evenimente

femei pe matasari – 2012

V-am mai spus ca eu unul cunosc magicieni? Si ca pe lumea asta exista lucruri vrajite, nu doar in basme? Daca nu v-am spus, v-o spun acum. Iulian este unul dintre acesti magicieni iar locul vrajilor sale este casa din Matasari 17. Credeti-ma, vreti sa cititi mai departe.

Femei-pe-Matasari-2012Anul acesta, deja la doua editie, Iulian pune la cale festivalul Femei pe Matasari. Am fost acolo si anul trecut si ne-a placut tare mult. Anul acesta va promit ca va fi si mai mult si mai bine. Numai lista de trupe invitate si merita sa vizitati acest festival, ca sa nu mai zic cat de multe bunatati si surprize au fost pregatite. Despre ce este vorba ne spun chiar organizatorii:

Undeva pe la Piața Iancului, între Pache Protopopescu și Matei Voievod este strada Mătăsari. Ai auzit de ea. Probabil ai ocolit-o de multe ori și cu siguranță ai ridica din sprânceană dacă cineva ți-ar propune să te muți acolo. Chiar și pentru 3 zile.

Cu toate acestea noi te invităm să ni te alături în zilele de 22, 23 și 24 iunie.  De aproape doi ani, evenimentul își propune să aducă sub lumina reflectoarelor universul feminin în cele mai diverse forme de manifestare artistică. Chiar dacă pentru trei zile, Mătăsariul va fi asediat de femei inventive și pasionate, facem loc și bărbaților care sunt invitați deopotrivă să își manifeste creativitatea.

Fără să inițiem o mișcare feministă, credem în valorile femeii contemporane și încercăm să descoperim valențe noi prin care aceasta se definește în viața de zi cu zi. Așa că anul acesta Femei pe Mătăsari vine cu un concept nou ”Femeia între creație și creativitate” și cu șapte secțiuni diferite care surprind o paletă cât mai largă de activități: ong, food&bio, handmade, artă, fashion, spectacole în stradă și spectacole speciale.

Ne vedem la Matasari in zilele de 22, 23 și 24 Iunie. La sosea, mon cher ;).

Reclame
Standard
ca-n viata, cu bicla, ganduri

despre confort

Foto Sky diving - Despre confortRitmul meu de viata, mai vizibil sau mai putin vizibil, nu este deloc unul lejer. Nu regret asta in nici un chip, ba as spune chiar pe dos 😀 Pornind de la ritmul asta, nu putini au fost prietenii care, la un moment sau altul, m-au intrebat: cum poti mai nene? Invariabil, raspunsul meu a fost: aleg mereu calea lipsita de confort.

Oricat de ciudat ar suna, unele dintre cele mai bune alegeri facute au fost precedate de intrebarea: este asta varianta care presupune cel mai mic efort sau cealalta? Iar optiunea finala a fost cealalta 😛 Tentatia naturala este de a alege, precum apa, traseul cu cea mai mica rezistenta. Dar in acelasi timp asta se dovedeste calea care ofera si cele mai mici provocari, cele mai mici castiguri, cea mai putina crestere. Cum putem sa devenim daca ne ferim de orice urcus? Numai apele mari au destula putere sa deseneze in molcomul sesului, sa creeze meandre si delte acolo unde totul e plat. Muntele care nu-i urcat pana in cel mai inalt varf nu face decat sa te domine, sa-ti arate cat de mic esti in umbra lui.

Continuă lectura

Standard
Foto Cicloturism Romania
cu bicla, evenimente

Bike Romania Tour 2010

Cu bucurie va anunt un nou eveniment foarte interesant. Radu Mititean, de la CLUBUL DE CICLOTURISM „NAPOCA” (CCN), vine sa ne faca o vizita si nu chiar cu mana goala. Aduce cu el si setul de imagini stranse in vara lui 2010, cu ocazia expeditiei cicloturistice montane „Bike Romania Tour 2010„. Mai multe detalii ne spune chiar el:

Tura a inclus vizitarea a numeroase obiective turistice, cum sunt Parcul National Domogled-Valea Cernei, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, lacurile de acumulare Iovanu, Prisaca, Valea Mare, Maru si Rusca, statiunile turistice Poiana Marului, Muntele Mic si Baile Herculane, pitorestile catune montane Cracu Teiului, Poiana Lunga si Dobraia, numeroase izbucuri, cleanturi si abrupturi stancoase, cascade, pesteri, o duzina de chei, vechi mori de apa, ruine de fortificatii si biserici monument istoric. De asemenea, proiectia va reflecta si problemele din domeniul protectiei mediului si dezvoltarii durabile cu care se confrunta zonele strabatute.

Proiectia se inscrie si in campania “Velorutia Romana” derulata la Cluj-Napoca de CCN ca partener local al Asociatiei “Bate Saua” Bucuresti, sub egida Federatiei Biciclistilor din Romania (FBR) si cu sprijinul GEF-SGP, vizand promovarea utilizarii bicicletei ca mijloc de transport cu rol utilitar si recreativ.

Prima editie a proiectiei a avut loc in Cluj, la data de 21 Octombrie, puteti gasi mai multe detalii aici. Ne-am gandit sa profitam la maxim de vizita lui Radu si daca tot e aici, ne va povesti despre peripetiile lor de cicloturism montan. Asa ca va invit sa va pregatiti cu intrebari, multe si grele 😉 Multumiri si catre Elena (Johnesy) care a dus lupte grele cu Radu pentru a-l convinge sa-si faca loc in program pentru aceasta intalnire.

Foto Cicloturism Rada PavelFoto: Rada Pavel

Intalnirea, proiectia si povestile se vor intampla pe 7 Noiembrie la ora 17.00, unde altundeva daca nu la draga casa din Matasari 17, unde Iulian a promis ca ne asteapta cu ceai cald si floricele din partea casei. Ca sa-l rasplatim, am zis ca un pret de intrare de 5 lei este mai mult decat echitabil.

Ne vedem acolo, sa povestim si sa visam, sa ne pregatim pentru aventurile de la anul. Puteti veni fara grija pe bicle, avem loc in siguranta pentru toata lumea.

Standard
Foto tablou Visator / Daydreamer - Staniceck
ganduri

somnambuli

Stiam demult ca multi dintre prietenii mei sunt visatori. Din cei profesionisti vreau sa zic, au acte in regula si martori cat cuprinde. Bine, nu ca m-as exclude dar … sa vorbim despre ei 😀 Visatori de categorie grea, cand stai de vorba cu ei iti spun numai povesti potrivite mai repede unui Lewis Carroll decat unui om normal 😛 De curand insa am ajuns la concluzia ca da, sunt ei visatori dar nu-i deajuns termenul pentru a-i descrie intrutotul. Mult mai bine s-ar potrivi definirea lor ca somnambuli.

Foto tablou Visator / Daydreamer - StaniceckVisator / Daydreamer de Jon Stanicek


De ce somnambuli? Pai, din ce povesti si planuri au, asa cum am spus, sunt evident visatori. Asta este clar, nici un dubiu. Dar ei nu se multumesc sa viseze. Nu, dimpotriva, fac planuri si le pun in aplicare. Planurile fiind, evident, creatie a viselor lor. Pai daca ei si viseaza si pun in aplicare planuri, cum ar putea fi posibila o alta explicatie? Clar, sunt somnambuli.

Sunt somnambuli ce-si traiesc visele. Ei se poarta in lumea reala asa cum au descoperit ca se intampla in visele lor. Viata este doar o prelungire a viselor in ceea ce-i priveste. Pentru ei, totul sau aproape totul este realizabil, posibil, este la indemana. Somnul lor devine contagios chiar, prin refuzul de a se trezi si de a se conforma unei realitati reci si gri care, din fericire, le ramane distanta. Prin entuziasmul lor, prin culoarea lor, prin firescul lor, acesti dragi somnambuli ajung sa creeze o lume ca cea din vis. O lume care nu crede ca nimic nu se poate face, care nu accepta ca nu are rost sa te zbati, ca un zambet nu-ti aduce nimic si deci nu are rost sa-l oferi. Iar cei de langa observa cu surprindere ca se poate si altfel decat au fost invatati sa creada pana acum. Si dupa surpriza intiala, se lasa contaminati de povestile somnambulilor. Si incep sa le creada visele. Unii chiar incep sa le viseze la randul lor.

Cum arata visele lor? Iata doar cateva dintre ele, unele mai mari altele mai mici, toate insa la fel de frumoase: Lecturi Urbane, Bicla.ro, Let’s do it Romania, Pasi catre viataCivika.ro,  Lume buna, Bikewalk, GloryBox, Matasari 17, Soup NightsArtTweetMeet, Let’s Bike it Romania si multe multe altele. Acestea sunt doar cateva dintre cele care au crescut repede si s-au facut mari. Dar pe langa ele, sunt si apar mereu alte si alte vise care prind aripi si devin planuri. Iar de acolo, toata lumea este a lor.

Candva, nu vor mai avea nevoie sa doarma pentru a visa o lume frumoasa. Candva, cu totii vom avea acelasi vis si acesta va fi realitatea de langa noi. Pana atunci insa, hai sa visezi si tu cu noi. Vino si tu sa fii un somnambul si lasa-ti visele sa-ti transforme lumea.

Standard
Foto Cicle Show Iulian
cu bicla, evenimente

tura de noapte

Astazi se intampla un eveniment minunat. Un om OM pe care il cunosc de putin timp dar care mi-a devenit foarte apropiat si foarte drag isi sarbatoreste ziua de nastere 😀 Iulian, omul care a creat si sustine proiectul Matasari 17 a mai crescut cu un an. El zice ca a implinit 21 de ani si noi il credem 😉

Foto Cicle Show IulianFoto: Alastair Humphreys

Acum daca tot se intampla si ne adunam sa-i facem o urare, ma gandesc ca la plecare, cand o ia fiecare catre casa lui, ne putem saluta in trafic, nu? Ca stiu multi dintre prietenii lui Iulian care vor veni pe biciclete, chiar daca va ploua nitel 😉 Si am zis ca o sa o luam pe casa cam asa, pe la ora 23, cand o sa plecam de la Iulian, de pe Matasari 17 – fiecare catre casa lui, evident.

Asa ca daca s-o intampla sa ne vedem in trafic, eu zic sa ne salutam, nu? Ca asa-i frumos.

La Multi Ani Iulian, sa NU te faci mare 😉

Standard
Afis Ovidiu Mihailescu, gazda la Casa cu cantec din Matasari 17
evenimente, muzica

Ovidiu Mihailescu ne asteapta la Casa cu cantec, in Matasari 17

Dupa cum am promis, urmatoarea seara de folk din Casa cu cantec are loc curand, anume pe 22 Aprilie. De aceasta data, gazda serii este Ovidiu Mihailescu, care nu a rezistat prea mult dupa ce a participat la prima seara din Casa cu cantec. Si nu numai ca a participat dar a si scris foarte frumos despre asta 😉

Afis Ovidiu Mihailescu, gazda la Casa cu cantec din Matasari 17

Casa din Matasari 17 va asteapta cu muzica folk, cu drag, cu caldura si cu mult ceai cald. Iar noi va asteptam cu cateva surprize 😉 O sa fie o seara de-o sa spunem toti Jos cipilica 😛

Ovidiu MihailescuCipilica

Update: Pagina de Facebook a evenimentului

Standard
evenimente, muzica

ne-am inteles din priviri

Cu aceste cuvinte a inceput partea muzicala in prima seara de la Casa cu Cantec, in Matasari 17:

Eugen AvramTe-as intelege din priviri

Si om de cuvant, Eugen Avram ne-a privit si ne-a inteles fara de intarziere, nici macar in Mersul Trenurilor.

In ciuda faptului ca numarul de participanti a fost mic, cred ca putin peste 20 de oameni, dupa estimarile mele ochiometrice, si a unei usoare stinghereli de inceput, Eugen si-a luat hotarat chitara si a purces la cantare cu mult curaj. Vreau sa-i multumesc cu drag ca a avut incredere si nu s-a sfiit sa fie el cel care a spart usa la Casa cu Cantec.

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram - Matasari 17Foto: Kerucov.ro

Dupa o prima piesa ceva mai oficiala, gheata s-a spart si artistul nostru a inteles, din priviri, ca a inceput un altfel de concert. Ca nu este doar un om care canta undeva si alti oameni care isi vad de vorbele si discutiile lor, de bere si tigari, de plimbat incolo si incoace, totul pe un fundal sonor frumos sau interesant. Nu, aici tot ceea ce facea el, Artistul, era capturat imediat, absorbit, asimilat si in acelasi timp oglindit si amplificat de catre acei oameni din fata lui. Cu siguranta a ajutat la aceasta stare si faptul ca vocea nu a fost amplificata deloc (din motive tehnice, de fapt, dar hai sa zicem ca asa am ales noi :P) si se auzea clar, natural, orice nuanta, orice vibratie a glasului – poate mai greu pentru cantaret dar mult mai bine pentru atmosfera.

De aici mai departe, totul a fost ca intr-un basm – chitara si vocea lui Eugen ne-au purtat intr-un carusel de trairi, de amintiri, de povesti vesele, triste, melancolice sau pur si simplu frumoase. Ne-am lasat cu totii cuprinsi de propriile amintiri, mai ales ca majoritatea nu eram deloc la o prima auditie pentru cea mai buna parte dintre piesele cantate. N-am sa le enumar, o simpla lista de titluri nu poate reda nimic din placerea cu care le-am primit, din valurile prin care ne-au purtat.

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram - Matasari 17

Foto: E-Folk

Am sa va povestesc totusi ca alaturi de noi au fost si doi prieteni ne-vorbitori de limba romana care insa s-au bucurat la fel de tare de atmosfera creata acolo. S-au lasat si ei purtati de aceleasi zambete si sclipiri de lumina in ochi, au simtit si ei ca dincolo de note, dincolo de versuri, muzica a legat ceva mai mult decat o placere pentru frumos. Vorbele lui Eugen care ne-a povestit istoria mai tuturor pieselor cantate, ritmul chitarii lui, mimica lui expresiva, felul usor timid cu care raspundea emotiilor noastre au dus toate la o stare de mult bine, o stare atat de puternica incat era imposibil de retinut. Cred ca fetele noastre spun multe:

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram - Matasari 17

Foto: E-Folk

Pentru mine, unul din cele mai faine momente ale serii a fost duetul dintre Eugen si Ovidiu Mihailescu. Ovidiu a fost invitat sa cante cateva piese si a raspuns cu multa bucurie rugamintii noastre. Nu dupa mult timp insa, Eugen n-a rezistat si a luat si el o chitara (cat ma bucur ca am lasat-o la indemana) si l-a acompaniat. A fost un moment superb pentru ca se vedea, pe amandoi, cu cata placere canta. A fost un moment intre prieteni, pe de-o parte cei doi trubaduri, pe de alta parte, noi toti care impartaseam aceeasi bucurie. Mi-am umplut sufletul in acele momente si orice retinere mai exista apropos de reusita acelei seri a disparut ca un fir de praf pe o coarda de chitara ce vibreaza.

Foto Casa cu cantec - Eugen Avram si Ovidiu Mihailescu, duet - Matasari 17

Foto: E-Folk

La final, supriza promisa aseara, un superb clip realizat dintr-un colaj de fotografii facute la Casa cu cantec. Mie imi place de mor ce au facut ei, sper sa va placa si voua:

Casa cu Cantec – video Kerucov.ro

Ca si incheiere, imi permit sa preiau vorbele lui Ovidiu, sper sa nu se supere prea tare pe mine:

folkul e o muzica discreta care insa ajunge adinc de tot in inima oamenilor

Si ca un mic carlig, daca tot am pomenit atatea despre Ovidiu, va pot spune ca el va fi urmatorul trubadur al Casei cu cantec – urmeaza sa anuntam cat de curand si data. Dar va fi curand, promit 😉

Ovidiu MihailescuTanar si liber

Standard