cu bicla, poz(n)e

cina la palat

E Luni, dupa un sfarsit de saptamana mai mult decat plin 😀 Am avut o zi incarcata si mai ales intensa si am reusit sa nu mai ocolesc orasul de doua ori, sa mai trec si pe la birou, asa ca pe la ora sase dupa-masa sunt pe drum catre casa. Dar parca ar fi loc de facut ceva – ceva care sa nu implice statul intre patru pereti, mai ales pe o vreme asa frumoasa.

Si-mi pica fisa ca un apus pe treptele de la Palatul Mogosoaia nu suna deloc rau 😛 Asa ca-mi fac repede planul: ma opresc in drum la magazin, iau cate ceva cat sa incropesc de-o cina din zbor, ajung acasa, pun camera, cele cumparate plus doua beri in rucsac si hop pe bicla. O iau frumos prin toate hartoapele caci sunt satul de trafic si pe la sase si jumatate sunt deja in parc, la palat.

Cum a fost, se vede din pozele de mai jos.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pozele la o calitate mai buna sunt aici.

Tu ce faci intr-o seara in care ai la dispozitie mai mult timp liber decat de obicei? Cum o umpli?

Reclame
Standard
Foto, umbra, eu si bicla
cu bicla, poz(n)e

cu bicicleta aproape de Bucuresti

De ceva timp, iar am o stare de-mi vine sa dau cu biciul si s-o iau de nebun hai-hui prin lume. Si poate n-as face rau dar asta-i alta discutie. Cum am prostul obicei sa nu stiu sa aman mai nimic, in ultima vreme am inceput sa resimt, tare, presiunea mai multor proiecte, atat de la firma cat si din cele particulare. Bag sama ca-s oleaca multe. Dar altcumva nu stiu 😛 Si in loc sa le aman, cum spuneam, am tot tras sa le vad aduse la o linie de plutire pe toate – evident ca n-am reusit, asa ca incordarea e cam mare.

Azi, pentru ca tot am sarbatorit Sfanta Maria – mica, cica –  am zis ca merit si eu juma’ de zi, pentru mine. Iac’asa. N-am avut parte nici de aia, ca a sunat telefonul tot la fiecare sfert de ora dar tot a fost bine. Mi-am ras in barba tot vorbind serios cu diversi, in timp ce eu eram pe coclauri, haladuind, cu camera in mana, vanand poze cu rate, maracini sau alte vietuitoare 😀 Acum stiu ca m-au aflat toti de la birou dar … asta e. N-o sa mor 😛

Si cu ocazia asta m-am si incarcat, pe langa ciulini si felurite gaze (cam trei capuse am dat jos de pe mine acasa :P), cu muuulta stare de bine. Timp de vreo patru ore n-am vazut si auzit om, doar gaze, vant, pasaret la greu si scartaitul biclei ce se cere unsa – are tot dreptul, saraca. Am vazut in schimb multa natura, multa viata, multa liniste, mult cer si multa, multa libertate. Si e bine. Acum e bine.

M-am si ratacit, am intrat in niste hatisuri de nu stiam cum mai ies de acolo 😀 E ciudat cum te poti rataci intr-un petec de padure, la cativa km de casa – ei, eu am reusit si zau ca nu m-am chinuit prea tare 😛

Cam tot drumul se inscrie pe o raza nu mai mare de 15-20 de Km de centrul Bucurestiului. Asa ca, zau, nu mai alergati dupa cine stie ce locuri minunate, aflate la ani-lumina distanta. Avem multe de vazut si aici, la doi pasi. Tot ce trebuie e o bicicleta si putin chef de duca. Apoi e bine. E foarte bine.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum e bine.

Update – daca tot mi s-a cerut, am facut si o harta a traseului, pentru curiosi 😛

Harta traseu bicicleta Chitila, Mogosoaia, Buftea

Harta in detaliu se poate gasi aici.

Standard
ca-n viata, cu bicla, poz(n)e

apus de trestii

Dupa multa vreme, astazi am reusit performanta sa ajung la o ora chiar matinala acasa. Cum asa ceva se intampla foarte rar, in pofida faptului ca sunt varza de oboseala dupa un sfarsit de saptamana in care somnul nu a prea avut loc in program, n-am putut sa ratez sansa unei, poate ultime, ture cu bicla pe coclaurii mei dragi. Zis si facut, pe la ora 19 eram sus in sa si da-i pedale.

Cunosc un loc, descoperit inca de prin primavara, la care stiu ca pot ajunge in aproximativ 20 de minute de pedalat sustinut si care ofera de fiecare data un apus minunat – cu conditia sa ajungi la ora potrivita. In seara asta, fiind deja prea tarziu, stiam ca nu mai am sansa de a vedea soarele culcandu-se sub orizont dar tot mai puteam sa ma bucur de culorile cerului. Am norocul sa stau intr-o zona foarte darnica in ce priveste apusurile, in marea majoritate a serilor deasupra orizontului se gasesc nori usori si nu foarte desi, numai buni pentru a se transforma intr-o panza imensa pe care soarele sa-si picteze primele vise.

Ceea ce s-a intamplat si in seara asta, Doamne si cat de mult s-a intamplat. Imi smulg parul din cap ca nu am luat camera cu mine dar in acelasi timp sunt si mai fericit din cauza asta, nu a stat nimic intre mine si frumusetea de la orizont. Am avut momente absolut minunate, imi pare rau ca nu sunt religios caci le-as putea denumi chiar de inaltare. Frumosul se afla peste tot in jurul meu, cele mai calde si vii culori pe cerul indepartat, avioane care venind dispre orizont se vad ca niste luceferi care se apropie, lacul in spatele meu cu mirosul de trestie care ma imbata de fiecare data, randunici si pescarusi zburand peste tot, un liliac maricel dadea si el ture caci deja venise ora lor, pe lac cateva rate adormite. Nu cred ca sunt cuvinte sa distilez trairea avuta dar chiar au fost momente in care am simtit ca lumea este in totalitatea ei formata numai din frumos, ca esenta a ceea ce ne inconjoara este frumosul, ca minunat este un cuvant lipsit de stralucire.

Oameni buni, iesiti din case, iesiti din orase, mergeti in fiecare seara in afara orasului si bucurati-va ochii, mintea si mai ales, mai ales sufletul de frumusete. Lasati dracului trafic si masini si job si nervi si stres si frustrari si griji si orice altceva si mergeti sa aveti clipe de inaltare. Sunt inca atat de plin de frumosul acesti seri incat nu am stare si nu ma pot opri sa visez la acele momente. Avem nevoie de ele, avem nevoie sa iesim din firesc si rutina.

Luati o bicicleta si bucurati-va de vant, de aer, de inserare si de apus. Lumea este cu adevarat frumoasa …

claudiasofronhome, relaxed, happy, tea

Apus de soare la Chitila si Mogosoaia

Poza este facuta cu alta ocazia dar in acelasi loc de care vorbeam mai sus.

Standard