Trece vremea, trece mai repede decat ne place sa credem. Cu toatea astea, cateodata se intampla si extraordinarul calatoriei in timp. Rar experimentat acest fenomen, totusi exista virtuozi ai timpului care au aceasta capacitate – de a ne transporta, dupa propria lor vointa, inapoi in trecut.
Asta au facut cu noi cei de la Celelalte Cuvinte pe 8 Decembrie 2011, intr-un concert aniversar sarbatorit la Sala Palatului. Da, poate fi greu de crezut dar Cuvintele devin una dintre cele mai vechi trupe romanesti – ca sunt una dintre cele mai bune, stiam demult. Un concert cum numai ei ar fi putut sa aduca pe scena, aniversarea Cuvintelor va ramane o amintire cu adevarat de suflet.
Locatie: Sala Palatului cu greu mai are nevoie de vreo descriere. In interpretarea celor de Celelalte Cuvinte am avut parte de-o scena imensa, goala, ornata doar de mebrii trupei. Si o panza imensa ce acoperea tot fundalul scenei la inceput, panza peste care au fost proiectate imagini din intreaga istorie a acestora, pe fundal avand piesa “Fara cuvinte” si vorbele neuitatului Pittis. Dupa introducere panza a cazut peste scena si a fost rapid retrasa undeva in culise – un efect interesant. Spatiul generos pus la dispozitie de Sala Palatului acopera fara probleme chiar si cele mai pretentioase concerte de sala. Instalatia de lumini a fost foarte bine pusa la punct si fara sa se exagereze in vreun fel am avut un joc de lumini pe scena cat se poate de placut. Totusi problema principala in Sala Palatului, in contextul unui concert rock, ramane prezenta scaunelor – pur si simplu nu sunt compatibile.
Concertul a inceput la 8.15, respectand astfel destul de bine ora anuntata – 20.00 – de incepere – eveniment din ce in ce mai rar, din pacate.
Sunet: Reglajele de sunet au fost facute foarte bine, asa ca ne-am bucurat de-o sonorizare la inaltime. Volumul a fost mai mult decat multumitor iar calitatea a fost chiar foarte buna – s-a auzit bine atat de sus, din zona “balconului” cat si din zona din fata scenei. Doar in lateralele extreme ale scenei sunetul devenea mai putin placut.
Public: Pe scurt, a fost cea mai mare (si de fapt singura) dezamagire. Stiu ca Celelalte Cuvinte au un public trecut de prima tinerete (public in care ma inscriu si eu, dealtfel) dar chiar si asa nu se justifica lipsa de miscare din sala. Da, s-a cantat (din greu), s-a scandat binecunoscutul “Cu-vin-te, Cu-vin-te, Cu-vin-te” mult, bine si tare – dar cam atat. Ma asteptam (si-mi doream) sa vad un public mai activ, mai prezent fizic in fata scenei. In afara de cativa zeci – majoritatea tineri – care au rupt cutuma serii si au venit in fata scenei, restul au stat pe scaune. Partea faina a fost ca plaja de varsta a celor prezenti sarea cred de 60 de ani diferenta intre cei mai mici si cei mai in varsta participanti.
Impresionant a fost cu adevarat urarea de La multi ani, cantata de-o sala intreaga – atat pentru public, cat mai ales pentru trupa. Calin Pop a cazut la propriu in genunchi si avea lacrimi in ochi. Gestul a fost atat de firesc si de natural in acel moment incat ar fi fost surprinzator sa faca altceva.
Concertul: A fost in cel mai deplin sens al cuvantului un maraton rock. Acoperind 30 de ani de activitate muzicala si intins pe 4 ore (din care doar 15 minute de pauza) este cred unul dintre cele mai lungi concerte din Romania. Asta tinand cont ca nu au avut nici o trupa in deschidere – si sincer, mi-e greu sa ma gandesc la vreo trupa capabila sa se descurce in fata unei asemenea provocari.
Asa cum ii stim de la alte cantari, Celelalte Cuvinte comunica foarte putin cu publicul – doar verbal insa. In afara prezentarii pieselor si a perioadei reprezentate in istoria trupei, Calin a adresat destul de putine cuvinte, cel putin la inceput. In rest, a stiut sa faca cu adevarat parte din noi, sa se faca simtit si inteles in felul sau special. Spun asta pentru ca vocalul – si liderul trupei – Calin Pop este nimic altceva decat un copil mare. Sub aparenta unui adult, in el se ascunde un copil ce traieste cu si pentru muzica. Placerea lui de a canta este sublima, are momente in care devine pur si simplu esenta muzicala. Nu vreau sa-l laud dar chiar stie sa transmita atat de bine starea de placere muzicala incat il pot suspecta de hipnoza in masa.
Calin Pop – voce, chitara, Marcel Breazu – chitara bas, Leontin Iovan – tobe si Tiberiu Pop – clape au facut ca timpul sa-si piarda substanta, sa-si uite curgerea. Pe langa intoarcerea de-a lungul celor 30 de ani de istorie a trupei, cele patru ore de concert au trecut in mod incredibil de repede. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca era trecut de ora 24, ca deja era “maine” iar Cuvintele erau inca pe scena.
Prima parte: Desi au inceput putin timid si temator, dupa pauza concertul a crescut la un nou nivel de intensitate. Inceputa cu opera lor muzicala “Oglinda” si continuata cu piese din albumele mai noi, prima parte a concertului a parut a fi doar pentru incalzire, comparativ cu ce a urmat dupa pauza. Am avut in “meniu” piese precum: “Lupii”, “Armaghedon”, “Lumea de apoi”, “WWW”, “Asa e viata mea”, “Zmeie” si … greu de tinut minte toata succesiunea de piese. Tot concertul a fost un regal de muzica si o desfatare pentru fanii Celelalte Cuvinte. Cum am spus, inceputul a fost destul de timid. Se vedea ca baietii au emotii, ca se simt putin tematori de reactia publicului. Tot ceea ce a spus Calin la inceput a fost ca urmeaza un concert lung – nu l-am crezut, desi a fost cat se poate de adevarat, pana la final.
Prima parte a fost mai ales o zona de maiestrie muzicala – au ales parca special piese “grele”, pe care le-au interpretat cu un profesionalism exceptional. Se vad anii de istorie comuna, se simte faptul ca actuala componenta are mai bine de 25 de ani impreuna – Celelalte Cuvinte fiind dealtfel una dintre cele mai longevive trupe romanesti.
Partea a doua: Ei bine, daca cineva ar mai fi avut retineri apropos de succesul acestui concert pana in acest moment, revenirea de la pauza a inchis orice temere. Linistiti de reusita de inceput, Celelalte Cuvinte au revenit pe scena hotarati sa tina un concert literalmente de neuitat. Gata cu temerile, gata cu emotiile – ma refer insa doar la cele muzicale. Caci ceea ce a urmat a insemnat, poate, in primul rand un fluviu de emotii sufletesti, lucru la care Cuvintele se pricep atat de bine.
Spre deosebire de alte concerte insa, de data aceasta valurile de emotii s-au regasit de ambele parti ale scenei. Atat publicul cat si (mai ales) trupa fiind transpusi intr-o alta lume. O lume in care Muzica, in cea mai curata forma a ei, poarta cu ea semnificatii si stari emotionale cu adevarat profunde. Au urmat piese ca “Daca vrei”, “Comoara”, “Fantana suspinelor”, “Ramai” (prima piesa a Cuvintelor), “Scrisori iubite” si altele din acelasi “registru”. Sunt piese pe care au crescut generatii intregi – sunt piese care au adunat in istoria lor nenumarate amintiri, vise, tanguiri si impliniri. Celelalte Cuvinte sunt o trupa care a crescut la randul ei impreuna cu aceste generatii – si desi si-au schimbat stilul de-a lungul timpului de mai multe ori, esenta lor a ramas aceeasi – o trupa profunda, plina de semnificatii si de emotii.
La “Daca vrei” am avut un conflict cat se poate de real si de puternic. Nu stiam daca sa cant, sa-mi exprim bucuria impreuna cu trupa sau sa tac, sa-mi tin respiratia si sa ascult publicul – felul in care se auzeau toate acele voci la unison a fost mult peste cuvantul impresionant.
Deja de aici cei de pe scena erau, la randul lor, transpusi intr-o stare de plutire. Privirile le straluceau permanent si nu doar odata am vazut lacrimi in ochii lui Calin. Lacrimi de fericire, de bucurie, de implinire. Felul in care ei s-au simtit acolo sus pe scena, la aceasta atat de importanta aniversare, a fost cu adevarat un cadou de neuitat. S-a simtit ca au asteptat mult acest concert, ca au pus multa energie in organizarea acestui turneu iar seara din Bucuresti avea o semnificatie speciala pentru ei. Si au oferit, la randul lor, tot ceea ce stiu ei sa faca cel mai bine – Muzica.
Iar la final, ca un cadou reciproc, “Iarba prin par” ne-a bucurat deopotriva pe toti – public, fani sau membrii ai trupei. Cadoul muzical al trupei Celelalte Cuvinte a facut ca toata lumea sa se ridice in picioare, dupa aproape patru ore de concert, si sa cante fara incetare “Iarba prin par, pe obrajii ei / Si pe ochii caprui / Ce plangeau la zei”.
Asta inseamna Celelalte Cuvinte, asta a insemnat si concertul lor aniversar: multa muzica buna, curata pana la desavarsire, multa emotie, multa foarte multa comunicare si traire.
La multi ani Celelalte Cuvinte, la foarte multi ani!