ca-n viata, de pe drum, ganduri

Romania mea

De cativa ani, cam de pe cand am inceput sa am parte de concedii, am avut – si inca am – un fix. Anume ca nu vreau sa-mi petrec vacantele afara din tara pana cand nu am batut toate zonele principale din Romania. Fix pe care l-am dus uneori destul de departe, refuzand multe variante de plecari si prieteni care m-au tot imbiat. Dar am fost ferm si am zis nu. Mai am putin din Ardeal de strabatut si apoi pot spune, linistit, ca am vazut Romania – cat am inteles din ea, ramane pentru alta poveste.

Fotografie Romania mea - Maramures port popularTotusi, in vremurile astea in care toti alearga dupa super-ofertele de concedii te miri pe unde, cum de mi-a venit mie o asa idee? In ce ma priveste, e simplu – cum as putea aprecia alte culturi si civilizatii, alte geografii daca eu nu am un termen de comparatie? Ar fi prea simplu sa ma duc pe vreun tarm de mare si sa declam ca acolo e cel mai frumos loc de pe pamant – dar ar fi in fapt doar un altul printre altele. Cum as putea sa inteleg daca este sau nu minunat un munte fara sa fi trecut prin Carpatii nostrii? Sau o mare fara sa-mi fi plimbat gandurile prin Delta noastra? Cum?

Atat cat am putut, atunci cand am putut, am vazut cate o bucatica din tara asta mare. Ca-i mare tare, zau ca e. Pornind cu rasaritul din Vama Veche si curgand in sus pana la apusul de la Bazias, am petrecut Dunarea pe toata lungimea ei – si nu-i petec din ea sa nu-mi fi spus o poveste frumoasa. Din Muntii Rodnei si pana in creasta Fagarasilor, muntii si stancile lor tacute mi-au aratat de ce avem o istorie asa de lunga. Cetatile, bisericile, casele si drumurile din Moldova, Maramures sau Ardeal imi spun mereu ca noi aici suntem demult – si am stiut trai frumos, nu doar indelung. Si cate altele nu-ti poate spune un iezer cand iti tremura buzele de la apa lui rece sau o cascada pierduta intr-o padure de poveste.

Apoi mai am un motiv – de data asta poate egoist. Stiu ca ce avem noi inca, nu va mai tine mult. Ca obiceiurile si porturile noastre de acum sunt in pas de plecare. Daca acum te duci Duminca dimineata pe-un drum din Maramures, ai sa ramai inmarmurit vazand sate intregi pornite la drum catre biserica in cel mai frumos port popular al lor – nu pentru a impresiona pe cineva ci doar pentru ca asa-i datina si asta-i sfant la ei. Sau nuntile lor care inca mai tin trei zile, ca asa se cade. Inca mai ai sansa, rar e drept, sa auzi pe inserat, sus in Fagaras, sunetul de bucium, sunat nu la vreun spectacol de televiziune ci asa cum ii cere datina, sus la stane. Te poti intalni cu ciobanii si turmele lor sus, la peste 2000 de metri si dupa ce-si cheama cainii sa stai cu ei la povesti si-o branza proaspata si buna – asa cum stau ei seara de seara, de mii de ani. Sau poti sa ramai blocat, cu ochii bulbucati, vazand o batranica de peste 80 de ani vaslind incet pe Dunare, intr-o lotca de 5 metri, atat de mare incat ea abia se zarea – in susul apei. Daca stii cum, poti ajunge la stanile de peste (nu stiu cum le este lor denumirea dar asta le este rolul) pierdute la gurile de canale in Delta, unde Dunarea se pierde in mare iar pescarii stau acolo cu lunile peste vara, pana sa revina in sat – asa cum fac ciobanii sus la munte.

Astea si multe altele mai frumoase decat ele se vor pierde, mai devreme sau mai tarziu – si cred ca mai degraba mai devreme. Acum se intampla pentru ca asa se cade, pentru ca asa este ordinea firii. Peste nu multa vreme, nu s-or mai intampla decat cel mult pentru a-i impresiona pe turisti – chiar daca-s de-ai casei si ei. Pentru ca transformarea asta este prezenta peste tot si schimba tot. Ne schimba pe toti. Dar inca nu-i atat de puternic prezenta aici.

Transformarea asta – nu spun nici ca-i buna, nici ca-i rea – s-a petrecut insa deja in cea mai mare parte in alte zone. Si atunci, de ce sa ma grabesc sa ajung pe alte meleaguri? Vor fi la fel si peste un an si peste zece. Aici insa totul se schimba de la o luna la alta – si vreau sa fiu aici, sa vad si sa simt cum se intampla transformarea asta. Sa stiu si cum a fost si de ce acum este altfel. Atat cat pot. De asta nu am plecat, de asta am ales sa raman aici. Pentru ca asta este Romania mea.

 

Aceste randuri au fost scrise cu ocazia campaniei “Ziua 1095”, campanie aniversară aLumeBuna.ro (știri cu impact pozitiv din și despre România) inițiată de Mihail Mușat, fondatorul proiectului, cu ocazia a trei ani de activitate

Si uite asa m-am achitat si de leapsa de la GabiGMC, chiar daca pe ultima suta de metri. Desi e tarziu si termenul se cam finalizeaza azi, am sa dau totusi mai departe aceasta leapsa catre Andi Bob. Sa vedem de ce alege ea Romania 😉

Reclame
Standard
ca-n viata, de pe drum

v-o prezint pe Mona

Foto muncitori lemne ucrainieni Maramures SapantaSarbatorile anului trecut le-am sarbatorit intr-o zona draga mie, la Maramuresul nostru cel inca istoric. Mai exact la Sapanta, ca am vrut sa avem un an nou vesel 😀 Cum serile de iarna-s lungi iar oamenii usori la vorba, am avut parte de multe povesti in compania gazdoiului nostru. Pe care le-am … savurat 😉 Una dintre ele, tragi-comica, o are in prim plan pe Mona.

Maramuresul, in special zona sa cea mai nordica, are doua caracteristici care ne intereseaza in aceasta poveste: este foarte activ in exploatarea forestiera si este invecinat cu Ucraina. Mai ales in ce priveste Sapanta, e mai la indemana sa faci cumparaturile la Ucraina decat sa mergi pana la hyper-market. La modul cat se poate de propriu este asa, daca stranuti putin mai tare poti fi acuzat de terorism biologic international. Rezulta de aici ca multi ucrainieni vin sa lucreze la noi, unde veniturile sunt ceva mai rasarite, cei mai numerosi fiind angajati ca taietori de lemne.

Continuă lectura

Standard
ca-n viata, de pe drum, poz(n)e

o familie vesela

Acum un an, cu cateva ore inainte de petrecerea de Anul Nou, am profitat de lenea prietenilor cu care eram asa ca am luat Sapanta la picior, cu gand de liniste si poze. Si bine am facut, am avut parte de vreo doua ore cat se poate de implinite.

La un moment dat, fix in fata cimitirului vesel, un cuplu de localnici m-au intrebat ce tot fac acolo (eu eram intins jumatate pe o taraba si tot faceam poze cu expuneri lungi, asa ca aratam destul de ciudat :P) Le-am explicat ca fac poze si mi-au cerut sa le arat si lor. Ceea ce am si facut. In mod previzibil, urmatoarea rugaminte a fost sa le fac si lor poze 😀 M-am conformat cu multa placere.

Foto familie de localnici din Sapanta

 

 

Continuă lectura

Standard
muzica

primeneste-ti gazda casa

Mai sunt cateva zile si voi ajunge iarasi in locurile care-mi sunt, poate, cele mai dragi mie din tara asta mare si frumoasa. Si anume, ceva mai sus de Tara Motilor (asa cum bine precizeaza Adrian), Maramuresul nostru mandru. Caci oameni ca acolo zau ca n-am intalnit, caldura ca in casele gazdoaielor si gazdoilor moroseni nici in alta parte n-am simtit. Au un fel al lor de a te intampina si binecuvanta de nu simti nici o clipa ca esti cumva doar un turist trecator. Inca de la prima binete, intelegi ca esti primit acolo ca un musafir drag si nu ca un zburator ce nu-l vei mai sti a doua zi.

Ducu BertziPrimeneste-ti gazda casa

Desi nu am fost de multe ori pe acolo, de fiecare data insa m-au facut sa-mi doresc sa nu mai plec ori sa ma intorc cat de curand. Si inca am o datorie de mers la coasa, promisa inca de prima oara cand am primit caldura acelor oameni. Datorie ce ma arde tare sa o onorez cat de curand. Mult n-a mai fi, doar cateva luni si ma voi achita cu mare drag de aceasta povara. Pana atunci insa, peste putina vreme am sa ajung iar in chiar inima Maramuresului si am sa ma bucur si am sa ma incarc cu bun simt si omenie, cu prietenie si respect. Si la asta, firesc va fi sa am alatur pe cei mai buni dintre prieteni, dimpreuna cu un pahar de horinca asa cum numai morosenii stiu face.

Sarbatori Fericite Maramures, ne vedem curand 😉

Ducu Bertzi – Primeneste-ti gazda casa


Primeneste-ti gazda casa,

umple vadra, pune masa,

fa poteca prin gradina

si-n pridvor tine lumina,

ca venim de multisor,

drumul nu ne-a fost usor,

tot prin viscol, tot prin gloata,

ziua toata, noaptea toata,

gerul iernii ne-a patruns

dar de-ajuns tot am ajuns,

sa-ti cantam, sa-ti colindam,

vestea Nasterii sa-ti dam

sa te bucuri, sa te-nchini,

de belsug pentru gradini,

de mioare prin ponoare,

de credinta si de soare,

de noroc la iarmaroc,

de copii pe langa foc.

Standard
ganduri

un vartej ce se cheama viata

Copilarie, povesti, istorii, bunica, primele carti, primele povestiri. Alamanah, enciclopedii, atlas, zoologie. Primul acvariu, primele emotii, prieteni, scoala, bunici, casa cu curte.

Primele taste, primul monitor, prima linie de cod, prima rutina reusita, prima schema logica, primul concurs, prima tabara olimpica la Navodari, a doua si urmatoarele, anii de liceu in care profesorii de informatica-mi erau prieteni. Prima expeditie pe munte, primul cort in spate, miros de independenta. Si primul pachet de tigari.

Eliade, Cioran, filosofie, carti, discutii, analize, intrebari, nopti pierdute cu nelinisti existentiale, concepte si framantari, yoga si asceza, religie si cunoastere. Iubire absoluta, contopire totala, pierdere si regasire, disperare si cautare. Uitare?

Psihologie, tratate, pedagogie, sociologie, cursuri, Bucuresti, voluntariat, educatie sexuala pentru liceeni, TNT, tehnici de training, colaborator TV si radio, Tele 7 ABC emisiunea Primul Pas si echipa de redactie, comunitate, oameni, dragoste, regie si scenariu. Strada Matasari, gazda, independenta, carti, univers propriu. Studiu, planuri, colegi, Szondi, planuri, educator, viitor.

Acvaristica, pesti, studiul domeniului, oameni, piata de pesti din Obor, acvarii, multe, din ce in ce mai multe. Reproduceri de specii, descoperirea de noi si noi familii de pesti ornamentali, carti de specialitate. Planuri, Victor Palade, un biolog extraordinar, vise de acvariu public in Bucuresti. Mutare, renuntare, regret.

IT, calculatoare, software, hardware, sisteme, revenire, reincepere. Dinamica, lupta, viitor.

Apartament, chirie, prieteni, iubire, maturitate, convietuire, planuri, confort, unitate. Consolidare, izolare, revenire, descoperire. Caini, cocker, femela, veselie, responsabilitate, distractie, mirare, minunare. Caini, ciobanesc, caucazian, mascul, vis implinit. Delta, fericire, concediu ideal la Sf. Gheorghe cu iubita si 2 caini. Accident caine, doctori, analize, griji, disperare, tratament, medici vechi si intelepti, prieteni, ajutor de la oameni necunoscuti dar apropiati, vindecare, fericire. Mandrie, veselie, gelozie, indepartare, rupere. Accident, supravietuire, recunostinta, lectie. Despartire, renuntare, mutare. Pierdere, durere, lipsa.

Redescoperire, vindecare, prieteni, cautare, iubiri pasagere, asteptare. Gasire, mirare, descoperire, inocenta. Intrebare, mirare, indragostire. Apropiere, caldura, cautare, intrebare, iubire, visare. Mutare, convietuire, uitare, placere, frustrare. Adancire, linistire, retragere, inchidere, caldura, siguranta.

Proiecte, firma, implinire, succes, mandrie, munca, epuizare, munca, reusita, multumire.

Masina, vis implinit, comunitate, prieteni, nou. Plecari in tara, descoperire, implicare, nou. Modificari, tuning, forum (www.astraforum.ro) nedreptate, mirare, frustrare. Revenire, munca, indarjire, comunitate din nou, succes, crestere, apreciere. Deschidere, incantare, continuare, veselie. Delta, Balea Lac, Maramures, Mocanita, prieteni. Noi si vechi.

Planuri, apartament, renuntare la oras, credit, calcule, datorii, intrebari, griji, sperante, planuri. Viitor, emotii, sperante. Criza, ingrijorare, incrancenare. Despartire, mirare, singuratate, durere, pustiu.

Cautare, intrebare, concentrare, noutate, liniste, succes. Lac, vise, regrete, inapoi, inainte, hotarare. Cunoastere, descoperire, mirare.

Bicicleta, camp, fotografie, prieteni, noi prieteni, alti prieteni. Iubire, plecare, distanta, alta iubire, alta distanta, nopti, Vama Veche, noi prieteni, noi iubiri. Dans, studiu, muzica, club, munte, facebook, online. Ciclopromenade, oameni, comunitati, cautare. Blog.

Twitter, online, offline, zambete, proiecte, cultura, muzica, lectura, vise. Traire, framantare, iubiri, singuratate.

Cautare.

Voi ati inteles ceva? Eu inca nu, e un vartej prea mare si cand il adun pe tot la un loc, ametesc si nu mai inteleg nimic. Pe bucatele pare ca ar avea logica, ar avea un sens. Insa adunate asa, de-a furca, puse pe o pagina, zau ca nu mai au nici urma de coerenta. Si cum deja nici eu mai simt a avea un contact suficient de ferm cu realitatea, ma retrag si imi promit ca am sa continui, candva, acest post.

Va urma … candva

Standard