Ne asteapta cuminti, linistite in noapte.

Reclame
cu bicla, de pe drum, poz(n)e

doi in noapte

Imagine

Liniste, noapte, brazi, munte, stele, singuratate, calm.

Fotografie Noapte la Cabana Diham

Cabana Diham – 30 Octombrie 2011

de pe drum, poz(n)e

brazi si stele

Imagine

Negura noptii fotografie Chitila, paraul Mangu

Noapte de vata, fara stele, fara luna, fara cer.

Noapte de tacere.

Noapte de privit si ascultat.

Noapte buna.

poz(n)e

negura

Imagine

Intr-o lume inghetata si acoperita de gheata, desi timida, lumina patrunde si razbate. Mai mult, ajutata de aerul perfect si rece, nu doar razbate ci creeaza forme de o iluzorie caldura.

Foto lampadar, lumina si chiciura

poz(n)e

lampadarul de gheata

Imagine

Acum cateva zile, saptamana trecuta candva, am avut parte de-o luna IMENSA – nu stiu cati au vazut-o dar era efectiv cat casa – si nu exagerez 😀 Am prins prima imagine a ei cand eram pe drum, la volan, aparea plina de lumina undeva deasupra padurii, mare si foarte rosie, plutind complet ireal peste copaci. Nu mai aveam mult si ieseam cu masina in decor, atat de absorbit eram de o asa viziune ireala. Am tot vazut imagini cu luna aparand extrem de mare, in diverse fotografii si de multe ori eram convins ca nu poate sa fie adevarata, ca pozele sunt cumva prelucrate. Ei bine nu, luna chiar poate sa apara ca fiind imensa (pentru curiosi, efectul este descris aici).

Cum am ajuns acasa, am luat camera si am dat fuga sus pe terasa sa o prind in poze. Din pacate, in ciuda incapatanarii mele, dupa vreo 45 de minute de tremurat am fost nevoit sa renunt. In acea seara luna nu voia sa fie capturata, se pastra doar pentru ea. Asa ca si-a ascuns lumina dupa niste nori bagareti si n-a vrut sa mai iasa de acolo. Din pacate. Eu am ramas totusi cu o amintire ireala si cu poza de mai jos. Macar atat 😛

Foto peisaj urban in noapte innorata

poz(n)e

nori de noapte

Imagine
Foto Bikewalk Seara pe strada
cu bicla, evenimente, ganduri

orasul imi zambeste

Am povestit aseara cat de fain este sa te plimbi cu o mana de prieteni, noaptea, pe strazile orasului. Bikewalk aduna oameni si aduna zambete – despre asta vreau sa va povestesc acum.

Am inceput plimbarea un pic strans in umeri pentru ca era prima editie de Bikewalk nocturn la care eram si insarcinat – ca organizator, sa nu existe dubii 😛 Dar dupa doua trei semafoare, am simtit ca mai toata lumea era relaxata si nimeni nu avea chef de incurcaturi asa ca am preluat si eu starea si m-am linistit. Total. Drept pentru care am avut timp si ochi sa ma uit in jur. Desi ma asteptam ca participantii sa se simta bine si sa fie veseli, nu la acelasi lucru ma asteptam de la colegii de trafic, in speta soferii grabiti sa ajunga mai repede la destinatie, mai ales avand in vedere ora lejer mica 😛

Nu mica mi-a fost supriza sa vad ca, in afara unui BMW M5 care a tinut mortis sa ne arate ce bine suna evacuarea lui, undeva la inceput de Stirbei Voda (mila mi-e de suspensia acelei masini caci la mica distanta erau niste gropi cam urate :P) nu am avut nici un alt incident. Ba dimpotriva. Pe Stirbei Voda masinile claxonau ritmic, facandu-ne galerie si aveau avariile puse, in semn de salut. Si nu doar o masina ci multe. Am ramas masca sa vad un SUV ce voia sa iasa din parcarea de la Ateneu cum asteapta cuminte sa ne regrupam si sa-i facem loc – asta timp de cateva minute. Si aceeasi masina a asteptat apoi toata coloana sa faca stanga pe Magheru – fara nici un claxon.

Foto Bikewalk Seara pe stradaFoto: Ionut

Ma uitam si nu-mi venea sa cred cum, la Piata Romana, o coloana de vreo 4-5 masini ce voiau sa vireze dreapta catre Dorobanti au asteptat sa trecem, toti, la fel fara un claxon sau vreun semn de nerabdare. Pur si simplu. La fel, dupa ce ne-am balbait noi putin in Piata Victoriei si am pierdut momentul initial de traversare catre Kiseleff, cateva masini ajunse la semafor, desi aveau verde, au asteptat sa treaca grupul cu biciclete fara sa ne grabeasca in vreun fel.

Este minunat desi, sunt nevoit s-o spun, putin ciudat. Sunt invatat cu soferi agresivi si care nu rateaza nici un spatiu liber daca le permite sa mai castige cativa metri la un semafor, sunt obisnuit cu claxoanele declansate cu viteza lumii cand se schimba culoarea in verde – nu ma asteptam deloc la o asa reactie calma si permisiva, culmea chiar generalizata.

In plus, nu putini au fost cei care ne-au salutat si ne-au zambit in mod evident, pe strada, incurajandu-ne. Asta imi spune ca, usor usor dar din ce in ce mai vizibil, orasul asta incepe sa se deschida. Incepe sa se relaxeze si sa capete curajul de a zambi. Aseara, la Bikewalk – Seara pe strada, am desenat zambete – si asta ma face foarte fericit. Am glumit spunand ca Bucurestiul se civilizeaza, e cazul sa emigrez 😛 Dar sincer, am simtit orasul altfel.

Asta inseamna ca ceea ce visam, ceea ce ne dorim, ceea ce incercam sa facem noi e bine, e bun pentru oras. Orasul incepe sa ne primeasca in mod firesc. Odata cu naturaletea mersului pe bicicleta sunt multe alte detalii care se intampla. Trebuie doar sa ai ochi sa le vezi si, cateodata, curaj sa le ajuti, sa le dai putere. Orasul nu are nevoie de revolutie, are nevoie de evolutie – si nu e prima oara cand spun asta, stiu, dar chiar o cred foarte valabila. Fiecare poate evolua, se poate dezvolta atat pe sine cat si spatiul din jurul sau. Atat e suficient, restul va veni de la sine.

Foto Bikewalk seara pe stradaFoto: Ionut

Haideti sa evoluam impreuna si, mai mult, haideti sa ne bucuram impreuna de acesti pasi. Uneori, un picnic si o plimbare cu biciclete seara pe strada pot muta muntii – pentru cateva ore si pentru cativa oameni, chiar au facut-o 😉

Standard
Foto Bikewalk in miez de noapte
cu bicla, evenimente, ganduri

Bikewalk – seara pe strada

Complet din senin si fara sa am in plan, aseara am ajuns la a nu mai stiu cata editie de Bikewalk – de data asta si nocturn. Cum Iulian nu stie ce-i aia linistea, a dat sfoara-n tara si a adunat o mana de oameni – cam spre o suta de biciclisti – pentru o plimbare si un picnic in miez de noapte. Ce-a iesit a fost mult peste ce aveam eu in plan pentru aseara 😀

Am inceput partea de bikewalk a serii dupa ce am rupt ritmul impreuna cu Gabi Macovei cu o mult dorita pauza, asezati intr-un loc ferit si discret – adica pe ghizdurile fantanilor din fata Casei Poporului 😛 Era racoare de la jeturile fantanilor si desi eram practic in mijlocul traficului, ne simteam complet izolati si relaxati. Multam pentru discutia avuta, a picat la tanc.

Foto pauza inainte de Bikewalk, la fantani

La ceva vreme au aparut eroinele serii, anume Mihaela si Ana-Maria care au venit calare pe bicle, dimpreuna cu Iulian. Asa ca am facut pe cavalerii si am escortat domnitele cele incarcate cu daruri, caci ele sunt autoarele proverbialelor clatite cu branza, mere si dulceata de care s-a tot vorbit pe facebook cam toata ziua 😀 Si acum imi ploua in gura cand ma gandesc la cele clatite, ca tare bune au ma fost 😀

Dupa ce am clatit clatitele cu o gura doua de bere si ne-am pus in miscare zburand printre noi o minge de rugby, am incropit un traseu care a sunat cam asa: Parc Izvor, caci acolo s-a sunat adunarea, Facultatea de Drept, Casa Radio, Stirbei Voda si o pauza de regrupare la Ateneu. E frumoasa cladirea Ateneului in orice conditii dar zau, parol, cu atat de multe bicle si biciclisti pe treptele ei parca e si mai frumoasa 😉

Foto Bikewalk la AteneuFoto: Cristian Bordei

Exista pe undeva si o poza de grup, toti sus pe trepte dar inca nu am dat de ea – daca o gaseste cineva, rog sa ma anunte si pe mine, multam fain 🙂

De aici am iesit frumusel pe Magheru si prin Piata Victoriei, Kiseleff si Arcul de Triumf am ajuns la destinatia finala, parcul Herastrau. Un traseu lejer, de seara de vara calduroasa, parcurs in tihna, sa ne pice bine clatitele 😀 La final, dupa ce unii au plecat (deh, noi mai aveam ceva de pedalat pana la tara :P) cea mai mare parte s-a intins la bere, tura unu in Herastrau si cei mai rezistenti au mai facut o pauza de hidratare in Parcul Izor pana spre 3 dimineata. Deh, caldura mare, mon cher 😛

Foto Bikewalk in miez de noapteFoto: Ionut

As spune eu ca nu-i chiar un mod neplacut de a petrece o seara de Miercuri, mijloc de saptamana, nu-i asa? Mai multe poze de la Bikewalk seara pe strada gasiti aici si aici si aici. A mai scris si GabiC.

Promit ca urmeaza si o parte a doua, in care am sa va povestesc de ce orasul imi zambeste 😉

Standard