George zice ca da. Din cauza ca administratia locala, mai exact primaria, spune ca astfel de manifestari nu pot avea loc decat Sambata, intre orele 11-14. Zau?
Dupa ce am participat la toate editiitle de pana acum: prima, a doua si a treia, va pot spune ca Ciclopromenada nocturna, in toate editiile ei, a fost una din cele mai frumoase experiente din viata mea si a cantarit mult in decizia de a lua bicla la pedalat aproape zi de zi prin traficul din Bucuresti si nu numai.
Asa ca, fara s-o mai lungesc, am sa va anut ca nu am de gand in ruptul capului sa renunt asa de usor. Acum ceva vreme, nu multa, citeam un oarecare repros la adresa societatii civile actuale, cum ca nu suntem in stare sa facem alte revolutii decat mersul pe bicicleta. Din pacate insa, realitate e mai complicata decat in visele de articol pe blog. In realitatea din anul de gratie 2009, Bucharest, Romania trebuie sa faci o revolutie ca sa te plimbi cu bicicleta in orasul tau. Iara eu zic – revolutie sa fie 😀 Si chiar ma bucur, zau asa. Oare ce pot sa faca. Cum ar veni, sa ne ia boii de la caruta, nu? Doar ca noi caruta nu avem si atunci boii ar fi …
Prin urmare deci, am sa ma sfatuiesc cu George Hari si cu alte persoane agitatoare dar propunerea mea ramane destul de clara: sa organizam si urmatoarele Ciclopromenade nocturne numai ca de data asta vom dovedi ca stim sa fim si organizati. Nu vad alta solutie pentru a trece peste limitarile sistemului in care traim dar la urma urmei o putem face. Si anume, putem face o mini revolutie pe doua roti. Noaptea vrem sa fie si a noastra, nu numai a lor.
Va invit ca la urmatoarea Ciclopromenada nocturna, in speta editia a IV-a, sa ne deplasam perfect organizati, in grupuri mici de data asta, la limita permisa de lege. Nu au ce sa comenteze daca vom fi eleganti si vom lasa un spatiu de 5 minute sau cateva sute de metri (un semafor?) intre grupuri si mai ales daca vom respecta toate regulile de circulatie la sange. Asta, asa cum am observat pana acum, va fi un exercitiu foarte bun si pentru o buna parte dintre noi, asa ca toate lumea are de castigat. Chiar mi-as dori sa vad patrule de politie calare de motoare, mergand pe langa noi fara sa aiba nici cel mai mic motiv de a ne apostrofa/amenda.
Haideti, sunteti cu noi? Si daca vom fi doar cativa, mai putini chiar decat la prima editie, tot va exista o alta Ciclopromenada nocturna. Nu de alta dar nu pot sa nu-i dovedesc lui George ca se inseala cand spune ca Ciclopromenada nocturnă nu mai este
Deci, dragi ciclisti nocturni si antisociali, sunteti cu noi? Mergeti sa ne alaturam lui George la viitoarea Ciclopromenada nocturna, editia a IV-a, care nu va exista 😉 ? Sa purcedem atunci, nu-i asa?
In fine, cu greu, am reusit sa-mi revin dupa nebunia de azi noapte. Dupa primele impresii, scrise aici la cald si cat inca eram high dupa cele intamplate, incerc sa revin putin la realitate si sa scriu cam ce s-a intamplat acolo. Acolo insemnand la Ciclopromenada nocturna 3, a 3-a editie a acestei frumoase nebunii. N-am sa scriu nimic despre traseu, reguli de cirulatie (desi as cam avea cate ceva de comentat), organizare, piste sau alte detalii de acest gen. Le puteti gasi pe multe alte surse, detaliate mai bine si mai exact decat as putea s-o fac eu: George, Adevarul, ProTV si altii.
Eroul serii a fost, fara doar si poate, acest ghindoc nazdravan care a pedalat cu noi pe tot traseul si care a insumat toata seara in cel mai frumos si inocent mod.
copilul: “Suuuuuper atunci. E cea mai frumoasa zi din viata mea!”
Nu cred ca multi dintre noi ar fi putut s-o spuna mai frumos. Jos palaria.
Si totusi, de unde vine acest sentiment? Pai simplu, de la faptul ca azi noapte am depasit orice fel de asteptari la numarul de participanti. Am fost peste 300 de biciclisti, estimarile mergand chiar mai sus dar incerc sa fiu retinut. Peste 300 de oameni care au participat la un eveniment pentru pura placere de a pedala impreuna in acest oras frumos. Peste 300 de particpianti care nu au cerut nimic, care nu au vrut nimic, care nu au cautat nimic altceva decat propria placere si poate nevoie de socializare. Peste 300 de oameni care au devenit un grup pur si simplu pentru ca asa a fost optiunea lor. Iar acest fapt iti da un sentiment incredibil. Este greu spre imposibil descrierea prin cuvinte a starilor si sentimentelor pe care le-am avut azi-noapte pornind de la faptul ca oriunde m-as fi uitat, vedeam biciclisti alaturi de mine. O mare de biciclisti in fata, o mare de biciclisti in spate, bicle in stanga si bicle in dreapta, peste tot numai bicle. Soferii au ramas inmarmuriti, au fost situatii in care efectiv nu ne-am putut incadra pe o singura banda si am ocupat 2 din 3 benzi. Sper imensa mea surprindere, nici un sofer nu a comentat – ne-au ocolit cuminti, ne-au privit suprinsi, au intrebat ce se intampla si de facem asta, ne-au facut poze si unii ne-au aplaudat sau au claxonat in semn de incurajare.
Bucuresti, se poate sa fim deschisi fata de cei de langa noi, se poate sa-i acceptam si pe cei care nu sunt ca noi – am dovedit asta la fiecare editie de Ciclopromenada nocturna dar aseara a fost cu adevarat evident acest fapt. De fiecare data cand imi amintesc, gandul ma duce la aceasta piesa a celor de la Vama Veche:
De data asta insa, ma gandesc in alt sens – azi noapte, orasul chiar s-a oprit in loc si eu cel putin, desi sunt convins ca nu sunt nici pe departe singurul, m-am simtit ca pe o strada desenata de un copil. Sublim. Superb. Peste cuvinte.
Azi noapte am demonstrat si ne-am demonstrat ca se poate. Ca orasul asta, ca tara asta, ca oamenii astia au inca o sansa. Ca se poate sa fim oameni si sa zambim in pofida crizei, in pofida alegerilor, in pofida grevelor si a disponibilizarilor, in pofida a orice altceva care zi de zi nu ne lasa sa fim Oameni. Dar noi ne-am prins ca, pana sa putem fi Oameni zi de zi, o putem face macar noaptea. Macar din cand in cand, noaptea orasul asta isi da jos hainele de Cenusareasa si devine un print, un cavaler pe cal alb – ma rog, sunt mai multi cavaleri si mai multi cai si nu chiar albi 😉
De ce spun asta? Pentru ca azi noapte ceva care parea imposibil a devenit foarte real. Doar prin niste pregatiri minime, absolut minime, un grup atat de mare s-a putut desfasura in voie si mai ales in ordine prin mai tot orasul. Ca soferii ne-au inteles si ne-au facut loc. Ca oamenii de pe strada ne-au acceptat, salutat si nu putini admirat. Ca Politia – si pe drept cuvant scriu cu majuscula – a aratat ca poate mai mult decat credeam noi. Trecand peste regulament si reguli anchilozate si stupide, cei cativa reprezentati de azi-noapte ne-au inteles, ne-au acceptat si mai mult decat, fara sa aiba nici cea mai mica obligatie, ne-au ajutat. Am ramas interzis vazand ca in loc sa incerce sa sparga nebunia noastra ei ne-au oferit escorta si protectia lor – nu prea stiu cum ar fi putut sa ne imprastie oricum, chiar si daca am fi hotarat brusc sa plecam toti acasa tot am fi blocat centrul 😀
Ciclopromenada nocturna 3
Cam asa arata coloana dupa plecarea din Parcul Tineretului. Dar sa va explic ceva, ca nu prea se poate intelege din poza – imaginea este facuta de undeva de la jumatatea coloanei 😉 E de inteles acum de ce Politia ne-a bagat in seama – puteam usor deveni o problema considerabila. Si asa de la o nebunie frumoasa inceputa acum 2 luni, cand 25 de oameni ne-am luat inima in dinti si bicla la spinare si ne-am intalnit la ora 3 dimineata la Universitate, am ajuns sa fim peste 300 si sa incepem sa schimbam ceva in orasul asta. E putin lucru?
Am sa inchei repetand indemnul Ionut de la Mai Mult Verde:
Hai sa ne salutam pe strada cand ne intilnim
Si am sa adaug eu, hai sa ne zambim pe strada. Cand ne intalnim cu alti biciclisti, cand ne intalnim cu persoane cunoscute, cand pur si simplu privim pe cineva – haideti sa zambim. Orasul asta, oamenii astia au nevoie de zambet ca de aer.
Update – si pentru ca tot am vorbit despre asta mai sus, o mica poveste generatoare de zambet, intamplata tot la Ciclopromenada nocturna 3, gasiti aici, spusa frumos de Alin Pandaru. Multumesc frumos pentru zambet 😉
Bucuresti, suntem pe strada, te salutam si iti zambim – noi biciclistii 😀
Update – 2 clipuri de azi-noapte, primul de la plecarea de pe Strada Franceza si cel de-al doilea pe chei, in fata Tribunalului.
notele lui Vulupe 