evenimente, ganduri

Lecturi Urbane – din nou la metrou

Lecturi UrbaneSunt vremuri in care, dincolo de vrerea noastra, suntem nevoiti sa ne indepartam chiar si de cele mai dragi proiecte. Din fericire nu mereu pentru mult timp sau mai bine zis pentru prea mult timp. Lecturi Urbane este unul din proiectele care te atrage oricat de departe ai fi. Si bine face.

Dupa o perioada in care la suprafata nu s-a simtit vreo framantare, iata ca lecturile au iesit iarasi in lume, cu chef de viata. Si cu pofta de impartit zambete si carti faine. Promitem ca de aici incolo vom fi mai prezenti 😉 Marti, 19 Aprilie a fost prima editie in metrou pentru Lecturi Urbane Bucuresti pentru acest an. Si ultima pana dupa vara, cat de curand iesim la aer curat – revenim cu detalii 😉

Grele sunt emotiile dupa o pauza asa de lunga. Mare este tensiunea dinaintea unui eveniment – cum facem cu autorizarea, cum facem cu cartile, cu semnele, cu sticker-ele, cu transportul, cum anuntam lumea, cine face comunicatul, muuuuulte si multe amanunte (printre altele era pregatita o sceneta foarte interesanta impreuna cu Metrorex dar din pacate n-a mai fost timp pentru a o pune in practica :|). Iar din toate, parca ultimele 30 de minute inainte de ora de incepere sunt cele mai grele – cu alergatura, cu incordarea ca nu vom ajunge la timp, cu telefoane sa ne sincronizam pentru a aduce in timp util cartile pe peron, cu emotiile care nu dispar niciodata.

Iar de data asta n-am fost deloc scutiti de momente tensionate. Primele au fost cand sacosele cu care am adus cartile au inceput sa cedeze una cate una pe drum, fiind foarte frumoase dar … din hartie. Apoi ne-am trezit la intrarea in metrou ca exista o problema cu autorizarea – in sensul ca nimeni nu stia de ea 😐 Problema care, fara sa fie vina noastra, ne-a intarziat cam un sfert de ceas – dar din fericire s-a rezolvat cu cateva telefoane, dintre care unul fiind cel al lui Adrian, scapat pe jos pe peron (a scapat, atat el cat si Adi ;)). Pana la urma insa totul a iesit bine.

Dupa toate astea insa, momentele in care participantii vin grabitit si curiosi sa-si aleaga cartile, intrebarile despre proiect, despre ce urmeaza sa facem si cum, despre carti si planuri sunt atat de frumoase si de calde incat fac sa merite orice efort. Iar la aceasta editie parca am avut parte de si mai multe intrebari decat de obicei avand in vedere numarul mare de participanti noi, aflati la prima tura de Lecturi Urbane. Sunt convins ca nu si la ultima 😉 M-am bucurat sa vad ca proiectul a ajuns la noi si noi oameni, conteaza atat de mult sa vedem ca suntem sprijiniti in mod constant.

Dupa start povestile au inceput sa curga. Nu le reiau, au scris deja altii despre ele: Ionut Bunescu, bookaholic.ro, Pandutzu, Cristina Mitu. Dar multumesc tuturor celor care au participat si mai ales celor care ne-au inghesuit cu intrebari si idei. Dupa eveniment ne-am retras la o cafea/suc/ceai/bere dimpreuna cu cei care au mai ramas si am avut lungi discutii despre cum se vede Lecturi Urbane si din alte priviri. Si a fost atat de fain sa vezi si sa asculti idei si propuneri si ganduri. Multumesc din nou, nu le-am notat dar le-am luat pe toate cu mine si sper sa le putem prinde in proiect, mai devreme sau mai tarziu.

De luna viitoare, cu Lecturi Urbane ne vedem la aer si verdeata 😉

Foto: Catalin Georgescu

Reclame
Standard
evenimente, ganduri

o mana intinsa – de ce Lecturi Urbane

Logo Lecturi UrbanePovesteam saptamana trecuta cum este cu Romania mea. Acum, ca a trecut si ultima editie de Lecturi Urbane din acest an, pot sa-mi pun gandurile laolalta si sa spun – au mama, ce an a fost. Dar asta putin mai tarziu.

Din pacate, pe meleagurile noastre, din motive mai mult sau mai putin clare, o mana intinsa inseamna, de cele mai multe ori, unul din urmatoarele doua lucruri: ori acuzatie, ori pomana.

O mana intinsa de prea multe ori inseamna agresivitate. De prea multe ori inseamna o mana care te acuza, cu sau fara dreptate. Este o mana care arata, cu violenta, spre un vinovat, real sau inchipuit. Nu de putine ori, este chiar mana care loveste. Un om drag sau un necunoscut, mana intinsa spre a lovi nu este o amintire deloc placuta. Si oricat am dorieste aproape imposibil de reprimat.

Sau o mana intinsa ajunge sa fie denumita, in deradere internationala, salutul romanesc. Da, trist, dar de cate ori nu am asistat la prea binecunoscutul gest al mainii intinse spre a capata ceva. La mana care cerseste. La mana care, in loc sa faca, in loc sa-si asume o existenta, cere de altii un dram de bunavointa si se multumeste cu atat. Fara sa-i pese cat de injositoare si fara de iesire devine.

Continuă lectura

Standard
foto Lecturi Urbane editia Noiembrie metrou
evenimente, ganduri

lectura provoaca frustrari

Aşa a fost punctul de răscruce al ediţiei Lecturi Urbane din data de 2 Noiembrie, anul curent. Doi tineri, trecând grăbiţi prin vagoanele de metrou, la un moment dat şi-au exprimat vocal nelămurirea – Băi da’ chiar toată lumea citeşte în metroul ăsta?

Şi în mod deja puţin suprinzător, răspunsul pe care singuri şi l-au dat într-un final a fost cât se poate de afirmativ. Pentru că, nu aşa, se întâmpla ediţia cu marca Viva Lecturi Urbane :D Reacţia lor a stârnit un val de râsete în tot vagonul şi pe lângă râsete, un sentiment de împlinire greu de strecurat în cuvinte.

După agitaţia aducerii cărţilor, a distribuirii lor către participanţi, după planurile şi detaliile stabilite în ultima secundă şi salutările fugare cu cei care, deja, ne-au devenit prieteni, să primeşti un aşa cadou e mare lucru.

A fost o ediţie în care am simţit, iarăşi, freamătul şi bucuria celor care oferă şi primesc. O ediţie în care s-au distribuit aproape 300 de cărţi în mod aproape fulgerător. Pur şi simplu zburau cărţile din sacoşele în care le-am adus iar noi nu incetam să ne mirăm şi să ne bucurăm. Încă de când ne-am suit în primul vagon, am zărit câteva persoane care deja citeau – au primit ca încurajare un semn de carte – pe care l-au plătit cu vârf şi îndesat cu un zâmbet.

Restul articolului pe Orasul Citeste

Standard
Banner Lecturi Urbane
evenimente

hai la rascoala

Nu e chiar o editie aniversara dar nici mult nu mai e (shhhhh, mai mult nu mai zic :P) Lecturi Urbane iese iarasi in lume, la o noua tura de manifestare atipica a unor oameni atipici – asta doar prin comparatie cu cei din jurul lor, pentru ca ei nu reprezinta, in fapt, nimic altceva decat normalitatea, firescul unei societati asa cum ar putea fi.

Ei bine, cum noi chiar credem in acest firesc, ne adunam iarasi fortele si energiile sociale si facem sa fie bine.

Mai exact, pe 2 Noiembrie, la ora 19.00, ne vedem iarasi pe peron, la statia de metrou Unirii 1, pentru o noua tura de lectura cat se poate de urbana 😀

Continuă lectura

Standard
Foto la final de Bikewalk
cu bicla, evenimente

astazi am trait istorie

Da, sunt cuvinte mari dar se intampla. Chiar daca incet si rar, se misca ceva in orasul acesta. Care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. Cantecul de la Travka isi gaseste din ce in ce mai des raspuns 😛

Pe scurt, astazi s-a intamplat primul mars cu adevarat oficial al biciclistilor din Bucuresti. Si cand spun cu adevarat oficial, spun ca a fost dupa toata regula. Cu participarea primariei si a politiei, cu traseu mediu ca lungime, s-a circulat pe carosabil si am avut prioritate in cele mai multe dintre intersectii. Sa vezi intreaga Piata Romana oprita si privind lungul sir de biciclete cum o traverseaza este ceva minunat. Iar participantii au simtit asta, dupa povestile de la sfarsit 😀

Astazi la Bikewalk au fost aproximativ 250 de participanti care au aratat ca nu mai suntem o mana de ciudati intr-un oras al traficului salbatic ci ca avem locul nostru si aceste este pe sosea, nu altundeva. Si a iesit bine 😀 Nu am avut nici un incident, oamenii au fost calmi si s-a pedalat lejer, fara sa alergam (poate e loc de mai bine aici, data viitoare o sa marim putin ritmul 😉 ) si cel mai fain a fost cand i-am auzit spunand ca s-au simtit in siguranta. Cuvintele astea mi-au mers la inima pentru ca tocmai asta este ceea ce ne dorim – sa circulam in siguranta pe carosabil, sa ne integram natural in trafic. Deci, se poate 😀

Foto la final de BikewalkFoto: astamicu

La final de Bikewalk ne-am strans si am sarbatorit pe iarba, in parcul Izvor, la o gura de apa si un pahar de vorba. Si am primit nistre tricouri foarte faine 😉

Dupa ce a trecut entuziasmul si incordarea, ne-am adus aminte ca azi se mai intampla ceva minunat in lumea biciclistilor de Bucuresti. Incepand de azi, Sambata, Duminica si in sarbatorile legale se poate intra cu bicicleta, la orice ora, la metrou. Asa ca am luat bicicletele in brate si am intrat subit la statia Izvor. Minune, am putut intra fara nici o problema 😀 Sa circuli cu bicicleta la metrou e ceva rupt din Alice in Tara Minunilor – nu ne venea sa credem.

Foto cu bicicleta la metrou

Stati asa ca nu am terminat 😀 Ca sa fie totul extraordinar pana la final, am dat o fuga si pana pe Bulevardul Kiseleff, care la sfarsit de saptamana capata o noua identitate – Via Sport. Sa vezi tot acel bulevard fara nici o masina si plin de mese de tenis, de cosuri de baschet, de biciclete si multe alte minuni este magic. Magica – nu cred ca pot gasi un termen mai bun – a fost toata aceasta zi.

Bucurestiul incepe sa devine un oras frumos. Incet dar sigur 😉 Abia astept sa vad pozele de la Bikewalk.

Standard
evenimente

si totusi exista – a doua parte

Am ramas dator cu o continuare. Prin urmare, sa purcedem:

Doar a fost 1 Martie, nu-i asa? Pai si atunci, fetele trebuiau cantate si incantate. Ce mod mai bun ne-am fi putut noi imagina in afara unui Rasfat Party (nu stiu de unde naiba vin denumirile astea, zau) la Matasari 17. Unde fetele au fost machiate, inflorate – pe bune, chiar au avut flori prinse in par, n-a fost nici un artificiu lingvistic, chiar asa a fost 😀 – si apoi trase-n poze de fotografi profesionisti (sau care se prefaceau asa de bineeeee :P). Cu alte cuvinte, au fost tratate ca adevarate printese si regine ce sunt si ne sunt. Adica asa cum merita.

Trebuie insa sa va spun cum am ajuns acolo – si stati sa vedeti cum am plecat, ca-i si mai mare halimaiul 😀 (nu se supara tanti Cabral ca i-am imprumutat expresia, sper :P) Dupa un mic episod cel putin hilar pe peron, unde noi strigam in gura mare catre un alt grup: „Ne vedem pe Matasari” 😀 (pentru cine n-a prins ideea, va recomand sa cititi si aici) am plecat catre masina. Pe drum, eu cu gura: „Mergi la Matasari, da?” – raspuns „Hmmm, da, hai”. Toate bune, pana am ajuna la masina si eram vreo sase. Deh, noroc ca incapuram. Un fel de a spune, volanul meu inca are urme pe piept. Tot al meu 😛 Politia insa era la datorie – adica la munca de birou – asa ca am ajuns in regula. Si oarecum intregi, dupa ceva exercitii de refacere a pozitiei verticale 😀

Noi, pe langa si impreuna cu ele, adica doamnele si domnisoarele mai sus mentionate si rasfatate, ne-am preocupat cu vin fiert, cu multe discutii, cu imbratisari si pupaturi, cu alte cuvinte ne-am simtit bine. A se citi/intelege foarte bine. Iulian ne-a fost o gazda minunata si i-a avut ca invitati pe Gabi Macovei care ne-a citit cateva poezii proprii si tare frumoase, Adrian Ciubotaru, eternul luptator care ne-a citit un text minunat despre puterea cuceritoarelor femei si inca cineva (ca sa tin minte un nume, am nevoie de cel putin trei expuneri, aceasta fiind din pacate prima :P) din partea DoR (Decat o Revista) care ne-a vorbit frumos despre … evident, frumusete – si mai ales cea feminina.

O seara incredibila, o seara de basm, o seara ireala – nu insa si pentru mine, nu si pentru noi, cei care am fost acolo. Nu si pentru noi, cei care refuzam griul si incruntarea. Nu si pentru noi, cei pentru care zambetul inseamna o stare de spirit nu o grimasa. Pentru noi, a fost o seara placuta, faina, plina – dar cat se poata de reala si de fireasca. Asa alegem, zi de zi, sa traim si sa ne traim. Cu zambet, cu implicare, cu entuziam, cu dragoste, cu visare. Si e bine. Ne este bine. M-am uitat de nenumarate ori la chipurile celor de acolo, ba in metrou la Lecturi Urbane ba la petrecerea din Matasari 17. Acolo, zambetul este ceva firesc, ceva natural, omniprezent. Acolo nu exista gri, totul e culoare. Acolo nu exista incruntare, nu ar avea loc – totul este plin de zambet si de veselie. Acolo se traieste. Cu mult, foarte mult suflet.

Si ca sa nu raman dator, sa va spun cum a fost si plecarea nu? De data asta, am inceput la fel de timid – adica ar fi trebuitsa las, in drum, unul sau doi oameni. Toate bune, pana cand am ajuns sa facem totalul – nu am fost decat 7 😀 Intr-o masina de 5 persoane. Distractiv. Tare. Cel putin am avut marele noroc sa stau la volan – era ceva loc liber pe la pedale, am profitat de el 😀

Si ca sa inchei, totusi, intr-un final, aceasta imensa zi: si totusi exista zambet, si totusi exista Oameni, si totusi exista actiune.

Marian Vulpe la Lecturi Urbane, Martie 2010

Foto: Stelian Pavalache

Tu ce faci ca sa te implici? Cum contribui tu la zambetul unei societati care incepe sa creasca abia acum?

Standard
evenimente

si totusi exista – prima parte

Marti – 02.03.2010 – Zi de Lecturi Urbane. Sambata am chiulit de la intalnirea de pregatire din Matasari 17 dar motivat, am avut adeverinta medicala de guturai. Zau. Asa ca trebuia sa ajung mai devreme, sa ma aduc la zi cu informatiile. Si s-a facut ora 6. Seara. Si discutiile de la birou nu se terminau. Nu puteam spune nimic, erau importante. Si unele de interes foarte personal. Deci tot importante 😛 6.15 – e bine, inca am timp. Ideal ar fi ca la 6.45 sa fiu pe peron. 6.20 – gata, inchid orice discutie, trebuie sa fug. Ma duc sa inchid calculatorul, mesaj: „mergi la Lecturi Urbane?” – mda, normal ca merg. Ioana, sta la 100 de metri de birou. Pot sa refuz rugamintea? „In 5 minute esti jos, trec sa te iau, bine?” / „Da dar vezi ca sunt cu un amic, ai loc si pentru el?” (saracul, numai de Lecturi Urbane nu cred ca avea el chef :P) / „Da, am, haideti”. Si da bice vulupe, ca deja era trecut de 6.30. Evident ca cele 5 minute s-au facut ele vreo 10 dar treaca mearga. Aglomeratie, fugi, parchez langa Unirii 2, de data asta intalnirea era la Unirii 1 – macar atat am apucat sa aflu. Fuga, pe drum ma suna Andreea: „Unde sunteti?” / „Pe drum catre peron, jos la McDonalds, la Unirii” / „Pai noi suntem la Unirii 2” / „Nu acolo, acolo ne-am intalnit de fiecare data pana acum, acum insa nu, e cealalalta Unirea”. Si fugi. Ajungem de partea cealalata a parcului, trecere de pietoni ioc. Trecem ca gasim loc, imi zic. Ioana insa e pe tocuri. Mari. Asa ca stai sa pandesti masinile sa avem loooooc si tiiiiimp sa traversam. In fine ajungem pe peron, scot cartela de metrou si dupa ce trec realizez ca am pe ea calendarul de Lecturi Urbane pe anul asta: 02.02 si 02.03 😀 Intr-un final, ajungem pe peron, vedem gasca, mergem la ei. Era aproape 7. Putini. Mult mai putini decat de obicei. Suna iarasi Andreea: „Unde sunteti?” / „Pe peron, acum trece un tren in statie” / „Si noi, trece intradevar un tren dar nu va vedem”. Blocaj. „Care peron?” / „Unirii 1, suntem sub McDonalds” / „Pai si noi suntem aici, unde naiba sunteti ca nu va vad” / „Aici, pe peron dar nici noi nu va vedem” / „Ridica si tu mainile pe sus, vin catre voi :P”. Intr-un final, ne vedem. Toti, evident, in cealalata parte de peron. Multi. E bine, gata, ne-am adunat. Ma uit fugitiv, da, suntem multi. Peste 100, cineva spune spre 150 de oameni. Foarte posibil, vad ca de data asta ne-au insotit si cei de la UNSR si sunt si ei multi. E bine, intr-un final e bine. Ma linistesc, de aici incolo totul isi are deja curgerea lina, stiuta si mai ales placuta. Aleg cateva carti care-mi spun ca am sa le gasesc oameni sa-i bucure. Salut lumea in stanga si dreapta, pe cate unii de mai multe ori chiar. Si plecam. Tot peronul era plin de oameni cu carti in maini. Inca n-am gasit o imagine care sa suprinda asta dar cat se poate de concret va spun, de la un capat la altul al trenului erau cititori asezati la start. La startul catre entuziasm, catre implicare, care actiune, la startul unei noi calatorii printre vise, idealuri, dorinte si impliniri. Caci Lecturi Urbane este un vis care se implineste de la o editie la alta. Si este extraordinar sa vezi asa ceva, sa fii martor al unui lucru pe care multi il cred imposibil: un vis care prinde viata in fata ta, il vezi cum prinde forma, capata substanta. Si e bine. Este foarte bine.

Dupa prima tura in care am vrut doar sa citesc, sa las lucrurile si starea mea sa se linisteasca, schimbam metroul si ne intoarcem. Bun, a venit momentul sa ma apuc de treaba. Langa mine, o tanara si draguta domnisoara are treaba cu telefonul – cred ca se juca. Mai buna o carte, nu-i asa? O salut si incep sa-i spun despre proiect. Supriza. Stia deja despre Lecturi Urbane. De unde? De la Radio Guerilla, a auzit de noi acum cateva saptamani. Da, asa este, ar fi trebuit chiar sa participe impreuna cu noi la editia trecuta dar ei nu au mai putut ajunge. Noi insa da. Recunosc insa ca m-a bucurat tare mult sa stiu ca deja suntem cunoscuti. I-am oferit o carte pe care a inceput s-o rasfoiasca imediat. Da, e bine. Este cum nu se poate mai bine.

Impartind carti la Lecturi UrbaneFoto: Marius Matache

Cateva statii si cateva carti mai tarziu, deja mai toti participantii erau complet integrati. Si incepeam sa aud deja clasicele: „Am dat prima carte, ce fain a fost, mi-a multumit si s-a apucat sa citeasca imediat”. Este incredibil cum un gest atat de mic poate avea un impact atat de MARE. Aproape toti cei care au venit la Lecturi Urbane si au oferit carti altora au avut si au acest sentiment minunat de daruire si de bucurie. Am un singur regret ca participant: mi-as dori foarte mult sa stiu cum este sa primesti o carte, la metrou, de la un om care-ti zambeste si iti ofera cu caldura in dar ceea ce el sau ea crede ca te poate bucura. Imi imaginez ca se simte tare bine. Dar nu pot decat sa-mi imaginez. In schimbul acestui regret, am imensa multumire de a sti cum arata un tren de metrou in care peste 100 de oameni citesc. In care calatorii ajung sa se simta nevoiti sa faca liniste pentru a nu-i deranja pe cei care citesc. In care procentul  celor cu o carte deschisa in maini depaseste de multe ori procentul celor care isi tintuiesc privirea goala in podea. In care poti sa vezi si sa ti se para firesc ca doi oameni sa fie atat de absorbiti de lectura:

Cuplu citind in metrou la Lecturi UrbaneSursa: Marius Matache

Lecturi Urbane incepe sa devina un val. Un val al tinerilor care aleg sa se implice, care aleg sa actioneze in loc sa se planga. Al celor care au inteles ca nimeni nu poate repara aceasta societate stramba care se numeste Romania in afara de noi, cei care ne numim Romani. Si s-au apucat de treaba, cu zambetul pe buze si cateodata, cu flori in maini.

Carti si flori la Lecturi Urbane, 2 Martie 2010Sursa: Marius Matache

Continuarea cat se poate de repede cu ce s-a intamplat si la Matasari 17 😉

Au mai scris:

Alina
Anemaya

Marius Badragan
Andrei Lucu
Roxana
Vincent Vinyl
Ariel Constantinof
Apa de ploaie
Dragos

Foto de la:

Andrei Bogdan
Marius Matache (aici si aici)
Stelian Pavalache

Continuarea aici

Standard