Ritmul meu de viata, mai vizibil sau mai putin vizibil, nu este deloc unul lejer. Nu regret asta in nici un chip, ba as spune chiar pe dos 😀 Pornind de la ritmul asta, nu putini au fost prietenii care, la un moment sau altul, m-au intrebat: cum poti mai nene? Invariabil, raspunsul meu a fost: aleg mereu calea lipsita de confort.

Oricat de ciudat ar suna, unele dintre cele mai bune alegeri facute au fost precedate de intrebarea: este asta varianta care presupune cel mai mic efort sau cealalta? Iar optiunea finala a fost cealalta 😛 Tentatia naturala este de a alege, precum apa, traseul cu cea mai mica rezistenta. Dar in acelasi timp asta se dovedeste calea care ofera si cele mai mici provocari, cele mai mici castiguri, cea mai putina crestere. Cum putem sa devenim daca ne ferim de orice urcus? Numai apele mari au destula putere sa deseneze in molcomul sesului, sa creeze meandre si delte acolo unde totul e plat. Muntele care nu-i urcat pana in cel mai inalt varf nu face decat sa te domine, sa-ti arate cat de mic esti in umbra lui.

Continuă lectura →