ganduri

te plictisesti?

Foto lene, plictiseala, lipsa de chefDaca raspunsul la intrebarea din titlu este da, ai o problema. Mare. Din pacate aud destul de des plangerea asta, perfect echivalenta cu nu am chef. Dar oricat de tolerant si impaciuitor as fi, pentru aceasta stare nu exista decat un singur vinovat – cel care se plange.

Cum ai putea afirma – si sa mai fii si convis de realitatea afirmatiei – ca te plictisesti? Asta inseamna ca nu esti in stare de nimic. Asta inseamna o stare de inactiune care nu-si poate gasi o explicatie pe cai firesti.

Nu am ce face. Serios? Asta fiind cam cel des intalnit argument. Dar ce ai incercat sa faci? Ce te opreste sa faci ceva? Daca nu exista nici un eveniment la care sa poti lua parte, fie el un simplu film la cinema sau stiu eu ce festival, apuca-te si fa ceva. Cauta-ti un hobby si pune-te la treaba. Nu ai energie sa iesi din casa? Citeste o carte, o serie de autor sau incepe un proiect online, nu te costa nimic dar iti poate aduce beneficii nenumarate si mai ales satisfactia unei realizari.

Sunt obosit. Nu zau 😛 Poate doar daca ai munci minim 15 ore pe zi si nici atunci nu s-ar justifica. Esti obosit pentru ca nu ai o sursa de energie. Pentru ca energia nu o poti obtine din stat, din zacut ca o masa amorfa. Chiar si daca munca ti-ar ocupa intregul timp existent fizic, tot nu ar trebui sa ajungi sa fii plictistit – pentru ca ceea ce faci atat de intens ar trebui sa-ti ofere atat de multa satisfactie si entuziasm incat sa nu mai stii ce-i oboseala sau plictisul. Daca asta nu se intampla, ai o mare problema in cariera pe care ti-a ales-o – si nu cred ca ajuta pe nimeni sa continui pe aceeasi idee, pe termen lung.

N-am cu cine sa ies. Mda – aici nu mai comentez, am facut-o deja.

Nu am bani. Cateodata considerat ca argument suprem – cata substanta are insa? Nu ai bani sa faci un anumit lucru, asta este perfect posibil, nu toti ne permitem orice. Dar sa citesti o carte iti permiti? Sa platesti 5 lei pentru o apa plata intr-un club fara taxa de intrare poti? Sau 20 de lei pentru cateva ore bune de patinaj? In seara asta am admirat curajul unei copile care si-a dorit tare mult sa ajunga la un anumit concert dar, studenta fiind, nu avea bani pentru asta. Drept pentru care a participat la un concurs online, a convins si castigat o invitatie dubla. Dupa care a vandut al doilea loc, pentru a avea bani de-un taxi sa ajunga acasa, caci seara s-a terminat mult dupa ce transportul comun ne-a lasat balta. Asa se face – ea nu se plictisit, va garantez.

Plictiseala este doar un simptom al propriilor lipsuri.

Daca acum 20 de ani poate ar fi fost posibil sa te plictisesti, acum este cat se poate de nefiresc si complet lipsit de justificare. In momentul in care ai ajuns sa-ti afirmi plictiseala ar trebui sa te ridici, sa te duci la oglinda si sa-ti dai o pereche zdravana de palme. Daca nu ti-a trecut, continua cu inca o pereche si apoi inca una si tot asa. Oricum este mult mai bine decat sa fii plictisit.

Peste cateva ore incepe sfarsitul de saptamana. Cum ai sa-l petreci? Ai sa iesi din zona de confort si ai sa-l traiesti din plin sau ai sa-l lasi sa treaca pe langa plictiseala ta?

Reclame
Standard
ca-n viata, ganduri

Métro, boulot, dodo

Métro, boulot, dodo (metrou, munca, somn) este expresia frantuzeasca ce descrie foarte sugestiv rutina individului de zi cu zi pe care o cunoatem cu totii

Citat de aici

Sau cu alte cuvinte, sindromul birou-pat, cum neaos si dragastos l-am botezat noi. Gripa porcina, dimpreuna cu aviara ei verisoara si cu tot cu sindromul vacii nebune, toate adunate, nu-s nici pe departe la fel de raspandite si contagioase precum aceasta nemiloasa pandemie.

Metro boulot dodo - Barbat dormind la metrouFoto: Alan Marie

Dar nimeni nu ia masuri – in nici un caz oficialitatile. Mai sunt cativa nebuni care nu se lasa si tot cauta antidot dar cu greu razbat si rar li se aud vocile. Aud foarte des oameni care se plang ca nu au timp sau daca au timp, nu au ce face. Imi pare un sacrilegiu sa afirmi acum ca nu ai ce face, ca te plictisesti. Cuvantul in sine – plictis – ar trebui scos in afara legii. In conditiile in care sunt atatea de facut, atat de multe proiecte si mai ales situatii care necesita implicarea noastra, a afirma ca te plictisesti inseamna sa comiti o ilegalitate, inseamna sa furi. Furi astfel din energia si entuziasmul celor care, fara pauza, se zbat si se implica intr-o sumedenie de proiecte care sa traga societatea asta a noastra inainte, s-o scoata din apatia asta crunta in care se afla blocata de atatia ani.

Am norocul sa cunosc o mica parte din acesti oameni, din acesti nebuni care nu se multumesc sa-i lase pe altii sa le conduca pasii si sa stea apoi sa se planga de nemultumire. Ei alearga, scriu, canta, intreaba, cer, ofera, asculta si povestesc mai departe, deseneaza sau impletesc, vorbesc, viseaza si creeaza zi de zi o lume in care sa fim cat mai liberi si sa avem cat mai multe optiuni. Uita de ideea de timp liber, transformand odihna in actiuni, fapte si planuri care la randul lor schimba, uneori dureros de incet iar alteori minunat de fulgerator lumea din jur intr-un spatiu mai primitor, mai vesel, mai luminos, mai curat.

Sunt cei care au adus la realitate proiecte precum Lecturi Urbane, Civika, Bikewalk, Let’s do it Romania, Ora Pamantului, Matasari 17, Cursuri de arta, Ciclopromenadele nocturne, #MosNicolaeTweetMeet, E-Folk si atatea altele pe care cu greu le poti descrie in vorbe. Acestea sunt doar cateva din cele intamplate, unele devenite deja activitati permanente, altele care urmeaza sa se intample in viitorul cat se poate de apropiat. Pe langa ele mai sunt mult mai multe in pregatire sau poate in visare. Dar sunt, se lucreaza, cu mult drag si cu mult entuziasm. In spatele lor sunt uneori multi sau alteori doar cativa oameni dar de fiecare data este mult, foarte mult suflet si entuziasm. Si toate astea din dorinta uneori aparent absurda ca si aici se pot face lucruri bune, ca si in Romania se pot initia si creste proiecte care sa aiba un impact consistent asupra societatii si asupra noastra ca indivizi. Iar in unele cazuri, cei asupra carora efectul este cat se poate de real se numara cu sutele sau poate chiar miile. Prin urmare, efortul lor conteaza. Alegerea lor de a nu se resemna intr-o tacere chinuita si intr-o viata chircita nu este una inutila. Si in nici un caz ei nu se plictisesc.

Cum oare altii se pot plange de lipsa de activitate? Cum oare unii se pot plange de plictiseala? Cum oare unii, multi, cei mai multi, nu se pot desprinde de apasatorul ciclu birou-pat?

Standard