Foto Lecturi Urbane
evenimente, ganduri

omul de langa mine

Membrii din echipa Lecturi Urbane respecta cu multa sfintenie principiile si traditiile. Un astfel de principiu, vechi si batatorit, este ca daca ridici o problema vei fi nevoit s-o si rezolvi. Am discutat la una dintre intalniri, acum ceva vreme, despre faptul ca sunt oameni, multi, care nu inteleg motivatia reala a proiectului, afirmand ca totul este doar o sarada de imagine, ca nu avem cum sa citim cu adevarat in conditiile  locatiilor unde se organizeaza de obicei Lecturi Urbane.  Cum eu am deschis discutia respectiva, prin consecinta directa, iata motivatia acestui articol 😀

Foto Lecturi UrbaneDincolo de orice, proiectul Lecturi Urbane exista in primul rand pentru oameni. Nu pentru oameni ca termen sociologic, de sondaj de opinie, abstract, generic si fara continut emotional. Lecturi Urbane este pentru oamenii implicati in proiect in mod direct – voluntar sau incidental.

Inca tin minte reactiile celor care, participand la primele editii de Lecturi Urbane, au descoperit metroul ca pe un spatiu mult mai accesibil si primitor. Sau cei care au aflat ca oamenii noi sunt prilej de bucurie, nu de stanjeneala. Si tot asa, altii – inclusiv eu – au descoperit ca nu-i nici o tragedie in abordarea unei persoane complet necunoscute, intr-un context social neutru. Ba dimpotriva, de multe ori esti rasplatit cu un zambet. Prima oara cand cineva mi-a spus ca stie de proiect – era dupa prima aparitie la Radio Guerilla – m-am simtit ca un norisor, pluteam de fericire. Pentru ca stiam, in felul asta, ca ajungem la oamenii de langa noi. Bucuria gestului atat de simplu – si totusi atat de rar intalnit – de a oferi unui om complet necunoscut o carte este greu de cuprins in cuvinte. Dar cu atat mai mult este o sursa de bucurie si entuziasm, de ambele parti.

Restul articolului se afla pe OrasulCiteste.ro

Standard
Foto afis Lecturi Urbane - Mai, Universitate
evenimente

cartile ies in strada

Lecturi Urbane, proiectul de implicare sociala care m-a tot implicat de ceva vreme incoace, se tine de cuvant si vrea mortis ca orasul sa citeasca. Si intr-o miscare sociala cu adevarat semnificativa, cartile ies in strada.

Lasam in urma metroul – cel putin pentru moment – si iesim in lume. Mai exact, la Universitate, pentru a citi si a oferi carti.

Foto afis Lecturi Urbane - Mai, Universitate

Pe 8 Mai, pe treptele de la Universitate, va asteptam la ora 15 pentru a misca orasul. Sute de oameni vor fi acolo, citind si aratand ca nici pe departe cartile nu au murit, ba dimpotriva. Daca vrei sa imparti si tu carti sau sa afli mai multe despre proiect, vino la 14.30 in parcarea teatrului. Noi vom fi acolo, cu o tolba de suprize 😉

Hai sa scriem impreuna o pagina dintr-o poveste cu adevarat frumoasa. Hai sa facem impreuna cea mai mare citire publica, sa aratam ca se poate si ca e fain. Ia cu tine un prieten – sau mai multi – si veniti alaturi de noi pe 8 Mai. Promitem ca veti pleca de acolo cu zambet in suflet si dorinta de a reveni 😉

Standard
evenimente

noi vrem carti

Ca sa le putem oferi altora, sa-i suprindem, sa-i bucuram. Ca sa putem arata ca exista alternative, ca se poate si altfel decat incruntat si trist. Lecturi Urbane aduce cartile in mana celor ce au nevoie de ele.

Afisul pentru campania Doneaza o carte pentru Lecturi Urbane

Foto: Stelian Pavalache

Vrem carti, multe, cat mai multe. Doneaza o carte pentru Lecturi Urbane. Pentru ca avem planuri mari cu ele, pentru ca le vom citi si le vom oferi. Pentru ca Orasul Citeste 😉

Standard
evenimente

si totusi exista – a doua parte

Am ramas dator cu o continuare. Prin urmare, sa purcedem:

Doar a fost 1 Martie, nu-i asa? Pai si atunci, fetele trebuiau cantate si incantate. Ce mod mai bun ne-am fi putut noi imagina in afara unui Rasfat Party (nu stiu de unde naiba vin denumirile astea, zau) la Matasari 17. Unde fetele au fost machiate, inflorate – pe bune, chiar au avut flori prinse in par, n-a fost nici un artificiu lingvistic, chiar asa a fost 😀 – si apoi trase-n poze de fotografi profesionisti (sau care se prefaceau asa de bineeeee :P). Cu alte cuvinte, au fost tratate ca adevarate printese si regine ce sunt si ne sunt. Adica asa cum merita.

Trebuie insa sa va spun cum am ajuns acolo – si stati sa vedeti cum am plecat, ca-i si mai mare halimaiul 😀 (nu se supara tanti Cabral ca i-am imprumutat expresia, sper :P) Dupa un mic episod cel putin hilar pe peron, unde noi strigam in gura mare catre un alt grup: „Ne vedem pe Matasari” 😀 (pentru cine n-a prins ideea, va recomand sa cititi si aici) am plecat catre masina. Pe drum, eu cu gura: „Mergi la Matasari, da?” – raspuns „Hmmm, da, hai”. Toate bune, pana am ajuna la masina si eram vreo sase. Deh, noroc ca incapuram. Un fel de a spune, volanul meu inca are urme pe piept. Tot al meu 😛 Politia insa era la datorie – adica la munca de birou – asa ca am ajuns in regula. Si oarecum intregi, dupa ceva exercitii de refacere a pozitiei verticale 😀

Noi, pe langa si impreuna cu ele, adica doamnele si domnisoarele mai sus mentionate si rasfatate, ne-am preocupat cu vin fiert, cu multe discutii, cu imbratisari si pupaturi, cu alte cuvinte ne-am simtit bine. A se citi/intelege foarte bine. Iulian ne-a fost o gazda minunata si i-a avut ca invitati pe Gabi Macovei care ne-a citit cateva poezii proprii si tare frumoase, Adrian Ciubotaru, eternul luptator care ne-a citit un text minunat despre puterea cuceritoarelor femei si inca cineva (ca sa tin minte un nume, am nevoie de cel putin trei expuneri, aceasta fiind din pacate prima :P) din partea DoR (Decat o Revista) care ne-a vorbit frumos despre … evident, frumusete – si mai ales cea feminina.

O seara incredibila, o seara de basm, o seara ireala – nu insa si pentru mine, nu si pentru noi, cei care am fost acolo. Nu si pentru noi, cei care refuzam griul si incruntarea. Nu si pentru noi, cei pentru care zambetul inseamna o stare de spirit nu o grimasa. Pentru noi, a fost o seara placuta, faina, plina – dar cat se poata de reala si de fireasca. Asa alegem, zi de zi, sa traim si sa ne traim. Cu zambet, cu implicare, cu entuziam, cu dragoste, cu visare. Si e bine. Ne este bine. M-am uitat de nenumarate ori la chipurile celor de acolo, ba in metrou la Lecturi Urbane ba la petrecerea din Matasari 17. Acolo, zambetul este ceva firesc, ceva natural, omniprezent. Acolo nu exista gri, totul e culoare. Acolo nu exista incruntare, nu ar avea loc – totul este plin de zambet si de veselie. Acolo se traieste. Cu mult, foarte mult suflet.

Si ca sa nu raman dator, sa va spun cum a fost si plecarea nu? De data asta, am inceput la fel de timid – adica ar fi trebuitsa las, in drum, unul sau doi oameni. Toate bune, pana cand am ajuns sa facem totalul – nu am fost decat 7 😀 Intr-o masina de 5 persoane. Distractiv. Tare. Cel putin am avut marele noroc sa stau la volan – era ceva loc liber pe la pedale, am profitat de el 😀

Si ca sa inchei, totusi, intr-un final, aceasta imensa zi: si totusi exista zambet, si totusi exista Oameni, si totusi exista actiune.

Marian Vulpe la Lecturi Urbane, Martie 2010

Foto: Stelian Pavalache

Tu ce faci ca sa te implici? Cum contribui tu la zambetul unei societati care incepe sa creasca abia acum?

Standard
evenimente

si totusi exista – prima parte

Marti – 02.03.2010 – Zi de Lecturi Urbane. Sambata am chiulit de la intalnirea de pregatire din Matasari 17 dar motivat, am avut adeverinta medicala de guturai. Zau. Asa ca trebuia sa ajung mai devreme, sa ma aduc la zi cu informatiile. Si s-a facut ora 6. Seara. Si discutiile de la birou nu se terminau. Nu puteam spune nimic, erau importante. Si unele de interes foarte personal. Deci tot importante 😛 6.15 – e bine, inca am timp. Ideal ar fi ca la 6.45 sa fiu pe peron. 6.20 – gata, inchid orice discutie, trebuie sa fug. Ma duc sa inchid calculatorul, mesaj: „mergi la Lecturi Urbane?” – mda, normal ca merg. Ioana, sta la 100 de metri de birou. Pot sa refuz rugamintea? „In 5 minute esti jos, trec sa te iau, bine?” / „Da dar vezi ca sunt cu un amic, ai loc si pentru el?” (saracul, numai de Lecturi Urbane nu cred ca avea el chef :P) / „Da, am, haideti”. Si da bice vulupe, ca deja era trecut de 6.30. Evident ca cele 5 minute s-au facut ele vreo 10 dar treaca mearga. Aglomeratie, fugi, parchez langa Unirii 2, de data asta intalnirea era la Unirii 1 – macar atat am apucat sa aflu. Fuga, pe drum ma suna Andreea: „Unde sunteti?” / „Pe drum catre peron, jos la McDonalds, la Unirii” / „Pai noi suntem la Unirii 2” / „Nu acolo, acolo ne-am intalnit de fiecare data pana acum, acum insa nu, e cealalalta Unirea”. Si fugi. Ajungem de partea cealalata a parcului, trecere de pietoni ioc. Trecem ca gasim loc, imi zic. Ioana insa e pe tocuri. Mari. Asa ca stai sa pandesti masinile sa avem loooooc si tiiiiimp sa traversam. In fine ajungem pe peron, scot cartela de metrou si dupa ce trec realizez ca am pe ea calendarul de Lecturi Urbane pe anul asta: 02.02 si 02.03 😀 Intr-un final, ajungem pe peron, vedem gasca, mergem la ei. Era aproape 7. Putini. Mult mai putini decat de obicei. Suna iarasi Andreea: „Unde sunteti?” / „Pe peron, acum trece un tren in statie” / „Si noi, trece intradevar un tren dar nu va vedem”. Blocaj. „Care peron?” / „Unirii 1, suntem sub McDonalds” / „Pai si noi suntem aici, unde naiba sunteti ca nu va vad” / „Aici, pe peron dar nici noi nu va vedem” / „Ridica si tu mainile pe sus, vin catre voi :P”. Intr-un final, ne vedem. Toti, evident, in cealalata parte de peron. Multi. E bine, gata, ne-am adunat. Ma uit fugitiv, da, suntem multi. Peste 100, cineva spune spre 150 de oameni. Foarte posibil, vad ca de data asta ne-au insotit si cei de la UNSR si sunt si ei multi. E bine, intr-un final e bine. Ma linistesc, de aici incolo totul isi are deja curgerea lina, stiuta si mai ales placuta. Aleg cateva carti care-mi spun ca am sa le gasesc oameni sa-i bucure. Salut lumea in stanga si dreapta, pe cate unii de mai multe ori chiar. Si plecam. Tot peronul era plin de oameni cu carti in maini. Inca n-am gasit o imagine care sa suprinda asta dar cat se poate de concret va spun, de la un capat la altul al trenului erau cititori asezati la start. La startul catre entuziasm, catre implicare, care actiune, la startul unei noi calatorii printre vise, idealuri, dorinte si impliniri. Caci Lecturi Urbane este un vis care se implineste de la o editie la alta. Si este extraordinar sa vezi asa ceva, sa fii martor al unui lucru pe care multi il cred imposibil: un vis care prinde viata in fata ta, il vezi cum prinde forma, capata substanta. Si e bine. Este foarte bine.

Dupa prima tura in care am vrut doar sa citesc, sa las lucrurile si starea mea sa se linisteasca, schimbam metroul si ne intoarcem. Bun, a venit momentul sa ma apuc de treaba. Langa mine, o tanara si draguta domnisoara are treaba cu telefonul – cred ca se juca. Mai buna o carte, nu-i asa? O salut si incep sa-i spun despre proiect. Supriza. Stia deja despre Lecturi Urbane. De unde? De la Radio Guerilla, a auzit de noi acum cateva saptamani. Da, asa este, ar fi trebuit chiar sa participe impreuna cu noi la editia trecuta dar ei nu au mai putut ajunge. Noi insa da. Recunosc insa ca m-a bucurat tare mult sa stiu ca deja suntem cunoscuti. I-am oferit o carte pe care a inceput s-o rasfoiasca imediat. Da, e bine. Este cum nu se poate mai bine.

Impartind carti la Lecturi UrbaneFoto: Marius Matache

Cateva statii si cateva carti mai tarziu, deja mai toti participantii erau complet integrati. Si incepeam sa aud deja clasicele: „Am dat prima carte, ce fain a fost, mi-a multumit si s-a apucat sa citeasca imediat”. Este incredibil cum un gest atat de mic poate avea un impact atat de MARE. Aproape toti cei care au venit la Lecturi Urbane si au oferit carti altora au avut si au acest sentiment minunat de daruire si de bucurie. Am un singur regret ca participant: mi-as dori foarte mult sa stiu cum este sa primesti o carte, la metrou, de la un om care-ti zambeste si iti ofera cu caldura in dar ceea ce el sau ea crede ca te poate bucura. Imi imaginez ca se simte tare bine. Dar nu pot decat sa-mi imaginez. In schimbul acestui regret, am imensa multumire de a sti cum arata un tren de metrou in care peste 100 de oameni citesc. In care calatorii ajung sa se simta nevoiti sa faca liniste pentru a nu-i deranja pe cei care citesc. In care procentul  celor cu o carte deschisa in maini depaseste de multe ori procentul celor care isi tintuiesc privirea goala in podea. In care poti sa vezi si sa ti se para firesc ca doi oameni sa fie atat de absorbiti de lectura:

Cuplu citind in metrou la Lecturi UrbaneSursa: Marius Matache

Lecturi Urbane incepe sa devina un val. Un val al tinerilor care aleg sa se implice, care aleg sa actioneze in loc sa se planga. Al celor care au inteles ca nimeni nu poate repara aceasta societate stramba care se numeste Romania in afara de noi, cei care ne numim Romani. Si s-au apucat de treaba, cu zambetul pe buze si cateodata, cu flori in maini.

Carti si flori la Lecturi Urbane, 2 Martie 2010Sursa: Marius Matache

Continuarea cat se poate de repede cu ce s-a intamplat si la Matasari 17 😉

Au mai scris:

Alina
Anemaya

Marius Badragan
Andrei Lucu
Roxana
Vincent Vinyl
Ariel Constantinof
Apa de ploaie
Dragos

Foto de la:

Andrei Bogdan
Marius Matache (aici si aici)
Stelian Pavalache

Continuarea aici

Standard