Cu miros de vara si dor de duca in suflet.

Fotografie - Libertate

de pe drum, poz(n)e

libertate

Imagine

Fotografie cer cu nori in flacari

poz(n)e

flacari

Imagine

Acum cateva zile, saptamana trecuta candva, am avut parte de-o luna IMENSA – nu stiu cati au vazut-o dar era efectiv cat casa – si nu exagerez 😀 Am prins prima imagine a ei cand eram pe drum, la volan, aparea plina de lumina undeva deasupra padurii, mare si foarte rosie, plutind complet ireal peste copaci. Nu mai aveam mult si ieseam cu masina in decor, atat de absorbit eram de o asa viziune ireala. Am tot vazut imagini cu luna aparand extrem de mare, in diverse fotografii si de multe ori eram convins ca nu poate sa fie adevarata, ca pozele sunt cumva prelucrate. Ei bine nu, luna chiar poate sa apara ca fiind imensa (pentru curiosi, efectul este descris aici).

Cum am ajuns acasa, am luat camera si am dat fuga sus pe terasa sa o prind in poze. Din pacate, in ciuda incapatanarii mele, dupa vreo 45 de minute de tremurat am fost nevoit sa renunt. In acea seara luna nu voia sa fie capturata, se pastra doar pentru ea. Asa ca si-a ascuns lumina dupa niste nori bagareti si n-a vrut sa mai iasa de acolo. Din pacate. Eu am ramas totusi cu o amintire ireala si cu poza de mai jos. Macar atat 😛

Foto peisaj urban in noapte innorata

poz(n)e

nori de noapte

Imagine
cu bicla, poz(n)e

de la tara

Sau nu chiar de la tara, avand in vedere ca zona este undeva la mai putin de 20 Km de centrul capitalei. Oricum ar fi, este o zona faina tare. Azi am reusit, in fine, sa scot bicla de la hibernare si sa dau o tura in gasca, eu cu mine si cu camera foto. Am revazut locurile pe care le-a tot strabatut asta vara. La fel de faine, doar ca si mai pline de gunoaie. Mi-a venit in minte Wall-E – cam acolo ne indreptam – si ne grabim tare, zau asa.

Trecand peste, m-am bucurat de libertate, aer liber si vant in voie, de soare si de nori, de trestii si de firele de iarba. Si a fost bine. Foarte bine 😉 Cam asa a fost:

Această prezentare necesită JavaScript.

Standard
ca-n viata, cu bicla, poz(n)e

apus de trestii

Dupa multa vreme, astazi am reusit performanta sa ajung la o ora chiar matinala acasa. Cum asa ceva se intampla foarte rar, in pofida faptului ca sunt varza de oboseala dupa un sfarsit de saptamana in care somnul nu a prea avut loc in program, n-am putut sa ratez sansa unei, poate ultime, ture cu bicla pe coclaurii mei dragi. Zis si facut, pe la ora 19 eram sus in sa si da-i pedale.

Cunosc un loc, descoperit inca de prin primavara, la care stiu ca pot ajunge in aproximativ 20 de minute de pedalat sustinut si care ofera de fiecare data un apus minunat – cu conditia sa ajungi la ora potrivita. In seara asta, fiind deja prea tarziu, stiam ca nu mai am sansa de a vedea soarele culcandu-se sub orizont dar tot mai puteam sa ma bucur de culorile cerului. Am norocul sa stau intr-o zona foarte darnica in ce priveste apusurile, in marea majoritate a serilor deasupra orizontului se gasesc nori usori si nu foarte desi, numai buni pentru a se transforma intr-o panza imensa pe care soarele sa-si picteze primele vise.

Ceea ce s-a intamplat si in seara asta, Doamne si cat de mult s-a intamplat. Imi smulg parul din cap ca nu am luat camera cu mine dar in acelasi timp sunt si mai fericit din cauza asta, nu a stat nimic intre mine si frumusetea de la orizont. Am avut momente absolut minunate, imi pare rau ca nu sunt religios caci le-as putea denumi chiar de inaltare. Frumosul se afla peste tot in jurul meu, cele mai calde si vii culori pe cerul indepartat, avioane care venind dispre orizont se vad ca niste luceferi care se apropie, lacul in spatele meu cu mirosul de trestie care ma imbata de fiecare data, randunici si pescarusi zburand peste tot, un liliac maricel dadea si el ture caci deja venise ora lor, pe lac cateva rate adormite. Nu cred ca sunt cuvinte sa distilez trairea avuta dar chiar au fost momente in care am simtit ca lumea este in totalitatea ei formata numai din frumos, ca esenta a ceea ce ne inconjoara este frumosul, ca minunat este un cuvant lipsit de stralucire.

Oameni buni, iesiti din case, iesiti din orase, mergeti in fiecare seara in afara orasului si bucurati-va ochii, mintea si mai ales, mai ales sufletul de frumusete. Lasati dracului trafic si masini si job si nervi si stres si frustrari si griji si orice altceva si mergeti sa aveti clipe de inaltare. Sunt inca atat de plin de frumosul acesti seri incat nu am stare si nu ma pot opri sa visez la acele momente. Avem nevoie de ele, avem nevoie sa iesim din firesc si rutina.

Luati o bicicleta si bucurati-va de vant, de aer, de inserare si de apus. Lumea este cu adevarat frumoasa …

claudiasofronhome, relaxed, happy, tea

Apus de soare la Chitila si Mogosoaia

Poza este facuta cu alta ocazia dar in acelasi loc de care vorbeam mai sus.

Standard