evenimente

muncim, scriem – dar ne si distram

Personal am avut o perioada cat se poate de incarcata in ultimile (multicele) luni. Asa ca invitatia celor de pe DrinkTeam.ro nici ca putea pica mai bine, mai ales ca anul trecut am ratat iesire care atunci s-a numit #wintertweetmeet. Si sunt putin cam suparat, din cate am inteles s-au intamplat lucruri tare faine pe acolo ;).

Afis SnowCocktailDe data asta, invitatia – si chiar evenimentul – nu este chiar singuratica. Avem ca si parteneri de distractie pe cei de la ABSOLUT VODKA si surpriza pe ultima suta de metri, Ford Romania. Si nu, nu-s incompatibile, pentru ca Ford ne ajuta doar cu deplasarea pana la locul faptei si retur, in restul timpului #fordroadtrip va lua o pauza si se va transforma in #snowcocktail (scuze pentru termenii cam alambicati, limbajul twitter isi impune regulile cand si cand).

Denumirea de snowcocktail vine evident din combinarea unor sperante cu ceva promisiuni. Sperantele sunt pentru zapada, de care sper sa avem parte din plin. Cocktail vine in acest caz de la  Vio Dragomir, barman in Le General din Cluj si vechi prieten al grupului ;), care ne-a promis ca vine sa ne scoleasca in arta secreta a prepararii unor cocktail-uri savuroase. Cica ar face si-un concurs, acum sa vedem daca va mai avea cu cine :P. Per total suna cat se poate de fain si … mai sunt si alte suprize pregatite. Hmmm, suna bine. Asa ca am facut deja bagajele, am bifat cam doua ore de somn si deja abia astept sa pornim caravana.

Am lasat partea ce mai placuta la urma, precum capsuna de pe tort – daca vreti sa participati si voi la #SnowCocktail puteti accesa pagina de Facebook a grupului si sa cereti o invitatie – Drinkteam.ro. Ne vedem in zapada?

Standard
ca-n viata, ganduri

disparut pentru o luna

A venit timpul de-un mic experiment. Am de ceva vreme o intrebare care-si tot cauta raspuns – cat de mult ma ajuta participarea activa in zona retelelor sociale? Stiu ca ma ajuta, aici nu-i nici un dubiu – dar cat? Cat de mult isi gaseste raspunsul energia angajata in aceste retele, in aceasta implicare? Cat de necesare sunt cu adevarat retelele sociale?

Fotografie - disparut pentru o lunaPentru ca in ultima vreme am inceput sa resimt o usoara presiune in aceasta zona de prezenta, mi-am propus un mic experiment personal: timp de o luna nu voi mai accesa nici una dintre retelele sociale – absolut deloc, abstinenta totala. Asta inseamna ca nu voi participa nici activ, nici pasiv in retelele sociale – adica nici nu voi contribui dar nici nu voi consuma acest tip de continut. Nici de la birou, nici de acasa, nici de pe drum, nici de pe laptop, nici de pe mobil, nici de pe vreun calculator al unui prieten sau cunostinte – deloc (numai uitandu-ma la aceasta enumerare realizez din nou cat de mult este prezenta socializarea online in programul meu personal). Nu voi mai accesa absolut nici un link apartinand acestei surse de continut – nici nu voi mai contribui cu nimic. Sa vedem cat de greu va fi :P.

Sunt foarte curios care vor fi efectele, atat imediate cat si pe termen ceva mai indepartat. O absenta pentru o perioada asa de lunga pare sa duca la o pierdere consistenta de impact in zona sociala – dar oare asa va fi? Ramane de vazut.

Absenta va fi strict din retelele sociale, nu voi inceta (sper) sa scriu pe blog sau sa fiu la curent cu noutati si evenimente – doar ca voi alege alte canale de informare, sper cat mai directe. Unul dintre marile avantaje pe care le-am gasit in a utiliza platformele de socializare online este tocmai accesul foarte facil si rapid la noutati – atat informative cat si referitoare la evenimente, proiecte si asa mai departe. Dar cu siguranta (mai) exista si alte modalitati de a le afla, cel putin asa sper – si am de gand sa le folosesc din plin. Intuiesc ca desi voi pierde un anumit ritm, voi castiga un plus de timp disponibil nu tocmai de neglijat. Acum ramane sa vad cat de util voi sti sa folosesc acest timp.

Retragerea nu va fi decat strict din aceasta zona, in rest intentionez sa-mi pastrez un ritm de viata la fel de activ si de plin – ba chiar ma bazez pe asta. Asa ca daca nu voi fi disponibil pe vreuna din retelele sociale, nu inseamna nici pe departe ca nu voi fi activ si in viata offline – dimpotriva :D. Daca aveti ceva de comunicat, veti sti cum sa ma gasiti – eu cu siguranta voi sti cum sa dau de voi la nevoie.

Prin urmare, pentru urmatoarea luna calendaristica, spun aici la revedere catre FacebookTwitterGoogle+Live.com si LinkedIn. Ne revedem peste o luna ;).

Standard
ca-n viata

vulupe la bursa

No, in facultate mi-a tinut si am reusit sa ma lipesc de-o bursa, cale de vreo 3 anisori jumate (ca deh, nota de admitere n-o fost ea chiar de 10 :P) Ia sa vedem, de data asta mai reusesc sa promovez?

Mircea Popescu, omul cu o Trilema, anunta de ceva vreme ca sustine lumea online si nu oricare ci pe cea romaneasca. Cum anume, zice el aici, unde anunta conditiile de acordare a bursei. Si cum una din conditii era sa trimit un anunt de legare (trackback cum se cheama el pe numele de botez dar cum tocmai am avut sambata o luuuunga discutie despre englezisme, am zis ca pot sa exagerez si eu putin – insa in sensul invers ;)) catre anuntul sau, iata motivatia acestui post. Restul cica ar fi legat de continutul de pe aci. Hmmmm.

No, treaba eu mi-am facut-o, acum ramane sa auzim nota juriului. Va fi ea oare de trecere? Nu mutam oare in casa noua?

Standard
evenimente

Mos Nicolae vine intai pe twitter

Deja pot spune ca ieri, pe 05 Decembrie, Mos Nicolae a facut prima vizita si nu oricum ci cu multa voie buna a participat la #MosNicolaeTweetMeet. Cu multe multumiri si mai ales felicitari pentru Malina si pentru Liana care au deschis sezonul cadourilor cu una din cele mai placute intalniri offline din acest an. Locatia aleasa a ajutat mult, trebuie sa recunosc asta, ceainăria Greentea este un loc superb, merita un astfel de eveniment. Si evenimentul merita un astfel de loc. Eu unul ma bucur ca am avut ocazia sa mai descopar un nou lacas cu oameni si atmosfera cat se poate de faina. Si mai este si la cateva minute de mers pe jos de la birou – se pare ca ma vor avea de client de-al casei pe viitor 😛

Intalnirea a fost mai mult decat vesela, oamenii din online stiu sa fie foarte faini si in realitate, nu numai pe monitor. Si unde mai pui ca multi au adus cu ei si jumatatile care nu mereu sunt prezente in lumea digitala dar cu ocazia asta au descoperit ce si cum ne tine alaturi langa monitoare 😉 Si a fost, zic eu, tare bine. Poze multe, veselie, voie buna povesti si planuri – cam ca la orice alte intalniri, numai ca de data asta parca au fost mai calde. Poate din cauza ceaiului?

Motivul real al intamplarii, dincolo de zambete si voie buna, ni-l povesteste Malina aici:

Pentru cine?

Pentru copiii din C. P. R. U. Centrul de Copii ai Strazii Ciresarii II, sector 5, Bucuresti.

In centru sunt 43 de copii, dintre care: 29 baieti si 14 fete, cu varste cuprinse intre 14-23 ani. Jumatate dintre copii sunt “normali”, iar jumatate cu retard sau tulburari de comportament cauzate de abandon, violenta, saracie.

Ii multumim pe aceasta cale, doamnei directoare a acestui centru, Simion Antonica pentru ca a fost de acord sa facem o mica bucurie acestor copii.

Un amanunt important: am fost la centru ieri si am vazut multi copii amarati care se bucurau ca au cui sa-i zica “mama”, doamnei directoare, o femeie de nota zece. M-a impresionant atitudinea si daruirea dumneaei fata de acesti copii, deunazi ai nimanui.

Nevoi reale: fructe, dulciuri, sucuri (dar nu ciocolata si nici Cola) si cel mai important 45 de perne normale (nu decorative) pentru copiii din centru, avand in vedere ca  cele vechi sunt foarte uzate. Asta este prima urgenta si sper sa reusim sa le cumparam, ca sa putem sa le aducem macar un zambet pe buze acestor copii amarati, in prag de sarbatori.

Bucuria din sufletul oamenilor, zâmbetele, bradul, decoraţiunile de Crăciun, evenimentul organizat, m-au făcut să mă simt copil, să mă gândesc că Moş Nicolae există, că sărbătorile de iarna n-au pierit din sufletul românilor. Dar cel mai important a fost faptul că s-a reuşit strângerea de fonduri, produse alimentare şi hăinuţe pentru centrul de Copii ai Străzii Cireşarii II, sector 5, Bucureşti. În centru sunt 43 de copii, dintre care: 29 băieţi şi 14 fete, cu vârste cuprinse între 14 şi 23 ani. Anul acesta la ei a venit Moş Nicolae.

Supriza (evident stiuta de toti :P) a fost mentalist-ul Vlad Grigorescu, care ne-a invatat sa nu jucam niciodata alba-neagra. Si ne-a demonstrat in mod practic de ce 😀

Planuri mari exista si abia astept urmatoarele evenimente. Ne vedem acolo 😉

Sa aveti un Mos Nicolae darnic si bogat. Ghetutele sunt curate?

Au mai scris:

Malina

Liana

Criserb

Sorin

Poze:

Anna

Alin

Ionut

Standard
ganduri, muzica

luni de fiere

Am fost se pare pus la plata pentru noptile petrecute pe twitter la joaca de-a muzica 😛 Am adunat deja cateva nopti frumoase in care m-am jucat ba cu @idah0 ba cu @blueanka ba cu @newdada tot propunand o piesa muzicala sau alta, pornind de la o tema intiala dar ajungand cine stie unde. Un exercitiu frumos care m-a facut sa zambesc si sa bucur de multa muzica buna, sa-mi aduc aminte de multe intamplari frumoase sau cel putin semnificative din viata. Ceea ce inseamna ca voi continua, in masura posibilului, sa provoc si sa raspund la astfel de jocuri – e pacat sa nu ne bucuram de muzica buna.

iYli imi paseaza o leapsa muzicala, un alt fel de joc in urma celor povestite mai sus. Multumesc frumos 😉 Ar trebui sa postez piesa mea preferata dar zau ca imi este imposibil sa aleg o singura piesa care sa fie aceea. Cam toata viata mea a fost insotita, mai mult sau mai putin evident, de muzica. In cea mai mare parte rock dar in nici un caz nu este o alegere exclusiva – ba chiar as putea spune ca rock-ul asa cum il stiam la 18 ani nu mai este atat de central pozitionat in lumea mea muzicala – muzica buna insa, da. Totusi, de multe ori ma regasesc in acordurile rock-ului de calitate, am nevoie de o chitara sa ma faca sa vibrez, am nevoie de o voce puternica sa ma trezeasca si de un ritm de baterie care sa-mi regleze propriul ritm atunci cand nu mai e in gama potrivita. Si cum imi place sa caut si sa ma bucur de multe din valorile romanesti, imi este destul de la indemana sa ma gandesc si sa vibrez pe acordurile unui rock romanesc de calitate. Luna Amara este o trupa in care am crezut de mult timp si pe care ii redescopar cu placere de fiecare data. Pot spune ca sunt un fan al lor, daca ma gandesc ca numai anul asta i-am vazut in concert de vreo 6 ori si tocmai citeam cu tentatie 😀 despre concertul lor de maine seara. Una din piesele in care ma regasesc si pe care am ascultat-o de foarte multe ori in ultimul an este Luni de fiere.

De ce piesa asta? Pentru ca de fiecare data ma face sa ma gandesc la alegerile pe care le-am facut sau pe care trebuie sa le fac, pentru ca in versurile ei gasesc mereu energia si vointa de a ramane pe drumul meu. Pentru ca imi aduce aminte ca nu esti al tau sa te pierzi cum suna un alt vers tot din Luna Amara. Pentru ca undeva candva / lumea se-ntampla /
dar nu stiai ca era a ta …

Leapsa merge mai departe catre: idah0 care deja stie ce piesa sa aleaga :P, newdada care nu rateaza concertele importante, DaniT care mereu propune o muzica superba, Gabi care ma bucura cu imagini pline de suflet si Cabral care … ma rog, e Cabral, ce rost are sa-l mai descriu eu.

Si mai jos versurile, merita citite si simtite.

Luna amaraLuni de fiere

undeva candva
dar nu aici
din pamant ochii ai sa-i ridici
undeva candva
dar nu acum
ai sa fii mai bun, vei avea un drum
stai in tine
si-ti doresti sa intalnesti
pe cineva cineva in care poti sa crezi
fara sa te vinzi, fara sa te pierzi

undeva candva
lumea se-ntampla
dar nu stiai ca era a ta
undeva candva
ai uitat sa simti, ai stiut sa minti, si nu-i asa?
stai in tine
si iti doresti sa intalnesti
pe cineva candva in care poti sa crezi
fara sa te vinzi, fara sa te pierzi

undeva candva
lumea se-ntampla
dar nu stiai ca era a ta
undeva candva
ai uitat sa simti, ai stiut sa minti, si nu-i asa?
stai in tine
si iti doresti sa intalnesti
pe cineva candva in care poti sa crezi
fara sa te vinzi, fara sa te pierzi

nu mai stiu, nu mai stiu, nu mai
nu mai stiu, nu mai stiu
daca as fugi, as mai fi…
nu mai stiu, nu mai stiu, nu mai
nu mai stiu, nu mai stiu
daca as fugi, as mai fï eu?…

Standard