Iarasi in Vama, iarasi primele raze de soare. Ma tot jucam cu camera si cautam un alfel de unghi pentru lumea de acolo (:P) si asa am ajuns, cocotat pe o masa, sa arunc un ochi pe acoperis. Acolo sus, in stuful de la Stuf, am descoperit mica mingiuca de mai jos. A fost un moment cu adevarat special, culorile ei, forma, locul in care se afla se potriveau atat de bine cu Vama si cu tot din jurul nostru. Parca acolo trebuia sa fie – desi nimeni nu stia asta. Am zambit lung si am pastrat amintirea asta:
o minge
Oare cate astfel de mingi nu avem pe langa noi? Cate asteapta, cuminti si tacute, sa fie descoperite? Pe langa cate zambete si emotii trecem, nestiutori si poate nepasatori, pentru ca nu avem curajul sa ne uitam dincolo? Pentu ca nu avem curajul sa ne suim pe masa sau sa ne taram pe sub ea?
Haideti sa cautam mingiile din jurul nostru …
PS – mingea este tot acolo, la Stuf, pentru cine vrea s-o descopere, poate fi un inceput. Pentru mine a fost 😉
notele lui Vulupe 