ganduri

barbatul analitic

Daca aseara scriam despre cum jocul este definitoriu pentru feminitate, haideti sa ne uitam si de cealalta parte a speciei, anume la barbati. Dintre toate declinarile, nimic nu-mi pare mai aproape de esenta decat spiritul de analiza. Sunt destui barbati care ori uita de orice urma de ratiune ori uita de masculinitate si se ingroapa in neantul social, insa per total cred ca cea mai definitorie ramane capacitatea – si dorinta – de analiza.

Un barbat va incerca mereu sa inteleaga, sa mearga pe firul logic pana la cea din urma fibra de ratiune ascunsa in el. Aproape in orice context, barbatul va alege sa rationalizeze, sa analizeze pana cand mintea sa va asimila integral toate posibilele consecinte. Indiferent de problema, barbatul va cauta s-o desfaca in partile sale componente, s-o descompuna pana in cele mai mici detalii si consecinte. Asa functionam, pana nu intelegem, nu putem accepta.

Analiza este de departe cel mai indragit sport masculin, desi din pacate nu este si oficial 😛 Pusi in fata unei situatii noi si mai ales neasteptate, barbatii vor cauta sa inteleaga mai intai, abia apoi vor reactiona. Cum spuneam in articolul anterior, chiar si joaca va implica din partea masculilor competitie, prin urmare analiza, pentru a gasi modalitatea optima de a iesi invingator.

Punand cele doua povesti cap la cap, cum facem sa le impacam? Cum reusim sa impacam spiritul ludic al femeii cu cel analitic al barbatului? In prima faza poate parea usor ca cele doua trasaturi sa para confluente dar dupa nu multa exersare devine evindent ca jocul nu poate fi rational si nici analiticul ludic. Si atunci ce facem?

Care este modalitatea de a impaca jocul feminin, liber si lipsit de constrangeri sau planificari, cu analiticul masculin, creand astfel noi zone de confluente si de ce nu de joaca.

Care este modalitatea de a reconcilia eterna nevoie de atentie feminina si preocuparea masculina spre probleme abstracte si aride?

Standard