Nu stiu altii cum sunt dar eu zau ca am alergie la prescurtari. Mai ales la cele intrate in vorbirea curenta a unei anumite categorii de vorbitori si vorbitoare (gradi, plicti, etc) dar acum ma refer la cele trecute in comunicarea scrisa. Forma cea mai des intalnita si care ma irita de departe cel mai tare este dvs.

Adica o formula de adresare respectuoasa, de politete, care este scrisa in mod prescurtat. Mai exact, politete, sa fie, dar asa, in forma redusa, ca noi ne grabim. V-am respecta dar doar asa putin, in fuga. Nu avem timp. Intr-un e-mail sau o comunicare ce contine zeci de cuvinte, cele cateva instante ale cuvantului dumneavoastra aduna in total nu mai mult de aproximativ 65 de caractere. Cat timp real castigam daca ne folosim de prescurtari?

Tot in aceeasi tema intra si raspunsurile cu un singur cuvant, cateodata chiar cu o simpla silaba. Raspunsuri care, de multe ori, duc in mod natural la cererea de clarificari. Caz in care, nu cumva de fapt mai mult timp pierdem?

Dar se pare ca mai important decat o colaborare corecta, o comunicare clara si completa, un discurs amabil, politicos si respectuos este sa lasam impresia ca suntem ocupati. Ca pentru noi pana si cea mai scurta secunda castigata este utila, necesara, vitala. Imagine, domnilor si doamnelor, ce conteaza foarte mult, se pare. Suntem prea ocupati pentru a mai comunica – asta in plina perioada de explozie a platformelor de comunicare ;).

Este oare atat de greu sa ne ingrijim de modul in care ne prezentam ideile? Oare nu cumva modul in care ne exprimam, mai ales in scris, ne reprezinta mai mult decat statutul de oameni ocupati, decat imaginea pentru care, in mod ironic, cheltuim atat de mult timp (si bani) pentru a o crea si mentine?

Va multu dvs pt citire :P.

Sursa foto