Asa cum va amenintam acum cateva zile, in seara aceasta de marti, 24 Noiembrie 2009 s-a intamplat editia a 2-a de Lecturi Urbane.
Pe scurt si fara ocolisuri: aproximativ 150 de participanti, peste 300 de carti distribuite, un numar incalculabil de zambete si o trupa de oameni foarte faini cu care iarasi mi-a facut o deosebita placere sa construiesc idei si planuri. Foarte multe rasete, foarte multa socializare, proiecte noi sau reactualizate, multa viata.
Am reusit practic sa umplem un tren complet, era imposibil sa intre cineva in vreo statie fara sa remarce imediat ca acolo se intampla ceva deosebit. Cartile au fost primite cu surprindere, mirare, bucurie, cu placere. De data asta am avut si cate un semn de carte in fiecare cadou facut, semn care arata asa:
Tot evenimentul a fost plin de entuziasm ceea ce nu poate sa fie decat de bine. Marti seara, orasul citeste.
Si un clip din care sa puteti inteleg mai bine ce inseamna un tren de metrou plin de cititori:
Inainte de plecare, pandutzu m-a intrebat cati an am si cand a aflat ca sunt la rotunjoara cifra de 32, a declarat ca sunt foarte cool. Nu stiu inca daca asta e de bine sau e de rau 😀
Asa cum povesteam acum nu multa vreme, proiectul Lecturi Urbane a avut parte de un start mai mult decat fericit si vesel. Si cum lucrurile bune incep sa aiba viata lunga chiar si pe la noi, iata ca se pregateste urmatoarea editie de Lecturi Urbane.
Planurile sunt mari, asa cum ii sta bine unui proiect bine gandit si bine organizat. Vor fi disponibile peste 300 de carti pentru a fi distribuite, de data asta personalizate si cu semne de carte si/sau biletele si incercam sa strangem peste 100 de participanti – plan care cred ca are foarte mari sanse de reusita. Asa ca este cazul sa scoatem ceva carti vechi sau noi de prin rafturi si sa ne anuntam prietenii ca Marti 24 Noiembrie, pe seara la ora 19.00 ne vedem pe peron la Unirii 1 pentru o noua editie de Lecturi Urbane.
Asa cum spuneam ieri, s-a intamplat prima editie din a doua serie de Lecturi Urbane. Si inca ce de s-a mai intamplat 😀 Cu binisorul insa ca nu dau boii. Poate doar cei din cartile imprastiate de noi prin metrou 😉
Cum naiba se face ca mai toate actiunile interesante sunt la ore critice nu stiu zau, cert este ca sa ajungi la orele 7 trecute fix la Aviatorilor nu-i deloc usor cand afara ploua si tot oraseanul isi ia umbrela dupa el (a se citi masina) iar traficul devine tragi-comic. Dupa 3 schimbari de traseu si 2 intoarceri pe benzi mai mult continue decat altcumva 😀 si multe, multe regrete dupa zilele bune in care eram pe bicla, am reusit sa ajung cu doar cateva minute intarziere, spre sincera mea surprindere. Unde am dat peste Dan Dumitrescu care facea de garda pentru a-i primi si pe ultimii intarziati 😛 Dupa cateva minute de conversatii si planuri, am coborat sa ma integrez in trupa de oameni faini, ba din twitter, ba din blogosfera, ba din … cam orice alt mediu de comunicare. Salutari rapide cu cei (cam putini) pe care ii cunosc personal si hai la pus in tema cu planul de bataie, impreuna cu Adrian Ciubotaru. Am pus sticker si pe cartile aduse de acasa si la un semn … ne-am aruncat cu totii in metrou.
Moment in care mai toti incercam sa citim dar nu cred ca au reusit sa si faca asta prea multi. Pentru ca ne tot inghionteam unii pe altii, camerele foto clantaneau de zor, ne cautam din priviri si comentam diverse, randurile nu prea reuseau sa ajunga sa aiba si semnificatie. Se simtea necunoscutul si faptul ca nu prea stiam ce si cum. Dar dupa ceva vreme si cateva statii strabatute, am inceput sa pricepem usor usor cam ce ar trebuie sa facem. Pe parcurs, au inceput sa fie distribuite si primele carti, Ioana cred ca a fost cea mai comunicativa si eficienta la acest capitol dintre toti. Usor usor am devenit din ce in ce mai relaxati si desi in mod evident nu ne-a iesit ideea atmosferei de biblioteca, am reusit sa parem aproape naturali 😛
Reactiile oamenilor din metrou, cele care au contat cu adevarat, au fost dintre cele mai diverse. Dar in nici un caz nu am trecut neobservati – ba chiar unii si-au scos telefoanele si au inceput sa ne faca poze 😀 Un cuplu au fost, din punctul meu de vedere, cei mai simpatici cand dupa 2-3 minute de evaluare a situatiei, s-au inteles din ochi si au zbughit-o din vagonul nostru – s-au prins ca se pregateste ceva si nu au vrut sa riste. Au pierdut dar tot au fost simpatici 😀
Dupa prima tura, am hotarat sa incep si eu sa ofer carti dar am dat peste o problema – nu era chiar asa usor sa stii cine face parte din grup si cine nu 😛 Asa ca am ezitat o perioada si apoi am ales urmatoarea tactica: urmaresc pe cineva inca de la intrarea in metrou si dupa ce vad ca ne-a observat, hop cu cartea in fata lui/ei – asa nu riscam sa fac schimb de carti cu cineva din grup 😀 Am reusit sa obtin cateva zambete mirate si reactiile celor cu care am interactionat direct au fost dintre cele mai bune. Sper ca vor urma rugamintile noastre si vor da mai departe leapsa de cultura, pasand cartile altor calatori.
Uite asa, o gasca de entuziasti faini, am reusit sa facem macar cativa oameni sa ia o carte cu ei atunci cand au de petrecut ceva mai mult in metrou si nu numai. De cele mai multe ori ne plangem ca nu avem timp pentru una sau alta dar uitam ca, daca facem putin efort, putem sa ne gasim sau sa ne construim timpul necesar. Desi putini mai deschid o carte, macar cei care se plang ca nu o fac din cauze lipsei de timp au acum un motiv sa-si revizuiasca programul zilnic.
Personal cred ca a fost un succes proiectul Civika.ro si sper sa aiba o viata cat mai lunga. Mi-a placut sa particip alaturi de ei si am de gand sa continui 😉
Pe de alta parte, mi-a placut faptul ca am fost pus in fata necesitatii de a aborda persoane complet necunoscute si de a le capta atentia in mod direct, fata in fata. Si rezultatele au fost imbucuratoare 😀 Am de multe ori probleme de comunicare la acest capitol asa ca, in plan personal, am castigat de mai multe ori. Mi-a placut ca am putut sa interactionez cu acei cativa calatori pe care i-am apelat in mod natural si ca au fost chiar incantati de proiectul nostru.
notele lui Vulupe 