvramFoto: E-Folk

Si iata asa, casa din Matasari 17 s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat, iarasi, intr-un loc cald si primitor, numai bun de cantat si incantat suflete. Caci corzile chitarilor sau vocile artistilor au fost numai calea prin care una din cele mai frumoasa stari de bine si de cald ne-au facut sa ne simtit purtati in alta lume.

Va las acum sa-l cunoasteti pe domnul Eugen Avram, un foarte modest om mare al folk-ului romanesc. Ne-a facut sa ne simtim prietenii lui inca inainte de a-si acorda chitara si chiar nu vad cum un artist ar putea fi mai aproape de publicul sau.

Eugen AvramMersul trenurilor

Revin cat de curand sa va povestesc si cum a fost concertul, desi deja au mai scris: Adrian, Andreea, Claudia, Kerucov si Ovidiu. Le multumesc pentru vorbele frumoase si, sincer, mult mai mult pentru privirile luminoase din fotografii si de la fata locului 🙂 Dar ma opresc aici, continui cat de curand si va anunt ca am si o supriza frumoasa.

Standard
evenimente, muzica

casa cu cantec – Matasari 17

Am tot povestit eu ba una, ba alta despre ce se intampla pe acolo si fac ce fac dar nu pot sta departe de acel loc. Si daca tot nu pot sta departe, hai sa pun si eu umarul ca asa-i frumos. Drept pentru care, precum Aghiuta, mi-am bagat frumusel coada si impreuna cu E-Folk am reusit sa incepem o serie de seri folk, speram noi cat mai longeviva. Mai multe detalii, in comunicatul oficial 😛 – adica mai jos:

Afis Casa cu cantec la Matasari 17

e-Folk Events impreuna cu Centrul cultural Matasari 17 va provoaca la un nou concept de concerte.

Vineri 09 Aprilie 2010 va invitam la un concert intre prieteni in casa din strada Matasari 17 alaturi de invitatul serii Eugen Avram.

Proiectul “Matasari 17” a luat fiinta in urma cu cateva luni la initiativa unor tineri ce doresc sa schimbe in bine imaginea strazii Matasari si sa-si impartaseasca cunostintele, valorile si dorintele in patru directii conexe: cultural, artistic, educativ si socio-umanitar. Este locul in care implicarea si forta entuziasta se imbina intr-un aer boem si desavarseste proiecte si vise dintre cele mai complexe si marete si iata in curand si concerte de muzica folk.

Eugen Avram va prezenta in cadrul acestui eveniment piese precum “Cantec pentru tine” , “Fata pe role” , “Mersul trenurilor” dar si piese mai noi, ce vor fi incluse pe viitorul material discografic al artistului.

Pretul unui bilet este 10 Ron. Biletele se pot achizitiona de la intrare.

Ora de incepere :  20:30

Pentru contact & rezervari: 0727.126.620

Parteneri media ai evenimenului:  www.e-folk.rowww.ForeverFolk.com si www.4arte.ro

Deci, ne vedem acolo, da? Vineri seara, da? De la ora 20.30, da? DA?

Standard
evenimente, ganduri, muzica

folk you

Vineri seara, 4 Decembrie 2009, orele 20. La Old School Folk era anuntat mare concert mare Doru Stanculescu si Sorin Minghiat. Ajung acolo romaneste, cu vreo 20 de minute intarziere si eram deja in criza de timp, nu stiam cum sa fac sa ma teleportez mai repede in sala de la etajul 2. Insa cum intru in sala, raman cat se poate de interzis: daca erau 20 de persoane prezente. Am crezut initial ca am gresit sala, desi la intrare am vazut clar afisul cu concertul lui Doru Stanculescu. Si totusi, chiar il vad pe acest domn al muzicii folk la una din mese, vorbind colocvial cu cativa prieteni, semn ca nu eu am gresit. Inca perplex, ma asez si eu la o masa mai retrasa si in ciuda frigului din sala, incerc sa ma linistesc si sa intru intr-o stare de spirit mai adecvata serii de concert.

Si totusi, linistea scenei continua sa fie prezenta, insotind cu incapatanare linistea meselor in mare parte pustii. Nu-mi venea sa cred, totusi, ca sala putea fi atat de goala. Noroc cu conexiunea wireless, am reusit sa umplu lungul timp pana la inceperea concertului cu ceva activitate (mai mult sau mai putin utila 😛 )

Intr-un final, undeva in jur de ora 21.30 cred, pe scena a urcat un debutant (spre rusinea mea, nu i-am retinut numele) care promite multe odata ce va reusi sa treaca peste emotiile cantarii in fata spectatorilor. Intre timp, in sala mai apar cateva persoane, prieteni sau cunostinte vechi ale lui Doru Stanculescu.

Marele Doru Stanculescu isi face impresionanta prezenta undeva spre 10, la 2 ore dupa timpul anuntat de incepere a concertului. Si nu din vina lui, am sa revin imediat la aceasta idee. Dupa o scurta introducere, pentru ca tot eram asa de putini, ne invita sa ne simtim ca acasa si sa mai uitam de aplauze caci nu-si au rostul intr-un cadru asa de intim. L-am ascultat insa numai pentru prima parte 😛

El insa chiar a vorbit serios si asa a si cantat – ca pentru prieteni. In cea mai mare parte, era cat se poate de adevarat 😉 Si iarasi, pentru inca o seara, Doru Stanculescu, in stilul sau atat de caracteristic, ne-a incantat auzul si sufletele cu cantul sau aparte si cu versuri minunate. Amintiri vechi si altele mai noi mi-au trezit iarasi bucurii si uneori regrete, imagini de plaja calda in miez de vara, de la primele Folk You din Vama Veche sau sali mari de concert, toate sunt legate de acest artist al sufletelor noastre. Ne-a povestit istorii vechi, de debutant pe aceeasi scena de pe care acum ne privea ca un senior al folk-ului romanesc. Ne-a trazit zambetele cu glume si cu snoave. A fost, cu alte cuvinte, un concert Doru Stanculescu asa cum il stiu toti pasionatii de folk si de muzica cu suflet.

Mai mult decat atat, in paralel cu scena, am avut parte de un alt mic spectacol de arta, care la final ne-a lasat pe toti privind admirativ. Si asta pentru ca artista Eva Radu a pictat, nu cu pensula sau creionul ci folosind un cutit pe post de condei al panzei sale. Pe tot parcursul cantarii lui Doru Stanculescu, Eva a pictat, cat se poate de live, portretul marelui artist aflat pe scena. Rezultatul muncii sale a fost cu adevarat impresionant, acest stil de pictura are un impact deosebit, mai ales executat cu atata gratie.

Evenimentul, caci cuvantul concert devine prea sarac pentru a cuprinde toate cele intamplate Vineri seara pe scena din Old School Folk Club, s-a incheiat putin dupa ora 12, in ropote de aplauze si priviri admirative catre cele doua imagini: un Doru Stanculescu aflat pe scena, radiant si incantator ca de obicei si reprezentarea sa grafica, aflata in mijlocul salii, pe o plansa desenata cu mult suflet si care parea sa fi prins in ea sclipirea artistului.

Si revin acum la ideea mentionata mai sus: cum se face ca atat de putini oameni erau acolo? Cum se face ca un concert folk a ajuns sa fie un eveniment aproape underground? Unde ne sunt visatorii? Unde sunt tinerii la suflet care sa stie ca a lor este iubirea si lumea intreaga numai sa vrea s-o ia? Unde sunt acei frumosi nebuni care nu se multumesc decat cu lumea intreaga in palma lor? Oare nu mai avem curajul sa visam frumos? Nu mai avem puterea sa ne cantam cu glas tare iubirile, impartasite sau doar dorite? La Folk You asta vara, in Vama Veche, era plaja plina – unde au disparut toti acei iubitori de muzica a sufletului? Am plecat cu inima indoita de la concert, desi de la ce s-a petrecut pe scena nu mi-as fi putut dori mai mult. Si imi pare rau ca scriu asta dar cred sincer ca ne meritam soarta. Ne ucidem artistii si la final de ucidem propriile suflete lipsind de la scena propriei vieti. Este vremea noastra acum, noi unde suntem?

Si la final, va spun ca in fiece Vineri, de la orele 20 trecute fix, in Old School Folk Club, la etajul 2 in Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, se canta muzica vie, se mangaie suflete si se inalta spirite – se canta, live, folk. VENITI SI VOI!

Va las cu una din cele mai frumoase melodii ale lui Doru StanculescuFara petale. O melodie cu o poveste la fel de frumoasa, iubitorii de folk sunt convins ca o stiu. Pentru mine, este o alta poveste, poate nu la fel de dramatica dar nu mai putin lipsita de emotie, o poveste veche si frumoasa. Si din cand in cand, ascultand Fara petale, povestea imi reapare in minte si-n suflet si ma bucura si ma incalzeste, chiar iarna fiind. Si sunt convins ca nu numai pe mine.

Doru StanculescuFara petale

1. Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar

2. Un strop de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperta-n aur un sicriu de scrum

R: Incearca, incearca, piaptana ochii ei
Ma incearcana…

Standard