Foto Lecturi Urbane
evenimente, ganduri

omul de langa mine

Membrii din echipa Lecturi Urbane respecta cu multa sfintenie principiile si traditiile. Un astfel de principiu, vechi si batatorit, este ca daca ridici o problema vei fi nevoit s-o si rezolvi. Am discutat la una dintre intalniri, acum ceva vreme, despre faptul ca sunt oameni, multi, care nu inteleg motivatia reala a proiectului, afirmand ca totul este doar o sarada de imagine, ca nu avem cum sa citim cu adevarat in conditiile  locatiilor unde se organizeaza de obicei Lecturi Urbane.  Cum eu am deschis discutia respectiva, prin consecinta directa, iata motivatia acestui articol 😀

Foto Lecturi UrbaneDincolo de orice, proiectul Lecturi Urbane exista in primul rand pentru oameni. Nu pentru oameni ca termen sociologic, de sondaj de opinie, abstract, generic si fara continut emotional. Lecturi Urbane este pentru oamenii implicati in proiect in mod direct – voluntar sau incidental.

Inca tin minte reactiile celor care, participand la primele editii de Lecturi Urbane, au descoperit metroul ca pe un spatiu mult mai accesibil si primitor. Sau cei care au aflat ca oamenii noi sunt prilej de bucurie, nu de stanjeneala. Si tot asa, altii – inclusiv eu – au descoperit ca nu-i nici o tragedie in abordarea unei persoane complet necunoscute, intr-un context social neutru. Ba dimpotriva, de multe ori esti rasplatit cu un zambet. Prima oara cand cineva mi-a spus ca stie de proiect – era dupa prima aparitie la Radio Guerilla – m-am simtit ca un norisor, pluteam de fericire. Pentru ca stiam, in felul asta, ca ajungem la oamenii de langa noi. Bucuria gestului atat de simplu – si totusi atat de rar intalnit – de a oferi unui om complet necunoscut o carte este greu de cuprins in cuvinte. Dar cu atat mai mult este o sursa de bucurie si entuziasm, de ambele parti.

Restul articolului se afla pe OrasulCiteste.ro

Reclame
Standard
Foto tablou Visator / Daydreamer - Staniceck
ganduri

somnambuli

Stiam demult ca multi dintre prietenii mei sunt visatori. Din cei profesionisti vreau sa zic, au acte in regula si martori cat cuprinde. Bine, nu ca m-as exclude dar … sa vorbim despre ei 😀 Visatori de categorie grea, cand stai de vorba cu ei iti spun numai povesti potrivite mai repede unui Lewis Carroll decat unui om normal 😛 De curand insa am ajuns la concluzia ca da, sunt ei visatori dar nu-i deajuns termenul pentru a-i descrie intrutotul. Mult mai bine s-ar potrivi definirea lor ca somnambuli.

Foto tablou Visator / Daydreamer - StaniceckVisator / Daydreamer de Jon Stanicek


De ce somnambuli? Pai, din ce povesti si planuri au, asa cum am spus, sunt evident visatori. Asta este clar, nici un dubiu. Dar ei nu se multumesc sa viseze. Nu, dimpotriva, fac planuri si le pun in aplicare. Planurile fiind, evident, creatie a viselor lor. Pai daca ei si viseaza si pun in aplicare planuri, cum ar putea fi posibila o alta explicatie? Clar, sunt somnambuli.

Sunt somnambuli ce-si traiesc visele. Ei se poarta in lumea reala asa cum au descoperit ca se intampla in visele lor. Viata este doar o prelungire a viselor in ceea ce-i priveste. Pentru ei, totul sau aproape totul este realizabil, posibil, este la indemana. Somnul lor devine contagios chiar, prin refuzul de a se trezi si de a se conforma unei realitati reci si gri care, din fericire, le ramane distanta. Prin entuziasmul lor, prin culoarea lor, prin firescul lor, acesti dragi somnambuli ajung sa creeze o lume ca cea din vis. O lume care nu crede ca nimic nu se poate face, care nu accepta ca nu are rost sa te zbati, ca un zambet nu-ti aduce nimic si deci nu are rost sa-l oferi. Iar cei de langa observa cu surprindere ca se poate si altfel decat au fost invatati sa creada pana acum. Si dupa surpriza intiala, se lasa contaminati de povestile somnambulilor. Si incep sa le creada visele. Unii chiar incep sa le viseze la randul lor.

Cum arata visele lor? Iata doar cateva dintre ele, unele mai mari altele mai mici, toate insa la fel de frumoase: Lecturi Urbane, Bicla.ro, Let’s do it Romania, Pasi catre viataCivika.ro,  Lume buna, Bikewalk, GloryBox, Matasari 17, Soup NightsArtTweetMeet, Let’s Bike it Romania si multe multe altele. Acestea sunt doar cateva dintre cele care au crescut repede si s-au facut mari. Dar pe langa ele, sunt si apar mereu alte si alte vise care prind aripi si devin planuri. Iar de acolo, toata lumea este a lor.

Candva, nu vor mai avea nevoie sa doarma pentru a visa o lume frumoasa. Candva, cu totii vom avea acelasi vis si acesta va fi realitatea de langa noi. Pana atunci insa, hai sa visezi si tu cu noi. Vino si tu sa fii un somnambul si lasa-ti visele sa-ti transforme lumea.

Standard
evenimente

un eveniment Lecturi Urbane restrans la un minut

Doar ce povesteam acum nu multa vreme cat de faina a fost prima editie Lecturi Urbane de Bacau. Nu s-au lasat si au mai venit cu o premiera: tot evenimentul a fost filmat si au facut un scurt clip in stil time lapse.

Lecturi Urbane editia de Bacau

E foarte placut sa vezi, concentrata intr-un minut, desfasurarea unei intregi ore de entuziasm. Bravo lor.

Standard
Foto cuplu de liceeni la Lecturi Urbane de Bacau
ca-n viata, evenimente

de la 6 zile/caruta

Sambata dimineata, la ora 6, m-am trezit (cu greu) intrebandu-ma ce dracu fac eu treaz la ora asta? Ce dracu caut sa plec 300 de Km, in loc sa ma bucur de inceputul de weekend? Motivul plecarii era participarea la prima editie de Bacau a proiectului Lecturi Urbane, drum facut impreuna cu AndreeaStelian, Iulian si Oana. Nici ca mi-as fi putut imagina o alta zi in care sa tot primesc raspuns la intrebarea de inceput 😉

Afis Lecturi Urbane editia de Bacau

Dupa un drum lung dar lin, plin de discutii savuroase, inceput cu telefonul disperat – la propriu – al Claudiei, care ne anunta ca la Bacau vremea este foarte rece si ca riscam sa ploua, am ajuns intr-un final sa gasim un Bacau insorit si incalzit de entuziasm. Si evident ca vremea a urmat aceeasi cale 😉 Pe drum insa, dupa ce am dezbatut problema oraselor insirate pe drum la un interval de aproximativ 50 de Km, am descoperit ca sintagma o zi/caruta este foarte potrivita pentru a descrie distante. Asa ca ne-am imbogatit bagajul verbal cu cel putin inca o expresie 😀

Nici n-am ajuns bine ca proverbiala ospitalitate moldoveneasca s-a dovedit a fi cat se poate de reala. Claudia ne astepta cu o minunata placinta poale’n brau – gatita cu drag de chiar mama ei. Nu are rost sa va spun ca a fost delicioasa 😉

Foto placinta poale-n brau la Bacau

Si cam aici se opreste partea mai mult sau putin banala o zilei. Pentru ca tot ce a urmat a fost un iures de zambete, de incantata surprindere, de entuziasm si de tinerete. Usor usor au inceput sa apara primii participanti, cu mai bine de o jumatate de ora mai devreme de ora stabilita pentru inceperea evenimentului. Asa ca am spart gheata si ne-am incalzit cu o sesiune de lipit etichete si pus semnele de carte Lecturi Urbane. O incalzire numai buna, desi soarele deja era un participant focos alaturi de noi.

Foto cutia de carti pentru Lecturi Urbane de BacauFoto: Stelian Pavalache

Dupa asta, la ora doua, Piata Tricolorului din Bacau s-a transformat din jungla urbana in scena unei orchestre minunate. In cateva minute, cartile si paginile lor au umplut spatiul dintre fantani. Si de pe banci. Si de langa fantani. Si cu siguranta, ne-au umplut sufletele de veselie. Dupa ce au trecut acele prime momente de ezitare, in care fiecare isi cauta locul si unii curajul de a se aseza pe jos, in mijlocul unui spatiu clasic urban, de a-l lua in stapinire si de a-l imblanzi, totul a devenit un vartej, o simfonie. Orchestra care nu a avut nevoie de un alt dirijor in afara de soarele care ne-a imbratisat cu drag pe toti, norii fiind imediat dati disparuti.

Foto Lecturi Urbane de Bacau

Foto: Stelian Pavalache

Marea majoritate a participantilor au fost tineri liceeni si printre ei, multi copii. Si unii si altii au aratat cat de usor se pot plasa in rolul de indrumatori ai societatii, cat de usor si mai ales de firesc se pot manifesta in acest cadru public. Au aratat ca in nici un caz aceasta generatie nu stie altceva decat sa se piarda. I-am privit cu drag si nu de putine ori m-am simtit plin de entuziasmul lor, plin de mandrie chiar si numai pentru faptul ca eram acolo, printre ei.

Foto cuplu de liceeni la Lecturi Urbane de Bacau

Foto: Stelian Pavalache

Iar copii au fost pur si simplu minunati. Nu putini au fost cei care, cu inocenta varstei lor, au uitat rapid contextul lor social si au patruns cu totul in paginile cartilor pe care le-au adus de acasa. Cel putin unul dintre ei a realizat abia dupa minute bune ca noi eram ridicati si ne pregateam de poza de grup – asa ca a inchis intr-un final grabit cartea si ni s-a alaturat. O fetita i-a povestit lui Stelian cate carti de J. Verne citise deja si i-a vorbit despre multi alti autori cu lumea carora era deja familiarizata. Cum sa nu te bucuri? Cum sa nu zambesti cu gura pana hat dincolo de urechi? Cum sa nu topai de fericire?

Foto copil la Lecturi Urbane de Bacau

Foto: Stelian Pavalache

Finalul a fost cel putin gradios, cu o poza de grup format din mai bine de 150 de persoane. Toti veseli, toti bucurosi ca acea zi a contat. Dincolo de orice, sunt convins ca cei care au fost acolo – si in general la editiile de Lecturi Urbane – capata incredere ca si in tara asta se poate face ceva. Ca se poate schimba ceva – si incep cu ei. Restul ii vor urma.

Foto de grup la final de Lecturi Urbane de Bacau

Foto: Stelian Pavalache

Pe drumul de intoarcere, desi obositi, am fost atat de plini de energie si entuziasm incat am fi putut alimenta cu energie un oras intreg. Hai, un orasel 😛 Am facut echipa numai buna Andreea la cantat impreuna pe Travka si Vama Veche (cam 2 albume din fiecare :D) si cu Oana la admirat si comentat superbul apus de care am avut parte.

Pentru asa stari si intamplari, pentru asa oameni, as strabate mult mai multe zile/caruta – chiar si zi de zi 🙂

Foto grupul de la Lecturi Urbane de Bacau - Claudia, Oana, eu si AndreeaFoto: Stelian Pavalache

Si un scurt clip, multumita editurii Inima Bacaului

Lecturi UrbaneEditia de Bacau

Actualizare: Mai multe fotografii gasiti la photodesign.ro, multumita lui Stelian Pavalache.

Standard
Foto concert Luna Amara Cluj Irish and Music Pub
evenimente, ganduri, muzica

a la Cluj

Un cunoscut producator de mobila local are de ceva vreme un slogan frumos ales, care suna cam asa: Suntem cu totii diferiti. Din fericire Imi tot suna in minte cuvintele astea, descriu foarte bine sfarsitul de saptamana petrecut, nu chiar intamplator, la Cluj.

Prima oara cand mi-am adus aminte de cuvintele astea a fost la concertul Luna Amara din Irish and Music Pub. Fain loc, m-am simtit tare bine dar asta e alta discutie 😛 La multe din concertele lor l-am auzit pe Nick spunand ca apreciaza modul de manifestare al publicului din Bucuresti si Timisoara si mereu m-am intrebat de ce mentioneaza doar aceste doua orase. Fanii din altele nu-s oare tot asa? Si tot de mult timp imi doream sa am ocazia sa-i vad intr-un concert la ei acasa, trupa fiind de loc din, evident, Cluj. Vineri seara prin urmare am mai facut o bifa pe lista de dorinte implinite, concertul venind ca o surpriza bine primita 😀

Foto concert Luna Amara Cluj Irish and Music PubFoto: PartyDude.ro

Cantarea a fost excelenta, lume multa prezenta – desi mai era loc, atmosfera numai buna de underground. Nu-i de mirare ca aici se nasc trupe ca Luna Amara 🙂 Totusi, la piesa Albastru, una din cele de referinta ale trupei si la care de multe ori mi s-a intamplat sa ragusesc, am observat putin mirat ca publicul, desi in mod evident se stiau versurile, era parca mai timid decat cel pe care il stiam eu din Bucuresti. Mult mai putini erau cei care cantau cu trupa si dintre acestia si mai putini erau cei care strigau din tot plamanul. Am ramas suprins si putin curios asa ca am fost mai atent la reactia celor din jur. Oamenii erau clar prinsi de cantare, cei mai multi stiau versurile dar am remarcat o usoara izolare sau mai bine spus retinere. Lumea era imprastiata in toata sala, nu in grup compact cat mai aproape de scena si tot spatiul era destul de lejer – aveai loc sa te misti in voie, fara sa te simti inghesuit. Ii multumesc tipei din fata mea care scuturat viguros din plete pe multe piese si a facut o adiere tare placuta de aer in spate, numai bun pentru ca era destul de cald in sala 😀 As putea spune la prima vedere ca publicul era retinut, ca ceva nu se lega. Dar privind cu atentie, am vazut ca de fapt cei din jur simteau muzica mult mai interiorizat decat sunt eu obisnuit sa vad, cantau incet sau doar murmurau versurile, era o usoara retragere dar in nici un caz retinere sau lipsa de interes. Ba dimpotriva, as putea spune dupa ce am privit mai bine. Ciudat pentru cineva obisnuit cu inghesuiala, cu agitatia, cu forfota si cu versurile urlate de la concertele rock de acasa. A fost ciudat si mai ales neasteptat sa nu pot canta din tot sufletul la unele piese – nu s-ar fi potrivit cu reactia celor din jur. Dar de fapt, este doar altfel, in nici un caz ciudat. Diferit.

Luna AmaraAlbastru

Observatia a continuat si a doua zi, pe dupa masa, cand am ajuns, tot cam din senin, la editia a treia de Lecturi Urbane a la Cluj. Nu stiam decat pe una dintre voluntare, pe Raluca, dar mi-am zis ca daca tot sunt in zona, nu ar strica sa dau o fuga si sa am ocazia sa fiu si doar participant la o editie Lecturi Urbane. O idee pentru care ma felicit, starea de bine pe care am primit-o a fost minunata. Cand am ajuns la locul de intalnire, nu erau prezente decat cateva persoane asa ca am stat retrasi putin, pana cand am vazut-o pe Raluca venind in tromba si descarcand un portbagaj de carti 😀 Era agitata si foarte tensionata pentru ca venise prea putina lume dupa parerea ei. Destul de explicabil, avand in vedere ca norii de deasupra noastra erau destul de seriosi in intentia de a ne racori cu ceva stropi. Care intentie s-a dovedit insa a fi apa de ploaie, cu putin entuziasm si cateva zambete din partea noastra am risipit rapid toti norii. Raluca a inceput sa-mi puna intrebari despre cum sa organizeze lumea, cum sa ne asezam si ce sa facem dar i-am spus ca este evenimentul lor si ca nu am de gand sa ma bag in organizare – cum vor ei sa faca asa este cel mai bine. Dar trebuie sa recunosc ca in minte deja incepuse sa ruleze filmul deja obisnuit: ne imprastiem, ocupam tot spatiul tintit, impartim rapid cateva carti catre voluntari, ne asezam si lasam loc intre noi pentru eventualii doritori, incepem sa abordam trecatorii si asa mai departe. Deh, incepe sa devina reflex 😀 Spre supriza mea, de data asta am vazut un alt scenariu. Care mi-a placut si, mai mult, care a iesit foarte bine. Ei au preferat sa aseze cartile, aranjate frumos, toate la un loc, ca pe un stand de prezentare sau daca vreti ca pe o taraba.

Foto Lecturi Urbane a la Cluj

Dupa care s-au asezat toti pe treptele monumentului si au inceput sa citeasca, fiecare ce carte a adus sau si-a ales. Fara sa aiba in fata deja obisnuitii (pentru mine) ambasadori Lecturi Urbane – adica volutarii care au ales sa imparta carti catre trecatori. Nu, ei au stat cuminti dar atenti si au deschis discutii numai cu acei oameni care, remarcand evenimentul, s-au oprit si au intrebat despre ce este vorba. Nu au abordat de la sine nici unul dintre trecatori, nu au oprit pe nimeni. Da, au fost mai putini cei care au aflat de la sursa despre proiect si intentiile noastre, au fost mai putine carti distribuite. Asa sa fie? Continuand observatiile de cu seara, de la concert, cred ca abordarea lor a fost mai potrivita in contextul locului si al oamenilor langa care ne aflam. O intampinare mai directa, mai intruziva, mai agresiva poate, asa cum am procedat la alte editii, in alte orase, ar fi dus poate, sau chiar probabil, la o rata mai mare de refuz si de lipsa de receptare a mesajului. Asa insa, cei care au aflat informatiile si au primit carti sunt cei care au ales sa faca asta si in mod evident sunt interesati. Si care vor duce vorba mai departe, catre mai multi si pentru un timp mai indelungat – sper eu. Mai putini dar care pot face mai mult. Ciudat? Nu, doar diferit. Altfel.

Foto Lecturi Urbane a la ClujMai multe poze de la eveniment sunt aici.

Inchei asa cum am inceput, cu acelasi slogan publicitar. Dar care, pentru mine cel putin, are sens. Acum chiar mai mult decat in urma cu un sfarsit de saptamana 😀

Suntem cu totii diferiti. Din fericire

Standard
evenimente, poz(n)e

Foto Lecturi Urbane a la Cluj

Sambata am reusit sa ajung pentru prima oara la o editie de Lecturi Urbane la care sa pot sa fiu doar un participant. Cu multa bucurie m-am alaturat editiei trei de Lecturi Urbane a la Cluj si tare bine am facut.

Fotografiile spun multe, foarte multe despre cat de faini au fost oamenii si cat de bine le-a iesit evenimentul. Ca de curand promit sa revin si cu povestea de la fata locului 😉

Foto Lecturi Urbane a la Cluj

Standard