Poza Rammstein concert Sonisphere
ganduri

la final de Sonisphere – heavy metal este rege

Dupa o prima seara cu AcceptManowarVolbeatParadise Lost si Orphaned Land, dupa ce aseara am ramas fara voce alaturi de The Big FourAnthraxMegadeth, Slayer si Metallica, in seara asta Festivalul Sonisphere ne-a executat cu AnathemaStone Sour, Alice in Chains si Rammstein, plus o Luna Amara cu mult chef de cantat.

Dar s-o luam cu inceputul. Startul l-a dat Luna Amara, cu un Nick la fel de suparat ca de obicei dar cu un Mihnea (cel mare :P) intr-o forma foarte buna, atat de cantat cat si de alergat. Din pacate, chitara lui Mihnea (cel mic) a avut probleme la cablaj – si nu este deloc singura data in zilele astea cand s-a intamplat, pe exact acelasi loc, sa vad chitaristul plangandu-se de probleme de sunet 😐 Intr-un final i-a dat de cap, impreuna cu sunetistii si s-a razbunat cu cateva riff-uri care au picat tare bine. Concertul lor a fost scurt – prea scurt – dar le-a iesit foarte bine si pentru deschidere, au ridicat destule maini in aer la Loc lipsa. Cel mai fain apoi sa-i revad dupa cantarea lor iarasi in public, savurand efectiv trupele de pe scena. Mihnea s-a agitat si a dat din cap la greu la Alice in Chains.

Poza Luna Amara in public la Alice in Chains la Sonisphere

Anathema si Stone Sour sunt pentru mine trupe aproape noi, pe care nu le-am ascultat decat accidental. Dupa ultima seara de Sonisphere insa, cel putin Stone Sour cu siguranta va face parte din lista de trupe pe care am sa le ascult cu atentie. Metal american, cat se poate de clasic si de standard. Dar care suna bine 😀 Mi-au placut, sunt energici, sunt zgomotosi la modul placut. De tinut minte.

Poza Anathema concert SonisphereFoto: MetalHead.ro

Alice in Chains au aratat ca nu degeaba sunt considerati intemeietorii unui curent. Grunge-ul a aparut practic odata cu ei si asta se simte. William DuVall este un vocal foarte deosebit in zona metal, cu stilul sau afro – dar face bine ce face acolo pe scena. Vocea lui Jerry Cantrell este insa deja simbolica pentru trupa – dar si pentru tot curentul grunge. Rooster a pus gaz pe foc si publicul i-a acompaniat cu multa pofta. Cum spuneam, membrii de la Luna Amara au fost in public si i-am vazut ascultand si privind cu mare atentie. Si nu degeaba 😉

Poza Alice in Chains concert SonisphereFoto: MetalHead.ro

No, nu mai am decat sa trec si la evenimentul serii, finalul de Sonisphere alaturi de Rammstein. Unde lucrurile se complica putin. Putin mai mult de fapt. Pentru ca nemtii astia chiar sunt nemti mai nene. Si au facut un spectacol mai elaborat decat un film de hollywood. Extrem de bine pus la punct, cu o coregrafie foarte minutios executata. Fiecare lumina de pe scena avea un rol precis si foarte calculat. Nemteste. Ca spectacol, Rammstein sunt de departe cel mai tare eveniment muzical pe care l-am vazut. Si i-as revedea oricand. Ca si concert insa, prefer de zece ori un concert Metallica. A se vedea ce spuneam aseara despre placerea lor de a canta si despre legatura lor cu publicul. La Rammstein nu a fost asa. Atmosfera a fost OK dar cumva ca la teatru sau ca la cinema. Ei acolo, noi aici. Ei ne minuneaza cu spectacolul lor, noi aplaudam fericiti.

Poza Rammstein concert SonisphereFoto: MetalHead.ro

Trecand insa peste, show-ul lor a fost WOW. Fiecare piesa a avut tema proprie, au schimbat fundalul scenei de cateva ori si ei au avut fiecare cate 2-3 versiuni de costumatie. Decorurile si luminile au fost extraordinare. Spectacolul pirotehnic este ceva special tratat de catre Rammstein, fiecare piesa avand propria interpretare. Flacari in fata, in spate, pe laterale, de sus, capse si artificii – tot tacamul si ceva extra. Ne-au bombardat cu un miros pestilential ce venea din niste ventilatoare enorme situate in lateralele scenei – si zau ca era un fum si mirosea acolo de parca eram pe un front de razboi. Ne-au scufundat in spuma de aratam ca si proaspat iesit din baie – cam ca atunci cand ramai fara apa in timp ce te sapunesti. Si dupa asta, ca sa nu cumva sa credem ca nu-i destul, au pulverizat o tona de confetti peste noi, care s-au lipit bine mersi pe spuma inca umeda 😀

Poza Rammstein concert SonisphereFoto: MetalHead.ro

Claparul lor – Christian Lorenz – a primit un tratament special si merita mentionat 😛 A fost scufundat intr-o cuva de metal si ars cu artificii, a trebuit sa cante mai bine de jumatate din concert mergand pe o banda rulanta in fata claviaturii iar la final a facut o plimbare cu barca peste capetele noastre – noroc mare ca este foarte slab si foarte usor de impins 😛 Ca si bonus, a primit din public un drapel romanesc pe care si l-a intins pe spate si apoi l-a tinut pe clape pana la finalul concertului. Frumos.

Poza Rammstein concert SonisphereFoto: MetalHead.ro

Per total, un spectacol grandios, extrem de bine pus la punct, cu multe surprize si momente de WOW. Jos palaria. Mai vreau. Ah si sa nu uit: membrii Rammstein vorbesc putin romaneste – dar foarte clar si corect. Apreciem 😀

Mai multe poze de la Sonisphere pe Metalhead.ro

Si din pacate, desi inca nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat cu adevarat, Sonisphere, cel mai complet festival rock din Romania pana la acest moment, s-a incheiat. Dupa ce i-au adus pe aceeasi scena pe: AcceptManowarVolbeatParadise Lost, Orphaned Land, AnthraxMegadeth, Slayer, Metallica, AnathemaStone Sour, Alice in Chains si Rammstein – festivalul este inchis. Va fi greu sa-mi reiau viata obisnuita, clar o sa-mi lipseasca ritmul nebun al ultimilor zile. Dar am adunat atat de multe amintiri – mai ales dupa ziua de sambata, alaturi de The Big Four – incat pot sa zic: nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat. Inca am momente in care am senzatia ca totul a fost un vis. Si vis a fost. Dar unul real.

Give me fuel, give me fire, give that which I desireMetallica

Reclame
Standard
Foto concert Accept la Sonisphere Bucuresti
evenimente, muzica

it’s only rock and roll

Dar zau ca-mi place 😛 Seara asta a fost o baie de muzica buna. O portie sanatoasa de rock vechi, clasic, curat si foarte intens. Accept, Manowar, Volbeat, Paradise Lost si Orphaned Land ne-au oferit un show frumos si curat. Festivalul Sonisphere a inceput nu doar cu dreptul, a inceput in mare forta.

Foto concert Accept la Sonisphere BucurestiFoto:  iConcert.roSonisphere

Incepand cu Paradise Lost si trecand prin toata lista de trupe, seara asta a fost dedicata rock-ului deja clasic. Sunete curate, formule consacrate – varianta cu cinci membri in formatie are intodeauna avantaje in cazul concertelor, live se impune cel mai bine. Numai Orphaned Land au avut un stil deosebit, ei fiind si trupa cea mai noua dintre cele din aceasta seara.

Accept insa m-au facut sa realizez cat de mult imi lipsea acest stil, cu care efectiv am crescut. Paradise Lost, Manowar si Accept sunt trupe pe care le ascult inca din generala. Ca sa nu mai spun de lista de trupe de maine dar am sa revin imedit dupa concert 😉 Intre timp insa, multe din vechile obiceiuri s-au schimbat si printre ele si stilurile muzicale ascultate in mod frecvent. Dar combinatia Manowar si apoi Accept au trezit amintiri vechi si foarte dragi.

Foto concert Accept la Sonisphere BucurestiFoto:  iConcert.roSonisphere

Am regasit multe din cliseele heavy metal dar tare bine m-au facut sa ma simt. Coregrafii clasice, fuga chitaristilor pe scena – si au avut nene loc unde sa tot fuga, scena de la Sonisphere este IMENSA. Power stance – clasic in heavy metal si atat de bine executat de artistii din seara asta. Multe si multe alte secvente pe care le-am recunoscut aproape instinctiv. Riff-uri de chitara pe care le stiam pe de rost fara sa le fi ascultat de mai bine de zece ani, la unele piese. Sau piese complet noi dar care pur si simplu curgeau ca si cand le-as fi stiut de-o viata.

Dincolo de orice insa, oamenii astia au cantat cu pofta. Au cantat cu totul, si-au lasat sufletul pe scena si asta s-a simtit din plin. Sentimentul pe care ti-l da un gest de apreciere al artistului de pe scena, un zambet pe fuga schimbat intre membrii trupei aduce un plus imens calitatii unui concert. Si nu mi-am imaginat ca este asa de entuziasmant sa fii remarcat de catre unul dintre cei de pe scena. A fost un moment in care am schimbat niste priviri si semne direct cu Frank, unul dintre chitaristii trupei Accept. Am fost atat de fericit si am topait si urlat de parca eram un copil de 5 ani care a primit cadou jucaria dorita 😀 Dar a fost bine, a fost foarte foarte placut. Cumva, din toata marea aia de oameni – oare cati ori fi fost ca n-am nici cea mai vaga idee – sa fiu singularizat, chiar si pentru un moment, e un sentiment frumos.

Foto concert Accept la Sonisphere BucurestiFoto:  iConcert.roSonisphere

Urmeaza maine o zi si mai grea: Anthrax, Slayer, Megadeth si regii de la Metallica. Sa mai spun oare ca nu mai am rabdare? Sau ca inca nu-mi vine sa cred?

Mai multe poze de la Sonisphere gasiti aici si aici.

Standard